DSCN0495bunCu puţin timp în urmă, redacţia publicaţiei noastre  descoperea întâmplător un caz social extrem de emoţionant,  nu prea departe de municipiul Giurgiu, în comuna Putineiu. Deplasându-ne  la faţa locului am aflat tristul destin al unei fetiţe de numai 10 ani şi drama familiei acesteia, o poveste ce am considerat că merită toată atenţia şi sprijinul nostru, al tuturor celor ce o pot ajuta.

Livia Roşu  este elevă în clasa a IV-a la Şcoala Generală din Putineiu şi locuieşte împreună cu familia sa într-o casă modestă, dar curată, veche de 230 de ani! Ceea ce ne-a frapat este însă contextul familial şi economic, care nu îi permite acestei fetiţe să aibă parte de un mod de viaţă asemănător oricărui copil de vârsta sa. Mai concret, Livia nu se poate bucura de o copilărie normală din cauza problemelor grave de sănătate cu care se confruntă ambii săi părinţi. Mama copilei, Florina Roşu, în vârstă de 45 de ani, a suferit într-o perioadă scurtă de timp două pareze severe pe partea stângă, fiind internată de urgenţă de două ori la Spitalul Judeţean Giurgiu. Aici, pe toată perioada internării, ce a durat în total două luni, nu a ”beneficiat” – aşa cum ne declara chiar dumneaei – decât  de o lipsă totală de interes din partea cadrelor medicale.  Singurul sprijin al femeii  a fost Livia, care nu s-a dezlipit de patul mamei sale decât atunci când trebuia să meargă la şcoală, tocmai în  Putineiu.

Plecam dimineaţa la 7 fără un sfert cu microbuzul de la Giurgiu spre Putineiu, ca să mă pregătesc de şcoală – ne-a povestit Livia despre programul ei zilnic în cele două luni în care mama sa a stat aproape imobilizată pe patul de  spital. La ora 12.00 ieşeam de la ore şi la ora 13.00 eram înapoi la Spital… Stăteam cu mami până a doua zi dimineaţa, când plecam iar cu microbuzul în sat, ca să ajung la şcoală fără să întârzii…

Copil de 9 şi 10

Pe toată perioada convalescenţei mamei sale, Livia nu a conceput nicio clipă  că ar putea să  nu mai meargă la şcoală, împărţind timpul între orele petrecute cu mama sa şi orele petrecute pe drumuri  şi la şcoală. Poate pentru unii sacrificiul ei  ar putea părea excesiv însă pentru Livia totul i s-a părut ceva firesc. Nici nu s-a gândit la oboseală… A fost fericită că nici mama ei nu i-a simţit prea tare lipsa şi nici şcoala nu a fost neglijată.  Chiar dacă salonul de spital nu a fost pentru ea  cel mai adecvat loc pentru rezolvarea temelor.

Prin comportamentul său, micuţa Livia le-a impresionat şi pe celelalte paciente internate în acelaşi salon cu mama sa, inclusiv pe bineconoscutul artist plastic  Petra Tănase, cea care ne-a  semnalat cazul trist al fetiţei.  În cele două luni de spitalizare colegele de salon ale doamnei Roşu au tot  încercat să o ajute pe fetiţă, după posibilităţile fiecăreia. Când cu rezolvarea unei  probleme din materiile predate la şcoală, ba  cu o ciocolată, gesturi pe care Livia le-a primit cu mare  bucurie. În primul rând, aşa cum ne mărturisea în  dialogul pe care l-am avut cu ea, o făcuse fericită mai ales faptul că neaşteptat  îşi câştigase alţi prieteni. Mama ei era mândră de fată neîncetând să vorbească celor din salon despre ea. Şi avea şi de ce…Livia era un copil numai de 9 şi 10. În fiecare an luase doar premiul I. Învăţătura rămâne pentru Livia marea ei bucurie.

Infirmieră de nevoie…

Conform declaraţiei doamnei Roşu, ideea de a o ajuta făcând din Spital o a doua sa casă, a venit tot din partea fetei căci după ora 11.00 noaptea, în salonul Spitalului  nu mai intra nicio asistentă sau doctor… puteai să tragi cu tunul! Femeia avea nevoie de îngrijire căci nu îşi putea mişca mâna şi piciorul stâng. Aşa că cea care a ajutat-o a fost Livia, puţin mai mare decât  o ”mână de om”. Deşi  pare firavă şi plăpândă, Livia nu a contenit  să-şi dovedească puterea îngrijindu-şi ca un înger, mama, închizând pleoapele doar după ce mama sa adormea, târziu, în noapte, veghind-o cu mare grijă ca să nu-i lipsească ceva. Necazurile Liviei nu au luat sfârşit însă odată cu externarea mamei sale. Ele  continuă şi astăzi, căci  mama sa are nevoie în continuare de o permanentă supraveghere şi îngrijire. Şi din partea cui ar putea veni asta decât din partea singurei persoane care o iubeşte mai mult ca orice pe lume: fiica sa, Livia.

Boala, duşmanul familiei Roşu

În ceea ce-l priveşte pe tatăl fetiţei, acesta a fost operat la rândul său cu 11 ani în urmă  pe creier, după ce i-a fost depistată o pungă cu lichid. În urma operaţiei, au apărut şi traumele.  Omul are astăzi foarte des crize puternice de epilepsie… Dar ce-ar putea să facă mai mult?

Venitul familiei Roşu este extrem de redus, cei trei membri ducându-şi existenţa numai din pensia medicală a tatălui, de numai 630 de lei şi din alocaţia Liviei!

Florina Roşu ne declara cu tristeţe şi resemnare că nu îşi poate face nici măcar o pensie pe caz de boală, deoarece aceasta impune multă birocraţie şi multă alergătură, în timp ce dumneaei se deplasează foarte greu.  Din cauza problemelor grave de sănătate, mama Liviei a fost obligată să renunţe chiar şi la locul de muncă, cumulând ani insuficienţi în câmpul muncii pentru  a putea primi o pensie medicală.

Singurul venit pe care îl poate obţine îl reprezintă cel obţinut datorită indemnizaţiei de handicap, indemnizaţie ce se află abia în faza de aprobări, suma fiind una mai mult decât simbolică, de doar 270 de lei/lună! Femeia a încercat în zadar să obţină  o alocaţie complementară de 50 de lei/lună, pentru fetiţă, din partea  Primăriei  comunei Putineiu. Autorităţile de acolo i-au spus că atâta timp cât impozitul locuinţei familiei Roşu nu este achitat, fetiţa nu va  putea fi ajutată. Un răspuns cinic venit tocmai din partea  celor  aleşi să vină în ajutorul membrilor comunităţii. Şi nu a oricărui membru, ci a unui copil de nota 10!

Livia Roşu – un exerciţiu de conştiinţă pentru fiecare

În concluzie, micuţa Livia va continua să îşi ajute  părinţii bolnavi, după cum o ştim, până la epuizare, luptându-se nu numai cu  lipsa acută a resurselor financiare ci şi cu ignoranţa administraţiei locale din comună.

Livia Roşu poate fi un exerciţiu de conştiinţă, pentru cei care merg mai des decât unii dintre noi la Biserică, pentru cei care ar putea cu un minim de efort să aducă o rază de lumină  şi de speranţă totodată în casa familiei Roşu din comuna Putineiu. O temă în acelaşi timp pentru instituţia prefectului care ar putea solicita Primăriei din Putineiu o cale de sprijin financiar pentru un copil de mare viitor care mâine ar putea deveni unul dintre ambasadorii comunei, dintre fiicele satului cu care comunitatea se va mândri cu siguranţă într-o bună zi .

Iată de ce redacţia publicaţiei ”Jurnal Giurgiuvean” apelează la altruismul şi spiritul caritabil al tuturor oamenilor cu potenţial financiar din judeţul Giurgiu, inclusiv la cel liderilor politici, invitându-vă  să găsim împreună o soluţie, ţinând cont însă de un aspect extrem de important:  şi anume că familia Roşu va avea multă vreme de acum înainte (şi în mod constant), nevoie de noi şi de sprijinul nostru!

Redacţia ”Jurnal Giurgiuvean” îi urează familiei Roşu, în primul rând, multă sănătate şi fie ca bunul Dumnezeu să vegheze asupra sa aşa cum Livia şi-a vegheat mama!

Teodora NICOLAU

3 COMENTARII

  1. Insistati la nesimtitul de primar. Ascultă si ia aminte mister Breazu. Legea 272/2004 prevede la Art. 130 (1) Primarii acorda prestatii financiare exceptionale, in situatia in care familia care ingrijeste copilul se confrunta temporar cu probleme financiare determinate de o situatie exceptionala si care pune in pericol dezvoltarea armonioasa a copilului.
    (2) Prestatiile exceptionale se acorda cu prioritate copiilor ale caror familii nu au posibilitatea sau capacitatea de a acorda copilului ingrijirea corespunzatoare ori ca urmare a necesitatii suportarii unor cheltuieli particulare destinate mentinerii legaturii copilului cu familia sa.
    (3) In funtie de fiecare caz in parte, primarul decide, prin dispozitie, cu privire la acordarea prestatiei financiare exceptionale si cuantumul acesteia.
    Art. 131 Cuantumul maxim, precum si conditiile de acordare a prestatiilor financiare excepti onale se stabilesc prin hotarare a consiliului local.
    Art. 132 Prestatiile financiare exceptionale pot fi acordate si sub forma de prestatii in natura, pe baza dispozitiei primarului, constand, in principal, in alimente, imbracaminte, manuale si rechizite sau echipamente scolare, suportarea cheltuielilor legate de transport, procurarea de proteze, medicamente si alte accesorii medicale.
    Necazul mare este ca ajung in functii in care aplicarea legii pentru ajutarea unor oameni depinde de unii demenți ca acest domn primar. Despre prostia și cinismul edilului din Putineiu vorbește multă lume dar doamna prefect nu are timp să ia măsuri pentru aceste ilegalități. Are alte priorități cu mult mai afective. Cică ar trăi o intensă poveste de dragoste, la cei 50 de ani ai săi, cu popa de la biserica din curtea spitalului judetean, acesta la cei 41 de ani ai săi. N-are timp de nimicuri d-astea. SĂ VĂ FIE RUȘINE NESIMȚIȚILOR. ACEST COPIL VĂ DĂ O LECȚIE DE MARE DEMNITATE ȘI IUBIRE UMANĂ. CRED CĂ N-ARE NEVOIE DE NIȘTE CARACTERE MIZERE CA VOI.

  2. Despre prostia, conruptia, mizeria care se ascunde in unele Primarii ale acestui judet pot fi scrise pagini intregi. Daca ati verifica abuzurile comise de primari, incalcarea legii ati constata ca multe din primarii sunt focare de conruptie si prostie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here