IMG_6155Petrică Ivan s-a născut în Zodia Peştilor, pe 28 februarie 1966, în localitatea Ruşeţu din judeţul Buzău. A urmat cursurile Şcolii generale în localitatea Lunca şi apoi Liceul Bogdan Petricescu Haşdeu din Buzău, liceu absolvit în 1984, la profilul Matematică – Fizică. După liceu, Petrică Ivan a urmat şi absolvit cursurile Facultăţii de Mecanică, profilul TCM, din cadrul Universităţii din Galaţi. Copil fiind a fost atras de ştiinţele exacte, plăcându-i în mod deosebit matematica şi fizica. A cochetat, ca amator, cu fotbalul şi baschetul, dar nu a performat în niciuna din aceste discipline sportive, întrucât tatăl l-a îndrumat mai mult spre şcoală. Ca tânăr atras de ştiinţele exacte a ales partea de mecanică, pentru care avea o pasiune aparte – avea înclinaţii spre construcţiile metalice şi motoare. ”Dacă ceasornicul vieţii s-ar putea da înapoi şi aş revenii la anii tinereţii,  aş alege cu siguranţă să performez în aceiaşi profesie, ne spunea actualul Şef Serviciu intern de prevenire şi protecţie din cadrul SHIPYARD ATG Giurgiu. Îmi place enorm ceea ce fac azi, într-un domeniu în care am tot timpul ce învăţa”. Experienţa în câmpul muncii a lui Petrică Ivan este vastă. După absolvirea Facultăţii, pe 12.09.1990 s-a angajat la Şantierul Naval Giurgiu, făcând parte din ultima generaţie de absolvenţi care a prins repartiţia de stat, în cadrul Secţiei de echipamente navale – ca inginer stagiar. După doar patru luni a primit atribuţiuni de Maistru, în secţia de prelucrări prin aşchiere. Aici a preluat formaţia de strungari, alcătuit o echipă din 23 de persoane. A fost prima experienţă grea din viaţa mea, spune cu nostalgie Petrică Ivan, întrucât era o diferenţă foarte mare între ce învăţasem în Facultate şi cea ce întâlneam în practică. A fost necesar să mă adapteaz foarte rapid la cerinţele vremii. Uşor, uşor am progresat pornind de la Deviza: ”Dacă nu te implici în procesul muncii – nu ai cum învăţa, iar meseria … se fură!” Timp de circa trei ani am lucrat în trei schimburi, după care împreună cu soţia – care muncea tot la ŞNG, fiind Şef de colectiv la Laboratorul de încercări şi testări cu plase elastice – şi pot spune, fără a exagera cu ceva, că am pus bazele singurului laborator de acest gen din România.

În 1996, îsi aduce aminte Petrică Ivan, am fost promovat Şef de atelier la Secţia Mecanică unde m-am ocupat de partea cu amenajarea navelor pe partea tehnică. În 1998, când ŞNG a intrat în insolvenţă am trăit dezamăgirea vieţii! Pentru familia mea a fost cea mai grea perioadă a vieţii, întrucât şi eu şi soţia lucram la ŞNG. După atâţia ani de muncă şi învăţat m-am trezit brusc că nu ştiu încotro s-o apuc! În februarie 1999 am fost nevoit să mă angajez la Balastiera Granitul din Giurgiu, ca inginer, iar din septembrie 1999 am devenit Şef de Balastieră până în 2002, când m-am angajat la SHIPYARD ATG Giurgiu, ca inginer. Am fost printre primii angajaţi de la SHIPYARD ATG. Vestea reînfiinţării şantierului naval am primito cu foarte mare bucurie, şi ne-am ”înhămat” cu noii colegi la o muncă enorm de grea, întrucât ŞNG fusese pur şi simplu devastat! Nu mai era energie electrică în hală, iar pe hala de montaj crescuse iarbă! La început, precizează Petrică Ivan, m-am ocupat de partea mecanic şef – răspundeam pe această direcţie în faţa tuturor  organelor de control. Am început să refacem instalaţiile electrice şi să pornim primele utilaje, apoi podurile rulante şi odată cu ele a prins viaţă din nou şi …Şantierul naval. Cred, că pe 1 februarie 2003 a început efectiv construcţia primei nave la SHIPYARD ATG Giurgiu. Acum, pot să spun cu drag că practic mi-am pus amprenta cam pe tot ceea ce mişcă în şantier, deşi am răspuns direct de la început de securitatea muncii.

Pentru inginerul Petrică Ivan cea mai mare realizare a vieţii rămâne familia. Soţia lucrează şi azi alături de el la SHIPYARD ATG Giurgiu, fiind Şeful Serviciului Depozite. Fiica sa este studentă la Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii din Bucureşti, şi este o mare mândrie pentru el căci fiica a intrat prima la admitere. Pe plan profesional, consideră ca cea mai mare realizare a sa  este  schimbarea clasei de încadrare a două motonave ruseşti – acest lucru constituind un mare succes pentru SHIPYARD ATG Giurgiu.

Comunism la capitalism

L-am rugat pe inginerul Petrică Ivan să facă un arc peste timp în memorie şi să aducă în discuţie câteva elemente interesante. ”În regimul comunist era mai greu, mai ales cu sistemul de comunicare. Azi, în economia capitalistă lucrurile stau cu totul altfel. La SHIPYARD ATG Giurgiu dacă ai o problemă o discuţi oricând cu conducerea şi imediat, în marea majoritate a cazurilor, se iaz deciziile pe loc. Există un sistem mult mai flexibil de comunicare şi de acces la informaţii. Ca om, azi ai posibilitatea să gândeşti şi să iei decizia pe care o doreşti. În vechiul regim nu exista această şansă – atunci primeai dispoziţii şi le executai. Conducerea de la SHIPYARD ATG este deschisă şi te ascultă când doreşti să spui ceva, nu eşti refuzat niciodată. Relaţiile cu managerii de la SHIPYARD ATG sunt foarte bune. La înfiinţarea societăţii, patronul Apostol Teodor Gheorghe ne-a spus doar atât: ”Aveţi grijă că acum suntem pe picioarele noastre. Nimeni nu aduce bani de acasă. Producem nave – avem bani. Nu producem nave – nu avem cum să ne dezvoltăm şi să ne luăm salariile”. Majoritatea angajaţilor din SHIPYARD ATG au înţeles aceste cerinţe specifice economiei capitaliste, de piaţă, şi şi-au văzut cu responsabilitate de muncă. Datorită profesionalismului noilor constructori de nave SHIPYARD ATG Giurgiu a ajuns foarte repede la un nivel înalt de performanţă. Modelul domnului Apostol Theodor Gheorghe de a fi aproape de oameni a contribuit decisiv şi el la dezvoltarea societăţii comerciale”. De când lucrez la SHIPIARD ATG, spune Petrică Ivan, nu s-a întârziat niciodată cu salariile. Acest lucru ar putea fi chiar un motiv de atracţie pentru tinerii din Giurgiu, care ar trebui să-şi îndrepte atenţia spre industria navală. Corectitudinea celor care asigură managementul noului şantier naval ar pute fi un alt motiv pentru care tinerii ar trebui să vină spre noi. Dar, din păcate tinerii nu prea vin sau preferă alte domenii profesionale în detrimentul industriei navale. Meseria de constructor de nave este o muncă grea din punct de vedere fizic, poate că de aceia tinerii preferă munca de la birou, sau cea din faţa calculatorului! Este trist că nu prea avem cui transmite experienţa noastră, deşi am încercat să aducem tineri de la Şcoala profesională sau de Liceul Naval – ei au venit în şantier – au făcut practică şi …atât!

Şantierul naval – ”viaţa” mea

Pentru mine, ne-a mai precizat inginerul Petrică Ivan, Şantierul naval este mândria mea, sau mai bine zis viaţa mea, întrucât aici m-am format ca om. Aici mi-am găsit soţia. Aici mi-am format familia şi mi-am educat copilul. Sunt un om sincer, apropiat de oameni, şi pot să spun fără să exagerez cu ceva că absolut toţi angajaţii din SHIPYARD ATG Giurgiu au trecut prin mâna mea. Tot timpul am purtat discuţii cu ei şi încerc să le transmit, aşa cum  îmi cere şi funcţia, că este foarte bine să te protejezi la locul de muncă pentru a nu păţi un eveniment nedorit – accident. Sunt reguli stricte de protecţia muncii în SHIPYARD ATG. Sunt reguli pe care practic le aplici şi acasă fără să vrei, dar aici nu ai voie sub nici o formă să le ignori întrucât în procesul muncii greşeala poate să-ţi pună uneori în pericol chiar viaţa.

Heliade CĂLIN

 

 

1 COMENTARIU

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.