Construită cu mai bine de 90 de ani în urmă, de către aceiaşi belgieni care au ridicat Fabrica de Zahăr din oraşul nostru, fosta cantină a Fabricii de Zahăr a devenit, după decembrie 1989, un paradis al hoţilor de materiale de construcţie, în special al celor de cărămizi. De la instaurarea democraţiei, persoane de etnie rromă vin zilnic, fără niciun pic de jenă, la Cantină, de unde fură tot ce se poate lua: cărămidă, piatră, fier. Nu le pasă de pericolul care îi paşte, pentru că o demolare fără autorizaţie implică riscuri ce ajung până la decesul celor care ar putea fi prinşi sub dărâmături. La fel s-a întâmplat şi în după-amiaza zilei de marţi, 2 iunie, când rromii s-au prezentat „la datorie”, înarmaţi cu lopeţi, târnăcoape, saci şi roabe. Tot demolând baza clădirii – sus nu au cum să ajungă – unul dintre stâlpi s-a prăbuşit. Norocul cel mare a fost că nimeni nu a fost rănit de acesta. Dar zgomotul infernal şi zguduitura i-a speriat pe locatarii celor şapte locuinţe din zonă, care au ieşit imediat din curţi să vadă ce s-a întâmplat. Nu îşi imaginaseră că hoţii – care între timp se făcuseră nevăzuţi – ar fi putut fi vinovaţi de spaima pe care au tras-o. Tuşa Paula, o femeie de 79 de ani, care locuieşte în zonă, ne spunea, încă marcată de spaima pe care o trăise cu puţin timp în urmă: „Cantina asta are vreo 90 de ani, că era construită când m-am născut eu. Au făcut-o belgienii, care au construit şi Fabrica de Zahăr, şi astea şapte case în care locuim câteva familii, şi blocurile de pe Oinac. E păcat de clădirea asta, că o dărâmă ţiganii! Acum, e mai bine, nu mai vin la furat, că sunt cei de la Poliţie (n.r. – Poliţia Comunitară) şi păzesc aici. Dar înainte, veneau, furau, şi dacă cineva le-ar fi spus ceva, ar fi sărit la omul respectiv.

Din câte am auzit, aici Primăria ar vrea să demoleze cantina şi să facă un parc. E bun şi parcul, nu spun nu, dar noi nu avem canalizare, şoseaua e mai sus, şi toată apa de la ploaie sau de la zăpadă ne intră în curţi. Şi mai sunt şi maşinile alea mari care trec pe aici (n.r. – şoseaua de centură) şi zguduie casele. După Revoluţie, tot terenul ăsta a fost al unuia, Pană parcă, dar el

l-a vândut la Primărie, şi nu l-a mai interesat de clădire. Mai bine nu demolau şi păzeau clădirea de la început, îi găseau ei o întrebuinţare, poate chiar făceau o împărţire şi făceau locuinţe pentru tinerii care nu au bani…”. Acum, clădirea care odată găzduia nunţi şi alte evenimente culturale, sau pur şi simplu era folosită ca şi cantină a uneia dintre cele mai importante fabrici de zahăr din ţară, zace părăsită, plină de gunoaie aruncate de te miri cine, învăluită în mirosuri care te fac să grăbeşti pasul prin zonă, fiind, pe lângă un real pericol biologic, şi un pericol pentru cei care se încumetă să treacă, deoarece oricând o cărămidă le poate cădea în cap, sau mai rău, un alt stâlp de susţinere ar putea ceda. La scurt timp de la prăbuşirea stâlpului care a creat panică în zonă, secretarul Primăriei Municipiului Giurgiu, Petre Roşu, ne declara: „Ceea ce se întâmplă acolo în mod sigur se încadrează în aria faptelor ilegale. Demolarea despre care se discută este, fără doar şi poate, una ilegală, realizată fiind de persoane neautorizate. Cât despre posibilitatea realizării unui parc în zona respectivă, deocamdată nu am cunoştinţă să se facă o asemenea investiţie în zona Fabricii de Zahăr. Pentru moment, ne concentrăm atenţia asupra stopării acţiunilor de demolare şi de furt de materiale rezultate din demolare, prin asi-gurarea pazei în zonă de către agenţi ai Poliţiei Comunitare”, a încheiat Petre Roşu.

Oana CĂLIN

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here