Unii vor aniversa curând nașterea lui Nicolae Ceaușescu. Ceilalți, să nu uităm cum a murit!

Este fraza cu care  începe acest material halucinant , despre cum s-a hotărât și din ce motive, uciderea celor doi dictatori, Nicolae și Elena Ceaușescu. Un material primit din partea autorului, Ion Coja, căruia îi mulțumim făcând publice aceste mărturii puțin cunoscute de publicul giurgiuvean. Pe parcursul a câteva zile veți putea urmări acest ”serial” ce va aduce o oarecare lumină asupra Revoluției din decembrie 1989… Din prima ochire dau în volumul ADEVĂRURI INCOMODE peste textul d-lui Aurel David, fosta gardă de corp a lui Nicolae Ceaușescu. Mi-l recomandase dl. colonel, cu precizarea că Aurel David l-a însoțit pe Ceaușescu pe terasa CC-ului și l-a urcat în elicopter!… Așadar, mi-am zis, un text care poate fi confirmarea ipotezei linșajului sau, dimpotrivă, infirmarea acestei ipoteze. Declar cu toată sinceritatea: Nu am nicio satisfacție că am găsit în acest text confirmarea, pentru mine deplină, a spuselor lui N.O. O confirmare tristă: Pe Nicolae Ceaușescu autorii loviturii de palat din decembrie 1989 au vrut să-l linșeze! Au fost așadar scenariștii și regizorii celor petrecute în decembrie 1989 atât de nemernici?! Atât de ticăloși?! De abjecți?!… De nebuni?! Iată că au fost! Iar după 22 decembrie 1989 Țara a încăput pe mâna lor! A unor astfel de criminali scelerați! Nu este de mirare că am ajuns acolo unde suntem azi! Cu asemenea mizerii de ne-oameni putea să fie chiar și mai rău! Adică putea să se petreacă și acel linșaj, care ne scotea din lumea civilizată pentru o mie de ani!…

Din relatarea dlui Aurel David rezultă limpede cât de puțin a lipsit! Câteva secunde au făcut diferența, au împiedicat să se producă lucrul cel mai oribil cu putință. N-a fost de colo nici ceea ce până la urmă s-a întâmplat: crima de la Târgoviște, despre care cu toții am zis că a fost cea mai mizeră încheiere posibilă. Un fel de nec plus ultra al abjecției criminale. Iată însă că era cât pe ce să avem parte de un spectacol și mai sângeros, și mai sălbatic, și mai rușinos, și mai respingător! Absolut inimaginabil pentru oameni sănătoși la minte!…

Citez așadar din textul intitulat O situație limită din viața unui ofițer din fosta Direcție a V-a, apărut în volumul Adevăruri Incomode ( editura Semne, 2013, p.111-121):

„În 22 decembrie 1989, la ora 12,09, sub presiunea mulțimii de oameni adunați în Piața Palatului pentru răsturnarea regimului politic, decola spre necunoscut, de pe terasa Comitetului Central al partidului, într-o atmosferă ajunsă la paroxism, elicopterul în care se afla președintele țării, Nicolae Ceaușescu. Alături de acesta erau soția sa, Elena, doi demnitari de partid și de stat, precum și doi ofițeri din garda prezidențială aflați în misiune de securitate și gardă.

      Decolarea respectivă, intrată în istorie, s-a efectuat sub amenințarea directă a capturării președintelui țării de către un grup de manifestanți, unii înarmați cu diferite obiecte contondente bine și din timp meșteșugite, iar alții cu pistoale mitralieră cu pat rabatabil. Acest grup, care ajunsese pe terasa respectivă cu câteva clipe înainte de decolarea elicopterului, a fost pe punctul de a-l captura pe președintele țării și, după expresia unor manifestanți violenți, de a-l judeca „pe loc”, într-o manieră medievală.

     (…) În momentele care au urmat, viața mea a intrat într-o situație limită, fiind dezarmat cu violență și agresat fizic de către unii manifestanți înfierbîntați care m-au acuzat, sub amenințarea cu aruncarea de pe terasă, că eram vinovat pentru faptul că „tiranul” scăpase de judecata poporului. (p.111)

     (…) Alături de o femeie care se afla în grupul de manifestanți, acel copil mă apărase cu corpul său de urgia războinică a unor „bruneți” care au început să-și verse furia pe mine, pentru că nu i-am lăsat să-l facă pe Ceaușescu „carne de mici”(p.112-113)”.

(Sublinierile îmi aparțin.)  – Ion COJA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here