Cu câteva săptămâni în urmă un enoriaş căruia îi murise mama ne povestea scene ce ne-au părut incredibile deşi ele se petrec în mod obişnuit, sub ochii noştri. Totul a început atunci când omul, neavând unde să ţină moarta a făcut apel la Biserica de care aparţinea decedata. Aici, stupoare! Omul a aflat că pentru o noapte de odihnă veşnică, pe o masă, şi nu în cameră dublă sau în pat matrimonial, la Capelă preţul este de un milion de lei/ noapte! Adică mai mult decât într-un hotel de 3 stele sau la o pensiune de 4 margarete. Să nu credeţi că la priveghiul mortului lucrătorii bisericii au servit vreun ceai cald sau tartine cu icre negre, sau că mortului i s-au creat facilităţi privind măcar căldura. Femeia a zăcut fără să cârtească, o noapte întreagă, la -15 grade Celsius. Dar staţi că de abia acum începe partea de negustorie a acestui moment greu din viaţa omului. Şi declarăm asta pentru că tot mai des se pare, moartea a devenit, oameni buni, o afacere nu numai pentru societăţile de pompe funebre, care fie vorba între noi, la Giurgiu chiar îşi fac treaba cu pricepere şi onestitate.
Omul ne povestea că măria sa, Clopotarul s-a târguit cu el o juma’ de oră. Negocierea începea de pe la 30 de lei, de parcă ar fi tras clopotele de la Notre Damme pentru vreun rege şi nu pe cele ale unei bisericuţe din cartier. Iată cum sintagma „pentru cine bat clopotele Mitică”? ar putea fi transformată în „Pentru CÂT bat clopotele Mitică!”. Aşa că Omul, speriat,  a scos banii fără să vocifereze gândindu-se: „- Poţi să ştii că profesionistul ăla care trage de o sfoară, nu o fi absolvent de  Conservator , şi îmi lasă mama cu clopotul tras doar pe jumătate, nemulţumit de cât i s-a dat? „
A urmat slujba din Biserică pentru care tariful a fost de 350 de lei, fără bonusurile aferente ( colaci, prosoape, lumânări, mărunţiş,,,) bani pentru care nu s-a tăiat nicio chitanţă. Omului i s-a explicat că onor, credinţa în corectitudinea slujitorilor bisericii nu impune prezenţa unei case de marcaaaaat! Aminnn!
Omul a dat fuga apoi la cimitir să afle ce s-a întâmplat cu groapa. Aici alţi bani altă… negociere. De data asta cu groparii. Vaşnicii clăditori ai  locurilor sfinte după ce au abordat un aer de latifundiari parveniţi, au cerut mai întâi omului întristat din faţa lor carburantul obligatoriu pentru executarea comenzii: o sticlă îndestulătoare de coniac. Nu celebra „doi ochi albaştri”, nu neaoşa „săniuţă, ci Coniac, din cel bun, începând de la 3 stele, căci clasa muncitoare nu se mai lasă exploatată pe „orişice”! E clar? Carburantul pentru a fi uşor asimilat avea  nevoie  şi de ceva aşternut. Că pe burta goală e greu să dai cu târnăcopul în pământul ăla tare ca piatra. Dar nu orice. Fără mezeluri ci doar mâncare gătită! Obligatoriu cu cărniţă. Opţional sau de preferinţă carne de purcel crescut la curte. Lângă care omul a adăugat suma de 50lei per gropar. Înmulţiţi cu trei şi veţi afla cât a mai scos omul nostru din buzunar, tot fără chitanţă.
Rudele omului ne mai spuneau că uneori la toate astea  se mai adaugă şi câte o mică atenţie pentru intendentă (şefa sectorului suflete!), deşi locul de veci este plătit pe chitanţă. Deci adăugăm alţi 150 lei.
Mărunţişul aruncat pe stradă conform obiceiului, lumânările aprinse prin şi pe dinafara Bisericii, coroanele, florile, prosoapele legate la mână şi la oglinda maşinilor ce au însoţit-o pe moartă la groapă, au mai scos din buzunarul omului vreo 500 de lei. Firma de pompe funebre pe care în mod sinistru de obicei poartă nume gen: „La viitorul liniştit!”, alţi 1000 de lei (bani care aşa cum am mai spus-o oamenii ăştia îi merită cu prisosinţă). După care vine pomana. De data asta negocierea se face cu patronul de local. Meniul este şi el alcătuit după buzunarul aparţinătorului. El poate costa de la câteva milioane şi poate atinge la sume astronomice în funcţie de statutul social al familiei mortului. De obicei la masă vin cu mult mai mulţi decât a socotit familia mortului, şi întotdeauna persoane care nu ştiu nici măcar cum o chema pe decedată. Un subiect care devine după câteva pahare de tărie,  pretext de contraziceri pentru „petrecăreţi”. Da, n-am greşit , căci de obicei participanţii la cinstirea memoriei mortului,  în aşa ceva transformă pomana: în petrecere. Masa de pomenire nu începe fără faţa preoţească. Aşa că preotul vine la masă, sfinţeşte bucatele, mănâncă şi pleacă. Sau vine, sfinţeşte bucatele şi uită să mai plece…Când ultimul mesean este adunat de la masă, omul  mai vărsă o lacrimă pentru cel de care tocmai s-a despărţit pentru totdeauna după care , îşi socoteşte la cât l-a dus această pierdere.  Şi dintr-o dată decesul unei persoane iubite, ce ar trebui primit cu multă pioşenie şi tandră amintire, capătă conotaţii anxioase.  Este vorba de teama celor rămaşi să plătească  nesăbuita idee a celui decedat  de a încheia socotelile cu viaţa fără a se gândi dacă cei ce rămân după el au putinţa de a mai  achita datoriile de înmormântare. Şi uite aşa, în mod macabru, moartea devine tot mai des ,  o afacere pentru unii şi o povară tot mai greu de achitat pentru  semenii noştri. Şi asta pentru că reprezentanţii Bisericii au ajuns să negocieze preţul slujbelor chiar şi la înmormântări,  uneori cu oameni care n-au nici măcar după ce bea apă. Presa a semnalat deseori cazuri în care preoţii au refuzat chiar să îngroape morţi pentru că aparţinătorii decedatului nu aveau bani nici de o cruce.
Aşteptăm comentariile d-stră pe SMS-ul emisiunii „Ce-ar mai fi de spus” de luni , ora 20.30 , de la televiziunea Muntenia  şi pe email-ul redacţiei noastre. Dumnezeu să vă ţină sănătoşi!

SMS: 0723.773.746
jurnalgr@yahoo.com

Redacția Jurnal giurgiuvean

1 COMENTARIU

  1. Stimată redacție, trebuie să intervin, că nu mă lasă simțitorul sensibil la astfel de „bișnițuri”, care in alte domenii ar fi „tavalite” de garda financiara pe cand la „sutane”, de frica excomunicarii, gandesc eu, se lasa pe principiul inchisului de ochi si de fluierat a paguba. Travestitii astia, dau cu busuiocul pe din fata ochilor tocmai ca sa nu vezi cam cat au buzunarele de lungi, iar statul in loc sa se puna cu impozitele pe ei, taie din pensiile oamenilor care chiar muncesc.
    Personal, nu primesc astfel de lepre in casa, chit ca mi-ar spune cineva ca a doua zi ploua cu femei goale pe strada. Puneti-va reporterii la munca, cu camere ascunse si dezvaluiti public actele anti sociale, ca sa nu spun anti crestinesti pe care le fac peste 80% dintre popi, faceti in asa fel ca toate inregistrarile sa ajunga la garda financiara si amplificati campaniile de dezvaluiri ale tuturor nelegiuirilor facute de niste iude al caror juramant este o ipocrizie de la un cap la altul mizand ca seful lor suprem e rastignit pe cruce. Mai reduceti din ei, ca in ultimii ani auzim doar de spagi, homosexualitate, mita in forma continuata si prostitutie. Felicitari pentru acest inceput firav si sper sa continuati. Rusine popilor decazuti!
    P.s. Nu inseamna ca intr-o padure plina ochi cu uscaturi nu exista si preoti adevarati, slujitori demni ai lui Iisus, dar vai, ce pacat, sunt prea putini.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here