La “Marşul poştaşilor” organizat cu puţine zile în urmă, unul dintre invitaţii de onoare – şi distins cu titlul de „Prieten al poştaşului” – a fost senatorul colegiului I, Cezar Măgureanu. Şi din pricina soarelui puternic, dar şi din dorinţa de a mai conversa cu foşti colegi de partid sau chiar cu prieteni rămaşi la PNL, acesta a fost surprins de jurnalişti ieşind din sediul partidului amintit. Nu a durat mult şi unele replici răutăcioase au şi început să apară în unele publicaţii locale. Pentru a lămuri situaţia, ne-am adresat senatorului Cezar Măgureanu, care a avut amabilitatea de a ne răspunde câtorva întrebări.

Rep. – Pe data de 7 mai, invitat fiind să asistaţi la Crosul poştaşilor, aţi „consternat” audienţa cu intrarea dvs. în sediul PNL. De ce aţi făcut-o?

Cezar Măgureanu: – Şi de ce să n-o fac? Acolo sunt oameni pe care îi cunosc de mult, înainte ca vreunul dintre noi să fie membru al unui partid politic, oameni cu care am crescut în acest oraş. Cu unii dintre ei am fost coleg de şcoală, sau am bătut mingea pe maidan, ca de altfel şi cu alţii care acum sunt membri în diferite partide. Ce ar trebui să fac acum ? Să mă fac ca nu-i cunosc, să întorc privirea când îi întâlnesc pe stradă numai pentru că suntem în partide politice diferite? Mi s-a părut de bun simţ ca, aflân-

du-mă în apropierea sediului, să intru să-i salut pe cei care se aflau acolo.

De altfel, aţi văzut că, alături de alţi membrii PDL, am stat de vorbă cu colegul meu din Senat, domnul Mustăţea, chiar pe scările din fata sediului liberalilor. Am foarte mulţi prieteni în PNL cu care continui să vorbesc, să mă întâlnesc, e drept ceva mai discret, pentru că se tem de consecinţe, ceea ce mi se pare absurd. Dar de ce mă întrebaţi? Aveţi semnale că gestul meu a deranjat pe cineva?

Rep. – Nu, dar gestul dumneavoastră a fost interpretat de o parte a presei ca fiind o încercare de păstra o cale de întoarcere la liberali. Aveţi şi opţiunea asta în vedere?

C. M. – Ca om politic, înţelept ar fi poate să folosesc drept răspuns sintagma „niciodată să nu spui niciodată”, dar în cazul de faţă răspunsul este clar, NU.

Rep. – Şi de ce nu, pentru ca n-aţi fi singurul om politic giurgiuvean care pleacă din PNL pentru a se reîntoarce mai târziu.

C. M. – În primul rând, eu nu sunt „alţii”, iar in al doilea rând nu au am plecat din PNL, ci ei au considerat că nu le sunt de folos, atâta timp cât nu sunt dispus să renunţ la opiniile mele, iar „ordinele” pe care le primesc nu le execut decât după ce le trec prin filtrul propriei mele conştiinţe. Eu sunt om de colectiv, nu de turmă.

Rep. – Şi organizaţia PDL ştie asta?

C. M. – Evident. A fost unul dintre primele lucruri pe care le-am discutat, iar faptul că sunt preşedintele organizaţiei municipale şi candidat la primărie arată că au şi înţeles.

Rep. – Pentru ca aţi amintit de alegeri, în cazul în care veţi ajunge primar, care vor fi relaţiile cu membrii celorlalte partide, unii dintre ei, la vremea aceea, fiindu-vă chiar foşti contracandidaţi?

C. M. – Absolut normală, pentru că eu consider că adversari nu am decât pe timpul competiţiei electorale. După alegeri avem obligaţia cu toţii să alegem soluţiile cele mai bune pentru ca oamenii acestui oraş să se bucure de o viaţă mai bună. Vedeţi cât rău a făcut patima politică acestui oraş: a stopat dezvoltarea lui, a stricat prietenii, a pervertit relaţii vechi, şi pentru ce? Pentru satisfacerea unor ambiţii absurde, pentru inocularea concepţiei absurde că… „cine nu e cu mine, e împotriva oraşului!”. Construcţia mea pentru acest oraş va începe sigur de pe o altă fundaţie.

A consemnat,

D.C.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here