MacaraleO serie de nostalgici (dar,  de ce nu, poate indivizi mai realişti decât noi, ăştia care am crezut în pariul cu democraţia), au postat de ceva timp pe Internet o serie de informaţii, date statistice,  menite să ne convingă că pe timpul dictatorului s-a trăit mai bine ca de 27 de ani încoace…Vă oferim la rândul nostru aceste exemple pentru a le putea compara, analiza şi comenta singuri.

În anii ‘70 se vindeau  în magazine, 10 -20 de feluri de salam, de brânză şi de carne…Portocalele, Bananele, Merele, Perele, Cireşele (când era sezonul) şi orice fel de alte fructe româneşti se găseau din abundenţă. Penuria a început abia după anii 80.

În anii 70, bananele, portocalele, dar si fructele româneşti erau peste tot. Tot ce scriu alţii, cum că nu era aşa, este o minciună grosolană.

Iată o astfel de minciună: „Primele mele triste amintiri din „iepoca” comunistă sunt de la câţiva anişori, 6-7, în anii ’70, când aşteptam cu stoicism să se coacă pe şifonier puţinele banane pe care le puteau găsi părinţii mei la Alimentara şi care mai întotdeauna erau verzi, necoapte”

Nici vorbă de aşa ceva în anii ’70. Puteai cumpăra banane, portocale, grapefruit-uri sau lămâi câte vroiai. E o minciună că erau „verzi”…Cele verzi au apărut mult după anii ’80, ca mai apoi să dispară de tot… Ne făceam în mod curent acasă suc de lămâie, storcând cu mâna lămâile naturale, punând apă şi două linguriţe de zahăr. Sucul era minunat. Şi aveam şi un pahar înalt şi perfect cilindric. Când vroiam să fie sucul şi mai bun storceam două lămâi. Mai ales după ce fugeam câteva ore prin praf, la fotbal, era minunat.

Între anii ’70 – ’80, cu 4-6 lei iţi luai 100-200 de grame de salam sau parizer – şi alea de atunci, nu erau deloc mizeriile de azi cu E-uri, maţe şi zgârciuri tocate…. Prin clasa 2-a – 3-a, mergeam în pauza mare la magazin şi ne luam corn cu salam cu doar câţiva lei…Îmi lăsa mama mărunţiş să-mi iau ceva de mâncare.

Am fost în tabără cu şcoala sau cu liceul, aproape în fiecare an, începând din clasa IV-a …O tabără costa între 300 şi 500 lei 10-12 zile.

Întreţinerea la bloc (3 camere) era de 50 lei vara şi în jur de 100-120 lei iarna…salariul minim era de 1800 de lei apoi s-a făcut 2000 de lei…Salariul mediu era de 2500 de lei…NET: impozitul pe salariu şi orice altă taxă au fost scoase.

Venea stomatologul la şcoala şi îi consulta pe copii şi îi programa pe copii la cabinetul dentar. La gravide mergea medicul acasă sa le vadă şi înainte şi după ce năşteau.

Te lua poliţia de pe stradă dacă nu munceai…şi-ţi dădea un loc de muncă. Te urmăreau mai apoi să vadă dacă te duci la servici. Nu exista şomaj.

Foarte, foarte mulţi oameni primeau case de la stat (apartamente) pentru care plăteau chirii MODICE – chiria era de aprox. 50 de lei pe luna.

Un bilet de autobuz era în anii ’70 – 50 de bani, în anii ’80 a ajuns la 1 leu, în 1989 a ajuns la 1.20 lei.

Sunt antibolşevic ca opţiune politică, dar NU CU MINCIUNI se scrie istoria…. Da, a fost frig în ultimii ani şi magazinele au fost goale. În ele se mai găseau doar macaroane şi conserve de peşte… Dar nu a fost tot timpul aşa.

Îmi amintesc când în anii 1987-1989, în plină penurie de alimente, îmi cumpăram conserve de peşte amintindu-mi de cornul minunat şi de salamul gustos ce-l mâncam cândva. Sincer nu era rău nici peştele: atât cel marinat cât şi cel în ulei erau foarte bune. Dar nu puteai mânca doar peşte.

Curtea şcolii era permanent deschisă inclusiv în vacanţe. E o crimă că astăzi curţile şcolilor şi sălile de sport stau închise, cu lacătul pe ele, în timp ce copiii n-au unde se juca. Asta o decid azi oameni care nu s-au jucat, niciodată, în curtea şcolii sau între blocuri, când au fost mici.

În curtea şcolii se juca fotbal de dimineaţa până seara (mai puţin dacă aveau unii ore de sport şi nu făceau sport în sală)…

Mergeam vara şi dădeam cu mingea şi racheta de tenis la peretele şcolii, undeva în zona unde nu erau geamuri…Nu mi-a zis nimeni niciodată nimic…La ştrand un bilet pentru o zi întreagă era pentru un copil 3 lei apoi către 1989 s-a făcut 5 lei…Cu toate astea, recunosc că mai şi săream gardul împreună cu alţi copii.

Nu de puţine ori se spărgea la şcoală, din greşeală, câte-un geam de la o minge de tenis sau de fotbal şi nu era nici un scandal: se-nlocuia geamul şi gata. Bicicletele erau peste tot: copiii aveau Pionier, Pegas sau Tohan. Patinoarele la fel: cânta muzică uneori, şi-ţi dădeau ceai cald.

Cu siguranţă am avut o copilărie foarte fericita şi n-am văzut în jurul meu copii care sa nu aibe una la fel…Şi am crescut într-un cartier obişnuit într-un oraş prăfuit de provincie.

Vorbesc ca unul care am trăit vremurile alea ca şi copil…

Nu poate veni un MINCINOS să spună că de-abia puteai cumpăra câteva banane verzi în anii 70

În 1989, profesorii aveau salarii între 2200 şi 3500 de lei (mama era profesoară) după vechime şi gradele pe care şi le puteau lua.

Inginerii erau cu ceva mai bine plătiţi ca profesorii cu aceeaşi vechime în muncă.

Un debutant începea întotdeauna cu salariul minim (1800 şi mai apoi 2000 de lei). Dar după câteva luni era trecut pe primul nivel de salarizare din specializarea lui.

La televizor se transmiteau în anii 70 aproape toate competiţiile sportive TENIS, FOTBAL, RUGBY, ATLETISM, OLIMPIADE etc…erau filme americane şi englezeşti câte vrei: seriale, foiletoane, cinematecă etc.. ..programul începea la 10-11 dimineaţa şi mergea pana la 24 sau la 1 noaptea…reducerea programului s-a petrecut treptat după anii ’80.

Care este părerea d-stră despre cele enumerate mai sus?!

(Jurnal)

 

3 COMENTARII

  1. Informatia ca in anii 70-80 , salariul minim nu era 1800lei! Un muncitor necalificat , avea 1200 lei! Raportul salar maxim/minim era 1/5.

  2. Perfect de acord cu articolul, lumea era cu mult mai fericita atunci, chiar si in anii de dupa 1980 cand intradevar nu gaseai suficienta mancare. Totusi trebuie sa spunem ca Ceausescu a fost fortat de cei de la banca mondiala sa returneze in timp record acesti bani, Romania fiind singura tara din lume care si-a platit complet datoria externa. A fost omorat repede ca nu cumva dupa plata datoriei Romania sa devina o forta mondiala, un fel de China actuala la o scara redusa bineinteles, fiindca era clar ca viata ar fi revenit la standardele de dinainte de 1980. Eu unul cred ca Ceausescu ar trebui reabilitat, pe langa cei care ne conduc acum tara el a fost un foarte mare patriot. Eu unul m-as lepada cu mare placere de beneficiile de astazi ale noastre, masini straine, calatorii in strainatate (sincer mi-e greu sa gasesc alte beneficii) pentru viata de dinainte de 89′ cand nu aveai grija zilei de maine, toti aveam un servici, o casa, o familie, chiar si celebra Dacie 1300.

    • Aveai numai daca erai activist de partid sau securist. Tu din ce categorie faceai parte. Daca erai un intelectual sau muncitor oarecare primeai apartament (casa nu) intr-un bloc de beton la parter sau la ultimul etaj, si in afara de faptul ca iti ploua (ultimul etaj) sau iti ieseau dejectiile in apartamentul de la parter, era frig si mai stateai si pe intuneric. Celebra dacie 1300, o primeai dupa ce statul iti folosea 5 ani banii depusi fara sa primesti dobanda. Cat despre serviciul primit, vai mama lui, ei se faceau ca te platesc iar tu te faceai ca muncesti. Sa-ti mai aduc aminte de munca patriotica in agricultura sau la CET sa dezgheti carbunii ca sa nu ai caldura in casa. Datoria a fost facuta pentru a ridica o industrie energofaga si care prducea numai pentru C.A.I.E.R. Datoria a fost platita nu ca a vrut banca mondiala, Ceausescu a platit datoria chinuind poporu din orgoliu, iar in acelasi timp construind obiective economice si autostrazi ,in valoare de 3 miliarde de dolari unor state precum Irakul, Iranul, Somalia fara sa mai primeasca banii inapoi. Cornele si jaful ala de Dacie 1300, il primeai dupa 5 ani, perioada in care Ceausescu iti folosea banii fara sa primesti dobanda.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here