DSCF5207Unul dintre cei mai tineri – la propriu şi la figurat – salariaţi ai SHIPYARD ATG  este cu siguranţă gălăţeanul Ionuţ Simiz. Născut în Zodia Racului (pe 8 iulie), în satul Lieşti, din comuna Iveşti, Ionuţ a urmat cursurile Şcolii generale nr. 2 în sătucul său natal după care s-a înscris la Liceul ”Sfânta Maria” din Galaţi, pe care l-a absolvit în 2008, în specialitatea tehnologică. După liceu a dorit să-şi perfecţioneze pregătirea profesională în cadrul Facultăţii de Arhitectură Navală a Universităţii  ”Dunărea de Jos” din Galaţi, specializarea Sisteme şi echipamente navale, o facultate pe care a absolvit-o în 2012.

Trei facultăţi, o singură alegere!

De mic copil, ne spunea, Ionuţ Simiz, îmi plăcea foarte mult matematica şi ştiinţele naturii, care pentru mine reprezentau o curiozitate extrem de interesantă, atrăgându-mă prin lucrurile noi pe care le aflam…

Fiind o fire curioasă, am căutat permanent să acumulez informaţii utile, care să-mi folosească mai târziu în viaţă. Îmi aduc aminte foarte bine şi astăzi că imediat după absolvirea liceului am dat examen de admitere la trei facultăţi bugetate, şi am fost declarat admis la toate trei, intrând într-o mare încurcătură – nu ştiam sigur ce domeniu să aleg! La sfatul unor prieteni şi al directorului părinţilor mei am ales să urmez Facultatea de Arhitectură Navală. Nu ştiam însă cât de grele vor fi materiile pe care le voi studia, dar cu ambiţia şi perseverenţa care mă caracterizează am reuşit. Şi iată că în 2012 am absolvit cu brio această prestigioasă facultate. Imediat după terminarea facultăţii am depus mai multe CV –uri la mai multe şantiere navale din ţară, prin online. După circa cinci zile am fost contactat telefonic de Şantierul DANEM Galaţi,  iar după alte câteva zile am fost sunat de către domnul Micu Sorin, directorul de producţie de la SHIPIARD ATG Giurgiu, un om deosebit care m-a întrebat direct: ”Când poţi veni la Giurgiu ca să susţii un interviu în vederea angajării …?”

În acel moment nu ştiam nici măcar unde este Giurgiu! Dar vedeţi dumneavoastră, cum este viaţa … când te trage aţa undeva te duci fără să eziţi prea mult! Aşa s-a întâmplat şi cu mine. Am găsit fără probleme noul şantier naval din Giurgiu, La scurt timp după telefonul domnului director Micu Sorin, am venit la SHIPYARD ATG şi am susţinut interviul, după care am avut o scurtă discuţie şi cu domnul director general Adrian Patriche, care mi-a spus că o să mă sune în scurt timp să-mi comunice rezultatul interviului. Nici n-am ajuns bine acasă, la Galaţi, când a sunat telefonul. Eram încă la volan… La capătul firului, ca să zic aşa, era directorul Micu Sorin care mi-a spus: ”Nu te entuziasma prea mult, condu cu mare atenţie şi pe 3 septembrie să vii la serviciu”. Am venit la Giurgiu aşa cum mi s-a spus dânsul, aşa cum îi stă de fapt bine oricărui navalist de profesie să se ţină de cuvânt, şi am fost angajat la sugestia domnului director general Adrian Patriche, direct la Serviciul Control Tehnic de Calitate (CTC).

Teoria ca teoria, dar ”practica” ne omoară!

În facultate înveţi foarte multă teorie, care din păcate în viaţa profesională de zi cu zi se foloseşte prea puţin – ne mai spunea Ionuţ Simiz. Trecerea de pe băncile facultăţii direct în producţie a fost o etapă extrem de  grea, dar am avut noroc să întâlnesc la SHIPYARD ATG un şef deosebit, în persoana domnului inginer Tiberiu Guraliuc, un om foarte calm şi răbdător,  care m-a învăţat tot ceea ce ştiu astăzi. De la dânsul am acumulat, într-un timp foarte scurt, record probabil în materie pentru mulţi navalişti, foarte multe informaţii deosebit de utile pentru tot restul vieţii. După circa o jumătate de an am început să realizez că de fapt cu cât ştiu mai multe în domeniul în care îmi desfăşor activitatea cu atât este mai bine pentru mine din punct de vedere profesional. În această nouă situaţie, în care reuşeam să îmbin productiv teoria învăţată în facultate cu experienţa dobândită în producţie, m-am ambiţionat şi mai mult şi am început să învăţ tot ceea ce nu ştiam până atunci: modul de citire al unui desen tehnic; cum se verifică o instalaţie în presă; cum se pregătesc suprafeţele şi ce grad de rugozitate şi finisare au; cum se vopsesc suprafeţele navei; cum se măsoară o navă etc. La SHIPYARD ATG Giurgiu datorită profesiei de inginer CTC verific acum toate îmbinările sudate, osatura pe panou, osatura compusă, verticalitatea punţilor şi planeitatea secţiei propriu zise. Efectuez măsurători dimensionale, longitudinale, lăţimi şi înălţimi. Şi tot din postura funcţiei pe care o îndeplinesc cu multă tragere de inimă coordonez şi activitatea secţiilor şantierului naval giurgiuvean de la Tulcea. La SHIPYARD ATG lansarea la apă a unei nave se face pe Sincrolift, dar deşi pe mine mă interesează doar calitatea navei atunci când asist la o lansare la apă trăiesc intens aceleaşi emoţii şi satisfacţii ca şi ceilalţi colegi ai mei. Creşte inima în mine de bucurie când văd ce calitate au navele construite de noi şi mai ales calitatea suprafeţelor acestora. Este un sentiment de mare bucurie când vezi cum pluteşte o navă pe apă, întrucât consider că informaţiile oferite de mine constructorilor au fost de mare folos. După circa doi ani de muncă la CTC,  atunci când merg la o verificare ştiu din instinct unde trebuie să mă uit chiar şi după efectele ascunse involuntar. De multe ori am fost întrebat ce aş alege dacă ar fi s-o iau de la capăt. Cu siguranţă dacă  aş  putea urni roata vieţii, dând-o înapoi, şi aş mai ajunge încă o dată la vremea când eram proaspăt absolvent de bacalaureat, sigur aş alege aceeaşi profesie. Este o meserie de mare viitor, foarte bine văzută pe piaţa muncii, iar comparativ cu alte funcţii şi profesii, în cea de inginer CTC se câştigă foarte bine.

La Giurgiu mă simt ca acasă…

M-am acomodat foarte repede şi bine în municipiul Giurgiu, locuiesc în Căminul de nefamilişti al SHIPIARD ATG  unde avem condiţii foarte bune din toate punctele de vedere. În acest cămin beneficiem de toate dotările necesare.  Totul este practic asigurat gratuit de către SHIPYARD ATG. Nu plătim absolut nimic, în afară de abonamentul la internet. Mă uit la cei tineri din acest oraş cum dau piciorul acestui noroc uriaş prin prezenţa acestui şantier. Mă uit la ei  şi văd că nu se înghesuie la porţile Şantierului dar nici la cele ale puţinelor, uzinelor sau şantiere care au mai rămas pe aici. Tinerii de azi din toată ţara, deci inclusiv şi cei din Giurgiu, preferă munca de birou. La SHIPYARD ATG,  în şantier, deşi  este foarte mult de lucru, din păcate prea puţini tineri pot fi zăriţi printre muncitorii experimentaţi. Asta în ciuda faptului că de la început am înţeles, condiţiile de muncă din şantierul nostru au fost foarte bune, dotarea tehnică este la înălţimea celor mai pretenţioase aşteptări, iar domnii directori Sorin Micu şi Adrian Patriche, ca şi patronul Apostol Teodor Gheorghe sunt oameni de excepţie. Mie personal mi-au acordat o mare şansă la angajare şi mă bucur pentru această şansă oferită de dânşii şi implicit de viaţa pe care o duc. Sper să nu-i dezamăgesc niciodată pe aceşti oameni minunaţi şi cu siguranţă, aşa cum mă cunosc eu, nu o să-i dezamăgesc. Este o vorbă printre oamenii întâlniţi în oraş şi în şantier, de la ei am auzit-o: că cine bea apă din Dunăre,  la Giurgiu nu mai pleacă niciodată de aici! Nu ştiu cât adevăr există în această premoniţie dar mie

mi-a demonstrat că este viabilă.  Îmi este deocamdată foarte bine la Giurgiu din toate punctele de vedere, şi din acest motiv cel puţin deocamdată nu m-am gândit şi nici nu mă gândesc să plec prea curând din aceste locuri, să-mi părăsesc colegii de muncă. Nu mă gândesc nici măcar să plec să muncesc în afara ţării, întrucât consider că pentru a avea succes într-o altă ţară, mai puternic dezvoltată ca România, sigur îţi trebuie încă vreo cinci – zece ani de experienţă în muncă în SHIPYARD ATG Giurgiu sau pe alte mari şantiere navale din România…

Heliade CĂLIN

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here