Atenție giurgiuveni când plecați în concediu la mare! HERPANGINA este ultima boală apărută pe Litoral în această vară. Afectează în special copiii de vârstă preșcolară, se propagă, cu repeziciune, în comunități. Dacă este produsă de un enterovirus, duce la declanșarea meningitei virale.

Litoralul Mării Negre, atât în partea noastră, cât și în cea bulgărească, este lovit, în această vară, de HERPANGINĂ, după cum scriu mai multe ziare central, o boală care, dacă nu este urmărită, poate face ravagii, mai ales la copii. Herpangina este o afecțiune produsă de virusul Coxackie de tip A, care determină apariția de vezicule și ulcerații la nivelul cavității bucale și al faringelui. Herpangina mai poate fi cauzată de contactarea virusului Coxackie de tip B sau de ecovirusuri, în situații mai puțin întâlnite. Infecția virală este dureroasă și apare în special în perioada verii, stârnind deseori epidemii în grădinițe. Herpangina poate fi tratată similar cu o răceala de origine virală și poate să apară izolat și la adolescenți sau rareori adulți.

CUM SE MANIFESTĂ: Febră ridicată, dureri intense în gât, bășici ce acoperă cavitatea bucală care persistă circa o săptămână, erupții cutanate, dureri de cap, dureri abdominale, convulsii

Cauzele herpanginei Acesti agenti patogeni sunt transmiși de regulă prin pătrunderea particulelor fecale infectate în cavitatea bucală sau pe cale aeriană. Căile de transmitere pot fi obiectele infestate și introducerea mâinilor care au atins suprafața contaminată în cavitatea bucală. De asemenea, contactul direct cu mucusul unui purtător al virusului conduce la contactarea afecțiunii virale. Cursul obisnuit al infecției implică o perioadă de incubație asimptomatică ce este cuprinsă între o săptămână sau două. Multe persoane prezintă infecții cu enterovirusuri ce rămân asimptomatice, ceea ce face ca prevenția transmiterii bolii să fie mai dificilă.

Simptomele specifice ale herpanginei sunt erupțiile de vezicule și ulcerații la nivelul palatului moale și istmului faringian, debutul afecțiunii infecțioase acute febrile fiind însoțit de febră ridicată; dureri intense în gât; vezicule (basici) si ulceratii care acopera palatul moale al cavitatii bucale, uvula (omusorul), amigdalele si faringele posterior; restul cavității bucale are un aspect normal; vezicule care persistă circa o săptămână; noduli limfatici măriți la nivelul gâtului (limfadenopatie); erupții cutanate (ocazional); dureri de cap; dureri musculare; dureri abdominale; convulsii (la copii). Medicul constată în cadrul examenului medical circa 10-20 de vezicule mici cu ulcerație rapidă pe stâlpii amigdalieni si pe valul palatin, cu fondul cenușiu și un halou de culoare roșie. În general, persoanele cu herpangina refuză alimentația din pricina disconfortului sporit, inclusiv apa, riscul de deshidratare fiind destul de mare. În cazul apariției deshidrătării pe fondul refuzului hranei, sistemul imunitar poate deveni mai puțin performant în producția de anticorpi care opresc acțiunea distructivă a virusului. Așadar, administrarea de lichide intravenos devine necesară.

Diagnosticul herpanginei . Întrucât herpangina este un diagnostic clinic auto-limitativ, nu este necesară efectuarea testelor de laborator. Unii pacienți spitalizați sau cu imunitatea scăzută pot avea nevoie de analize virale efectuate pe baza mostrelor de mucus prelevat din nas și gât, însă de multe ori, pana la obținerea analizelor cu confirmarea prezentei virusului în organism, bolnavii se recuperează fără intervenții medicale de specialitate. În general, medicul generalist poate stabili diagnosticul clar de herpangină printr-un examen fizic simplu, care relevă apariția veziculelor specifice, a febrei și a celorlalte simptome tipice bolii.

Tratamentul herpanginei. Tratamentul este unul suportiv. Controlul febrei și al durerilor dificil de suportat se realizează prin administrarea de antitermice, antiinflamatoare și analgezice. Spălăturile orale pot fi utile în ameliorarea simptomelor și reducerea disconfortului produs de ulcerații, acestea constituind un tratament alternativ cu rol de atenuare a durerilor. Soluțiile de acest tip pot avea ingrediente diverse, precum lidocaina vâscoasă amestecată cu anumite lichide adiționale ce funcționează ca o barieră protectoare. Este foarte important ca produsele pentru spălături orale să fie recomandate de medic, întrucât pot să apară efecte secundare grave din pricina concentrațiilor ridicate ale unor substanțe. Întrucât herpangina este produsă de un virus, administrarea antibioticelor nu are niciun efect curativ în cazul acestei infecții. Hidratarea suficientă și asigurarea necesarului zilnic de nutrienți sunt două elemente-cheie în grăbirea vindecării, însă asigurarea lor este deseori dificilă, din pricina ostilității bolnavului în a ingera hrană și lichide. Cand herpangina este produsa de un enterovirus, ea poate sa conduca la declansarea meningitei virale sau aseptice.

Prevenirea herpanginei. Din punct de vedere profilactic, herpangina nu poate fi prevenită, întrucât nu există un vaccin care să imunizeze organismul împotriva virusurilor Coxsackie. În schimb, contaminarea poate fi evitată prin respectarea unei bune igiene și evitarea persoanelor infectate cu virusul Coxsackie de tip A. Din păcate, formele asimptomatice ale bolii nu pot fi sesizate, așadar prevenția prin limitarea epidemiei este fezabilă în teorie, însă aproape imposibilă în practică. Întrucât în cazul nou-născuților și sugarilor, virusurile care produc herpangina pot produce complicații foarte grave, este deosebit de important să se evite contactul direct al sugarilor cu persoane din exterior, suspecte sau nu de a fi infectate cu virusuri Coxsackie. Copiii care petrec mult timp în colectivitate, în special cei de vârsta prescolară, trebuie să fie foarte bine instruiți cu privire la măsurile de igiena privind mersul la toaletă, spălatul mâinilor, manevrarea mâncării și introducerea degetelor murdare în gură. (Jurnal)