Recent, preşedintele organizaţiei municipale a PNL, şi, totodată, candidatul acestei formaţiuni politice la scaunul de primar al municipiului la alegerile din 2020, Marian Măroiu, a acordat un scurt interviu publicaţiei noastre, în care a abordat mai multe probleme semnalate de cetăţenii municipiului.

R: – Odată cu rezilierea contractului între Primăria Giurgiu şi societatea Girexim, tot mai des tomberoanele de gunoi menajer sunt înconjurate de deşeuri, deoarece – în special în week end – serviciul nu este asigurat…

M.M. – Aşa este…am constatat-o şi eu, în cadrul întâlnirilor pe care le am cu giurgiuvenii. Dar, din păcate, este un lucru pe care eu îl anticipam de mai multă vreme: va veni ziua când Giurgiu va fi îngropat în gunoaie. Am spus-o şi în conferinţele de presă, am spus-o şi atunci când am avut ocazia, în paginile „Jurnalului giurgiuvean”. Din cauza faptului că bugetul local este tot mai slab alimentat – şi aici este un cerc vicios, pentru că lipsurile sunt datorate numărului mic sau chiar aproape de zero al investitorilor în acest oraş, şi a lipsei locurilor de muncă decent sau chiar bine plătite. Am spus-o, şi nu o dată, că nu mai avem tineri, nu mai avem forţă de muncă (cei capabili pleacă acolo unde le sunt oferite salarii decente, pentru a-şi putea închega o familie sau pentru a şi-o întreţine, dacă o au). Lipsindu-ne forţa de muncă, lipsind acele investiţii care să creeze plus valoare oraşului, automat bugetul scade, iar primii care au de suferit sunt cetăţenii: siguranţa lor va avea de suferit, curăţenia oraşului, iluminatul etc.

Revenind la ce se întâmplă cu salubritatea în oraş, e un lucru la care trebuia să ne aşteptăm. Dar este inadmisibil, chiar dacă nu mai există un contract Primărie – Girexim. Din păcate, operatorului de salubritate i s-a permis să acţioneze cu aceleaşi utilaje învechite, care circulau şi pe vremea fostului primar, Lucian Iliescu.

Nu ştiu a cui este vina, dar este rău că se întâmplă acest lucru în oraş. Eu, unul, aş fi avut şi o soluţie „de avarie”, să spunem, în care, atunci când cei de la Girexim nu îşi fac treaba, să intervin cu oamenii şi utilajele proprii pentru a nu fi obligaţi locuitorii municipiului să suporte, mai ales acum, vara, mirosurile de la tomberoanele pline cu gunoi, şi neridicate şi câte trei zile…repet, curăţenia oraşului este oglinda casei în care intrăm…E rău că se întâmplă astfel, dar nu mă aşteptam, sincer, să ajungem în această situaţie, de a nu avea posibilitatea să rezolvăm cu puterile noastre aceste probleme.

R: – Care ar fi soluţia pentru a evita aceste neplăceri?

M.M. – Aşa cum am mai spus-o şi cu alte ocazii, avem nevoie de investitori. Dacă statul, la nivel central, nu creează, punctual, facilităţi pentru atragerea acestora, primăria, consiliul local, ar trebui să găsească „chichiţe” legislative pentru a-şi atrage cât mai mulţi investitori. Avem nevoie de infrastructură, avem nevoie de curăţenie, şi, cel mai important lucru, avem nevoie de forţă de muncă. Dar, aşa cum menţionam anterior, ne pleacă tinerii, pentru că nu au unde să muncească. Nu pot porni la drum cu un salariu de 10 – 11 milioane de lei vechi, dar, din păcate, legislaţia nu dă voie unui agent economic privat să ofere mai mult, pentru că taxele şi impozitele pe care trebuie să le plătească sunt imense. Dacă am avea o legislaţie naţională flexibilă în acest sens, dacă li s-ar da mai multe şanse investitorilor – români sau străini – să îşi dezvolte o afacere şi, mai ales, dacă ar exista o gândire de atragere a acestora către zona noastră, atunci am putea vorbi de Giurgiu ca despre un oraş de cinci stele.

R: – În concluzie, baza dezvoltării, în opinia dvs, este atragerea de investitori…

M.M. – În mod cert. Când construieşti ceva, porneşti de la temelie. Într-un oraş, temelia este investitorul, cel care aduce acel plus valoare despre care v-am mai vorbit. Până nu vom găsi înţelegere la conducerea Primăriei, până nu se va schimba mentalitatea legată de „investiţiile” în mici buticuri de cartier, în care nu se face altceva decât să se plimbe marfa de la supermarket la client, nu ne vom putea dezvolta, ca oraş. Şi vom rămâne să ne plângem că avem un oraş murdar, gri şi trist, în care mai vezi doar bunici cu, eventual, nepoţi veniţi în vacanţă…

(Jurnal)