Biserica din comuna Singureni
Biserica din comuna Singureni

Despre biserica din satul Crânguri, din comuna Singureni, se ştiu puţine lucruri deosebite. Din Pisanie reiese anul 1867 ca cel al construcţiei, însă o bătrânică a satului ar fi mărturisit că înaintea actualei biserici, ar fi existat una de lemn, dar care s-a degradat din cauza timpului. Enoriaşii însă, iau ca piatră de temelie pentru credinţa lor anul 1867, biserica de atunci fiind o construcţie din bârne de lemn şi pereţi de cărămidă.

Şi tot timpul a fost cel care

şi-a spus cuvântul, deoarece datorită degradării a fost demolată în anul 1958, doi ani mai târziu fiind reconstruită din nou, remarcant fiind modul cum s-a efectuat acest lucru: părintele paroh Drăghici Trandafir, care slujea în acea vreme în localitate, a solicitat o extindere a construcţiei din 1867 şi a dezafectat biserica veche după ce a construit biserica nouă pe exterior, păstrând ca amintire peretele de la altar din partea de răsărit. A fost resfinţită prin anii ’60 purtând Hramul „Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul”, credincioşii cinstind-ul în fiecare an, la 7 ianuarie.

Având originile în Alexandria de Teleorman, actualul preot al satului Crânguri, părintele Turnea Ionuţ, a poposit pe meleagurile noastre în 1998, la numai 22 de ani, credincioşii din sat primindu-l cu multă dragoste şi respect: „Sătenii mi-au pus la dispoziţie o locuinţă provizorie -ne spune părintele Ionuţ Turnea – neexistând casă parohială în localitate şi împreună cu ei, am demarat o serie de lucrări pentru renovarea lăcaşului de cult.

Împreună am strâns bani, am schimbat acoperişul în 2003, în 2005 am renovat zidurile exterioare decopertând tencuiala veche, am întărit cu armătură deoarece nu am găsit o fundaţie stabilă în vechiul zid, în prezent fiind şi lucrările din interior aproape de final”. Părintele îşi aminteşte nostalgia primilor ani, când împreună cu sătenii strângeau bani pe o perioadă mai mare de timp şi aceştia se devalorizau nereuşind să cumpere uneori ceea

ce-şi propuneau, însă mai spune că, tot enoriaşii au fost cei care l-au încurajat şi l-au sprijinit necondiţionat, un ajutor deloc de neglijat primind şi din partea Primăriei Singureni.

Ceea ce i-ar mai trebui unui astfel de lăcaş sfânt atât în inima sătenilor cât şi a preotului paroh, sunt anexele bisericeşti de care are nevoie orice biserică pentru a-şi duce la îndeplinire rolul pe care-l are în viaţa credincioşilor săi.

Codruţa VITAN

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here