Dovada faptului că tinerilor giurgiuveni le pasă ce se întâmplă cu ei a fost reacţia lor la tema emisiunii „Ce rămâne de făcut”, difuzată marţi, 3 februarie, la Valahia TV, emisiune la care au fost invitaţi, prof. Ion Baiarac, directorul Liceului I. Maiorescu,  Berbec Georgeta – profesor socio-umane,  Mugurel Burcescu – profesor de Limba română şi Ildiko Andraşi – inspector în cadrul Inspectoratului Şcolar Giurgiu. Cei prezenţi au fost unanim de acord cu faptul că profesorii nu pot preveni cazurile de sinucidere şi că sarcina de a urmări tinerii cu probleme, în şcoală, o au psihopedagogii. Unul din SMS-urile primite în timpul emisiunii, însă, a ridicat semne de îndoială privind posibilitatea psihopedagogilor de a controla în vreun fel intenţiile elevilor. „Sunt psihopedagog şi vreau să vă spun că nu avem teste de niciun fel la centrul de asistenţă. Nu avem voie să consiliem elevii fără acordul părinţilor, iar aceştia, de multe ori nu ştiu nimic de la copiii lor.”

Părerile elevilor legate de profesori au oscilat. În timp ce unii au reclamat faptul că sunt puţini dascăli care se implică cu adevărat în educaţia elevilor, au fost şi cetăţeni care le-au luat apărarea, considerând că sunt ultimii ce ar putea fi acuzaţi de actele iresponsabile ale unor elevi. „Ar trebui ca la astfel de dezbateri să participe şi autorităţile locale, care trebuie responsabilizate, dar şi organe specializate în a oferi sprijin psihologic fără a învinui pe cineva, ci doar căutând soluţii; nu cred că este bine să aruncăm deocamdată osânda asupra cuiva. Mă bucur că aţi adus în discuţie şi orele de religie; ar trebui să fie invitaţi şi preoţi, dar şi persoane care au trecut prin astfel de situaţii limită” – ne semnala cineva. La constatarea că diriginţii ar fi primii care ar trebui să sesizeze comportamentele deviante sau ciudăţeniile unor elevi, într-un mesaj aparţinând unui profesor diriginte, acesta îşi disculpa colegii: „Niciun diriginte nu poate să citească în mintea copiilor, iar la orele de dirigenţie trebuie să urmărim o planificare şi n-avem timp să stăm de vorbă cu fiecare copil în parte…” Au fost şi reprezentanţi ai publicului care au considerat că unul dintre principalii vinovaţi de aceste drame este internetul şi că “tot mai mulţi  tineri îşi creează o lume virtuală, iar şcoala nu este inclusă în această lume”. O mămică interesată de ceea ce se întâmplă cu copiii noştri a lansat, la finalul dezbaterii, o temă interesantă de reflecţie, întrebân-

du-ne retoric „dacă nu cumva pe mulţi dintre tineri, la 17 ani, îi doboară sentimentul de inutilitate”. Ştefan Tudor s-a sinucis, lăsând în urma lui multe semne de întrebare. Prietena sa, o elevă în clasa a VIII-a, al unei şcoli dintr-un sat din apropierea Giurgiului, declara că prietenul ei i se plânsese de curând că se simte apăsat de nişte probleme personale cărora nu le găseşte rezolvare, promiţându-i că, imediat ce se vor întâlni, i le va spune. Provenit dintr-o familie monoparentală, conform spuselor profesorilor, Ştefan era un introvertit care nu-şi neglija situaţia şcolară, fiind un elev bunicel la învăţătură, orele petrecute pe la meditaţii, dincolo de orele de curs, dovedind că era preocupat de viitorul său, nemanifestând ataşamentul de vreo obsesie sau pentru vreun gând nebunesc. Deşi cei prezenţi la dezbatere au fost unanim de acord că gestul sinuciderii nu poate fi prevăzut, pentru că el poate apare spontan într-o clipă de rătăcire, toţi au fost de acord că, printr-o conlucrare a părinţilor care pot semnala nişte probleme în comportamentul copiilor, şi o atentă supraveghere a grupului de prieteni al acestuia, printr-o permanentă monitorizare din partea psihopedagogului, la solicitarea dirigintelui, se poate ajunge la preîntâmpinarea unei astfel de drame. Dacă ar fi făcut cineva responsabil de moartea lui Ştefan, am putea cita un telespectator care spunea că tinerii sunt victime ale sistemului de învăţământ actual, aflat în faliment.

Florian T.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here