IMG_6149S-a născut în Zodia Gemenilor, pe 2 iunie 1956, în  Municipiul Giurgiu. Tot pe aceste meleaguri a urmat cursurile Şcolii generale nr. 5 şi apoi Liceul ”Ion Maiorescu” – Cetatea învăţământului giurgiuvean, care a dat României numeroase valori recunoscute pe plan naţional şi internaţional – ale căror cursuri le-a absolvit în 1975. De mic copil, recunoaşte cu nostalgie interlocutorul nostru, i – au plăcut enorm ştiinţele exacte: matematica şi fizica, alături de limba română. Pe parcursul Şcolii generale a urmat şi cursuri de navomodelism, cu domnul Melnic, care i-a fost profesor de atelier. ”Fiind nevoit, după liceu, să aleg un drum în viaţă, ca orice tânăr, spune Teodor Bâra, m-am îndreptat spre cariera de constructor nave, atras fiind şi de faptul că verişoara mea era deja studentă în domeniu, la Universitatea din Galaţi. Astfel, am ajuns să urmez cursurile Universităţi din Galaţi – Facultatea de Mecanică, pe care am absolvit-o în 1982, obţinând Licenţa de Arhitect naval”. După facultate, precizează Teodor Bâra, m-am încadrat în câmpul muncii la Şantierul Naval Giurgiu, în 1982, ca inginer stagiar. Am pornit în lunga mea carieră de constructor naval de jos, cum se spunea în acele vremuri, în producţie, la Secţia de construcţii nave. În 1983 am fost detaşat de ŞN Giurgiu la ŞN Mangalia, împreună cu 40 de muncitori, pentru a participa la construcţia unor nave care reprezentau câteva comenzi speciale. Erau Cargouri destinate exportului, o urgenţă de grad zero – cum se spunea în acei ani, de tristă amintire! La această comandă specială au contribuit atunci, cu forţă de muncă, toate şantierele navale din România. ”După acest scurt periplu profesional, îşi aminteşte cu nostalgie, inginerul şef de astăzi – proiectant construcţii navale – Teodor Bâra, am revenit la ŞN Giurgiu la Atelierul de proiectare, unde am efectuat proiectări pe Corp de navă. Ca tipuri de nave, în acea perioadă am construit, la SN Giurgiu, Barjele Europa, destinate exportului, pentru Cehoslovacia; Împingătoarele de 2×800 Caii Putere, pentru firme din România; Navele SEMNAL 1, 2, 3 şi 4 pentru APDF etc.”

Revenirea la dragostea dintâi…

Inginerul Teodor Bâra a profesat în ŞN Giurgiu până în 1986, când s-a mutat la Registrul Naval Român din Galaţi. ”În situaţia în care cineva ar putea da anii înapoi, preciza Teodor Bâra, aş alege să practic aceeaşi profesie, pentru că este o meserie care mi se potriveşte perfect. Sunt un om de iniţiativă, fiind adeptul muncii în echipă. Sunt un om dispus la efort prelungit, chiar şi în condiţii de stres, întrucât consider că altfel nu poţi obţine nimic de la viaţă! Noi, constructorii de nave, primim obiectivul şi termenul în care trebuie realizat, şi facem tot ce este posibil şi depinde de noi pentru ca să realizăm acest obiectiv în termenul primit. La ŞN Giurgiu am revenit după Revoluţia din decembrie 1989, respectiv în 1990, la solicitarea domnului Dan Niţulescu, directorul de atunci, omul cu care lucrasem şi înainte. Am fost angajat aici, până la intrarea ŞN Giurgiu în insolvenţă, în anul 1999”. Întrebat ce a făcut în această perioadă de tristă amintire pentru toţi navaliştii giurgiuveni, inginerul şef, de azi, Teodor Bâra, ne-a declarat: ”Am executat proiectul unei bărci, din fibră de sticlă, cu motor. La realizarea acestei bărci personale am contribuit cu fonduri proprii dar şi cu mâinile mele. Am reuşit s-o realizez, iar în această perioadă l-am cunoscut pe Edy Cucu, omul cu care am pus bazele unei mici afaceri – construcţia de bărci. Am realizat împreună mai multe modele de bărci din fibră de sticlă, cu motor, bărci proiectate de mine – pe care le-am exportat în Olanda”. În cariera mea de proiectant şi constructor de nave, mai spune Teodor Bâra, nu am avut o deviză anume, dar m-am călăuzit tot timpul după ideea: ”Îmi place orice ambarcaţiune care pluteşte pe apă”. Sunt un autodidact în domeniu. Am studiat foarte multe reviste străine, iar internetul constituie şi el o permanentă sursă de aflare a noutăţilor. În profesia mea trebuie să fii tot timpul la curent cu tot ce este nou. De altfel, îmi plac foarte mult şi sporturile cu motor, pe apă şi pe uscat, sporturi pe care le urmăresc cu mare pasiune, ele fiind o altă legătură sufletească cu profesia pe care o practic.

La SHIPYARD ATG, îşi aminteşte cu drag Teodor Bâra, am venit în 2002, fiind printre primii angajaţi ai acestui brand, în cadrul Atelierului de proiectare, loc de muncă în care îmi desfăşor activitatea şi azi. O perioadă de timp am fost chiar Şeful acestui atelier. În viaţă sunt un om dinamic, care lucrează  la fel şi în proiectări şi în producţie. De-a lungul carierei profesionale la SHIPYARD ATG am gândit şi proiectat: Tancuri fluviale de 100 de metri, obiectiv la care am fost coordonatorul proiectului. S-au construit 4 tancuri de acest gen, dintre care două pentru export în Germania, iar ultimele două, care acum se află în plin proces de construcţie,  au următoarea destinaţie: unul pentru firma franceză CFT şi celălalt pentru Beo Trade Loratel. Am mai coordonat proiecte pentru navele multifuncţionale destinate depoluării, nave care sunt printre primele specializate în acest domeniu, din zona ţării noastre: ECO Dunărea – lansate la apă în primăvara lui 2013,  pentru beneficiari din Tulcea şi Galaţi, respectiv EURO STAR 101, 102, 103 şi 104 – lansate la apă în toamna lui 2013, pentru beneficiarul APDF Giurgiu. Sunt două proiecte asemănătoare, care diferă doar prin dotările tehnice şi amenajările pentru echipaj. ”Practic, susţine inginerul şef Teodor Bâra, am contribuit cu idei la aproape toate navele care s-au construit la SHIPYARD ATG, aici lucrând şi pentru instalaţia de Sincrolift – unde am contribuit la modernizarea sa, chiar imediat după darea în folosinţă – i-am îmbunătăţit şi perfecţionat structura metalică”. Înainte de Revoluţia din decembrie 1989, îşi mai aduce aminte cu nostalgie, inginerul şef proiectant Teodor Bâra, lucram la planşetă. Se muncea la trasaj clasic şi optic, iar acum în 2014, la SHIPYARD ATG Giurgiu, avem la dispoziţie, datorită eforturilor făcute de patronat şi de echipa managerială, mijloace moderne – corespunzătoare domeniului. În consecinţă, acum peste tot trebuie găsit un echilibru perfect între economic (investiţie) şi profit.

La capitolul cea mai mare realizare a vieţii, navalistul nostru menţionează familia şi cei doi băieţi. Unul este inginer automatist şi celălalt inginer construcţii civile. Pe linie profesională, cele mai mari realizări ale carierei sale sunt: Tancul de 100 de metri şi navele multifuncţionale, pentru depoluare. De fapt recunoaşte, cu mare greutate, datorită modestiei sale, că majoritatea obiectivelor construite în SHIPYARD ATG Giurgiu poartă, undeva bine ascuns într-un colţişor, semnătura sa de proiectant, întrucât a ”durat” peste timp tot ce a fost necesar şi util noului său şantier naval. În finalul dialogului nostru, Inginerul şef proiectant construcţii navale, Teodor Bâra, ne-a declarat: ”I-aş sfătui pe tinerii de azi să aleagă profesia de constructor de nave întrucât este o meserie care îţi dă satisfacţii imense.”

Ca să devii un bun constructor de nave, conchide Teodor Bâra, trebuie doar să fii atras de această meserie, de fapt atracţia este valabilă în orice domeniu de activitate, şi să-ţi doreşti să faci ceva util pentru omenire. Altfel, nu are rost să faci o facultate de construcţii navale, doar aşa pentru a avea o diplomă! Profesia de constructor naval, care se rescrie ca istorie la SHIPYARD ATG, este ceva unic, asigurându-ţi în acelaşi timp pe lângă adrenalină şi sursa financiară necesară întreţinerii familiei.

Heliade CĂLIN

1 COMENTARIU

  1. Am privilegiul de a fi fost coleg de clasa la liceu si coleg de birou la Registrul Naval Roman cu Doru Bara. E o persoana deosebita, ironic, autoironic (ceea ce nu e putin lucru…), consecvent, foarte bun profesionist (mult mai bun ca mine), familist convins (iarasi mai bun ca mine).Am petrecut citiva ani in acelasi birou, in acelasi santier, dupa care viata ne-a despartit, dar doar din punct de vedere geografic. E un om de valoare, nu numai dpdv profesional. Il revad oricind cu placere; chiar daca ne vedem o data la 5 ani, e ca si cum ne-am fi despartit ieri. Cred ca aceasta senzatie o ai cu putini, foarte putini prieteni. Sa traiesti Dorule!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.