Puţini ştiu că şi câinii ies la pensie. Este cazul câinilor poliţişti. După ce şi-au îndeplinit sarcinile de serviciu ani de-a rândul, alături de partenerii lor, câinii sunt retraşi din activitate, fiind înlocuiţi cu alţii mai tineri şi mai ageri. Acest lucru se întâmplă de regulă când ating vârste cuprinse între 9 şi 12 ani. (*De menţionat că un an canin este echivalentul a 7 ani omeneşti). Înainte de a fi clasaţi, câinii sunt evaluaţi de o comisie mixtă, formată din medici veterinari şi specialişti care, după ce se constată că nu îşi mai pot îndeplini sarcinile în mod corespunzător, hotărăsc  viitorul lor. Având în vedere relaţia strânsă care se stabileşte între agent şi partenerul său patruped, prioritatea în adoptarea sa o are ”conductorul” său aşa cum este numit poliţistul care la avut mulţi ani în grijă. Potrivit procedurilor, în cazul în care conductorul nu solicită  păstrarea câinelui sunt organizate trei licitaţii publice, la care pot lua parte toţi cei care doresc să facă din acest câine un prieten de familie. Atunci când licitaţiile se încheie fără niciun rezultat, câinii sunt încredinţaţi asociaţiilor chinologice.

Cita n-a cerut nicio zi concediu de odihnă şi nici vreun medical în întreaga sa carieră

”Cita” este un Ciobănesc-German (cea mai folosită rasă de câini din Poliţia Română), o căţea în vârstă de 9 ani, ce, de la  câteva luni, a devenit câinele de serviciu al Inspectoratului de Poliţie Giurgiu. Drama acestui frumos animal este că la evaluarea medicală din luna septembrie medicii au depistat cu un cancer mamar. Vârsta, dar probabil şi boala, au făcut ca mare parte din calităţile ce îi creaseră ”Citei” notorietate printre ceilalţi cinci câini de însoţire-patrulare, să scadă atât de mult, încât  poliţiştii din cadrul Inspectoratului au hotărât să ceară scoaterea ei din efectivele canine ale Poliţiei. Dumitru Vlada îşi aduce aminte de ziua când a fost desemnat să ia în gestiune căţeluşa. Avea doar 6 luni şi era plină de vioiciune, jucăuşă şi ataşată de noul său prieten şi părinte adoptiv.  A urmat un stagiu de aproape un an în Centrul Chinologic dr. ”Aurel Greblea” din Sibiu, cea mai mare şcoală de dresaj, atât din Europa, cât şi din întreaga lume. Centrul, care se întinde pe o suprafaţă de 10 hectare dispune de o clădire administrativă şi 18 remize pentru câini şi este amplasat în Pădurea Dumbrava din municipiul Sibiu. Datorită poziţionării geografice, unitatea oferă cadrul propice pregătirii câinilor de serviciu pentru nevoile Poliţiei Române, precum şi pentru alte structuri ale Ministerului Administraţiei şi Internelor. Centrul Chinologic de la Sibiu are însă o activitate mult mai vastă decât atât, pregătind câini atât pentru structurile interne, cât şi pentru cele internaţionale. Aici sunt pregătite patrupede care ajută în lupta împotriva terorismului internaţional ce ulterior sunt solicitate de unităţi de poliţie din întreaga Europă (Grecia, Albania, China, precum şi de structurile N.A.T.O.)

Sosiţi la Giurgiu cei doi (Vlada Dumitru şi tânăra ”Cita”), au dovedit în scurt timp celorlalţi că prietenia lor este indestructibilă, confirmând sintagma ”Câinele este cel mai bun prieten al Omului” şi invers. Conform regulamentului, Dumitru Vlada, ”conductorul” noului câine de serviciu al Poliţiei, a început programul de antrenament din programul zilnic şi misiunile ce

i-au adus rapid celebritate celor doi prieteni. ”Cita” a fost chemată fie ziua sau noaptea ca alături de prietenul său agentul şef  Vlada, să protejeze şi să apere viaţa poliţiştilor participanţi la acţiuni, să păzească fără să clipească orice loc în care s-a produs o infracţiune, chemat să participe fără să mârâie sau să crâcnească la menţinerea ordinii publice. Receptivitatea deosebită la comenzi, ataşamentul faţă de conductor, reacţiile la stimulii externi, agresivitatea şi docilitatea faţă de părintele ei adoptiv, au făcut din ”Cita” un exemplar invidiat de mulţi crescători de câini, şi extrem de îndrăgit şi respectat de către poliţiştii giurgiuveni. Agentul Vlada îşi mai aminteşte că în toţi aceşti ani de când  sunt împreună niciodată n-a uitat să-şi hrănească prietenul. Dacă de multe ori Dumitru Vlada a sărit peste masa de prânz, prietenul său însă s-a bucurat întotdeauna  de raţia zilnică de 750 de grame de pedigree. Deşi au fost momente când nu s-a simţit în apele sale ”Cita” n-a cerut niciodată concediu medical şi nici n-a solicitat ”şefilor” concediu de odihnă. De când a aflat că prietenul său este bolnav, Dumitru Vlada a devenit parcă şi mai preocupat de starea ”Citei”,  trecând şi de două ori pe zi pentru a o vedea şi a vorbi cu ea. În curând, în urma cererii făcute către Poliţie, câinele va deveni cu adevărat unul din membrii familiei sale. Agentul Vlada speră totuşi ca boala să-şi  întârzie cât mai mult evoluţia, sperând să se obişnuiască cu ideea dispariţiei prietenului său,  şi astfel să poată trece mai uşor peste momentul despărţirii de cel care l-a însoţit ca o umbră protectoare timp de peste 9 ani…

Cum poţi ajunge un ”poliţist” de invidiat după numai un an de …”şcoală”

În România, după ce exemplarele sunt crescute şi dresate, selecţionarea se face pe baza genei lor. După ce împlinesc 3 luni, micii poliţişti sunt repartizaţi unităţilor de poliţie, în funcţie de calităţile pe care le prezintă. Timp de 2 săptămâni, perioadă în care fiecărui agent al departamentului ales i se oferă un câine, aceştia sunt iniţiaţi în lucrul pe teren. După ce au împlinit 3 luni, sunt preluaţi de conductori, care încep cursul de iniţiere şi predresaj ce durează până la 12-16 luni (Conform graficului de şcolarizare, pentru a începe cursul de dresaj, un câine nu trebuie să aibă mai mult de 3 ani). După terminarea acestui ciclu, cei doi parteneri sunt repartizaţi în teritoriu. După iniţierea lor, pregătirea nu încetează, aceştia fiind supuşi în mod constant unor cursuri de calificare, care să îi pregătească în cele mai mici detalii pentru cele mai grele misiuni.

Cât trebuie să plăteşti pentru a cumpăra ”un prieten poliţist”?

Cea mai mică sumă de la care debutează o licitaţie este de 316 lei, pentru un Ciobănesc-German în vârstă de 9 ani. În funcţie de aptitudini şi de vârstă, preţurile cresc considerabil, depăşind 4.000 de lei. Cel mai scump exemplar este un Ciobănesc-German de 5 ani, al cărui preţ începe de la 4.493 lei. Pentru cei care îşi doresc un câine-poliţist ieşit din serviciu, dar nu au banii necesari pentru a licita, Inspectoratele Judeţene de Poliţie le oferă o alternativă. Periodic, o parte din câinii care aparţin unităţii respective sunt cedaţi celor care îşi manifestă interesul. În urma unor solicitări scrise, Inspectoratele hotărăsc donarea câinilor persoanelor care se angajează să le asigure acestora un tratament corespunzător. La o analiză mai atentă însă, această donaţie nu ascunde deloc intenţii bune. Având în vedere costurile mari pe care îngrijirea unui câine le implică, autorităţile preferă să scape de ei. Din moment ce oricum aceştia nu mai pot fi folosiţi în misiuni, păstrarea lor nu este deloc o afacere bună. Adăposturile din secţiile de poliţie nu asigură din păcate condiţii bune, iar de cele mai multe ori câinii care şi-au încheiat activitatea nu mai beneficiază de atenţia corespunzătoare.

Care este soarta câinilor, după retragerea lor din activitate?

Spre deosebire de Statele Unite ale Americii, unde cadrele din poliţie care au colaborat de-a lungul timpului cu patrupede îşi asumă responsabilitatea pentru ele chiar şi după ce acestea nu mai sunt utilizate în misiuni, la noi în ţară meritele acestor câini nu sunt deloc recunoscute. Viaţa lor de după retragere este lăsată în voia sorţii. În timp ce secţiile de poliţie nu le asigură acestora adăposturi corespunzătoare, nici partenerii lor nu dau dovadă de prea multă bunăvoinţă. Din ce în ce mai puţini sunt poliţiştii care solicită să aibă grijă până la moarte de partenerii lor canini, cauza principală fiind evident costul ridicat al întreţinerii acestora. Având în vedere că vârsta de retragere variază între 10-12 ani, nu e de mirare că oamenii nu se înghesuie să ia în îngrijire un câine care mai are foarte puţin de trăit. Corect şi uman ar fi însă ca aceşti câini de serviciu să beneficieze de cea mai bună îngrijire, la pensie drept răsplată pentru toţi anii de loialitate şi determinare în îndeplinirea sarcinilor lor.

Câinii poliţişti – celebrităţi ale istoriei lumii

Consideraţi parte importantă a unei instituţii, câinii poliţişti au fost folosiţi încă din Antichitate şi nu degeaba sunt cele mai apreciate animale de companie. Însă nu ne referim la câinii care va aşteaptă lipiţi de uşa şi încep să vă sară în braţe de îndată ce vă văd, ci la cei ale căror calităţi le depăşesc pe cele normale, acelea pentru care noi îi luăm în grijă. Dar primii oameni care au folosit câinii poliţişti în apărare, detectare şi supraveghere au fost grecii şi babilonienii în secolul al V-lea i.Hr. Ba chiar, în anul 1840, Benjamin Franklin a decis să folosească câinii împotriva războiului şi acesta nu este singurul exemplu. De pildă, înainte de căderea Romei, pe lângă protecţie, aceştia erau folosiţi şi pentru calităţile militare pe care le aveau, fiind, de asemenea folosiţi şi în timpul Războiului din Vietnam. Cunoscuţi mai ales datorită abilităţii lor de a rezolva cazuri aparent de nedesluşit, câinii poliţişti sunt prietenoşi, deşi în primii ani de viaţă sunt singuri. Mai nou, acestora li se oferă un alt climat în care să se dezvolte, antrenamentul incluzând anumite reguli stricte în ceea ce priveşte mediul. Chiar dacă nu este indicat, aceştia se ataşează de antrenor sau de poliţiştii cu care vor lucra. Ei sunt antrenaţi să fie agresivi, dar supuşi, ceea ce implică o serie de riscuri. Datoriile lor nu se rezuma doar la protecţie, aproape toate departamentele poliţiei folosind câinii pentru a depista bombe, a găsi anumiţi criminali sau droguri. În S.U.A., unde au apărut destul de multe producţii cinematografice despre acest gen de animale, câinii poliţişti sunt şi premiaţi în funcţie de munca depusă în misiunile importante.

material realizat de către Florian Tincu