imagine-dezolanta-portul-giurgiuUn reportaj oferit de către realizatorii televiziunii PRO TV ne-a demonstrat zilele trecute ceea ce noi, cei câțiva jurnaliști onești ce am mai rămas prin municipiul ăsta, că orașul Giurgiu arată jalnic. Scriam la un moment dat de faptul că în perioada interbelică orașul nostru era considerat o perlă a localităților  riverane Dunării. Dar au venit comuniștii , iar după ei, a venit urgia neagră numită Lucian Iliescu. Cel ce a îngropat municipiul sub dalele afacerii de familie și sub asfaltul turnat de-a valma de către clientela aleasă pe sprânceană din lumea interlopilor  orașului. Dar hai să-i lăsăm pe jurnaliștii prestigioasei televiziuni să vă arate cam cum vede un turist astăzi orașul nostru, în reportajul de mai jos…

 ” Înainte de ’89, turistii faceau croaziere aici, acum refuză să coboare de pe vas. Comoara de pe Dunăre e azi peisaj dezolant… Dunărea traverseaza 9 tari si 4 capitale pana sa ajunga la noi. Si le aduce încasari imense celor care au știut să-i valorifice potențialul. Ar trebui sa învatam de la vecinii bulgari, unguri sau austrieci lectia despre profit cinstit pentru ca toti ne dau clasa la acest capitol. Înainte să se verse în mare, Dunărea mai trece și prin 18 porturi romanesti, dar autoritatile habar n-au ce comoara li se scurge printre degete. Inspectorul Vacanță  a dat o raită prin câteva porturi dunărene…

 …Giurgiu arată dezolant, în comparație cu Ruse ca de altfel tot malul românesc față de cel bulgar. Faleza este neîngrijita, turistii nu pot mânca pește de Dunăre pe malul ei și nu pot face o plimbare de agrement. Ministerul Transporturilor sustine însa că portul Giurgiu se regăseste într-un plan care presupune amenajarea falezei … la un moment dat. „Tot ce vedeti aici este din anii ’50. E totul lăsat pe stil”

Vase vechi și ruginite, constructii dărâmate de timp și bântuite de imaginea a ceea ce au fost odată. Asa arată acum majoritatea oraselor situate de-a lungul Dunarii. Binecuvantate de natura, dar blestemate sa fie conduse de administratori incapabili sa valorifice fluviul. Avem aici de-a face cu o adevarata comoara care nu este exploatata pentru ca nu exista interes. Ba dimpotriva, si lucrurile care odinioara functionau au fost lasate sa se distruga. Undeva în spate exista trecerea cu bacul, care dupa cum vedeti a ramas doar o ruina, iar în partea cealaltă este podul Prieteniei care face legătura cu Bulgaria. Însă nu este tocmai prietenos pentru că este plin de masini care stau la coadă ore în șir.

Cristian: Daca cineva s-ar fi ocupat dupa Revolutia din ‘89 de turism, la ora asta am fi fost departe.  Dunarea inseamna viata. Ar trebui facut un Giurgiu Marina, un port unde sa traga toate barcile… Cu atât mai mult cu cât frumusetile, la care facem referire, se afla la 66 de km de Capitală. 

După doar o oră de mers cu mașina, bucurestenii ar putea petrece o zi de neuitat pe malurile fluviului. Iar amenajarea s-ar putea face cu fonduri europene, dacă nu sunt bani la buget.

În două ore cât au stat în port niciun turist nu a avut curiozitatea să coboare de pe vas (n.n.- un vas străin de croazieră staționat în port), și să se plimbe pe faleză.

 Angajata agenției de turism: – Puneți-va în situatia asta. Ați venit de pe vas, care e prima impresie ? Bălăriile astea ? Vă spun, lucrez de 42 de ani în turism, e păcat. Ne-a dat Dumnezeu de toate, din păcate avem alte lipsuri. Din păcate nu le pasă de turiști, și nu vorbim numai de Giurgiu, vorbim de toată țara. Dacă vor cu adevărat să facă ceva, să se pună în locul turiștilor.

Suntem o țară care își alungă turiștii și în lipsa lor nici afacerile nu merg. Vă vine să credeti sau nu dar, odată ajuns în Giurgiu, unui turist, nu-i va va fi ușor nici măcar să manânce un pește de Dunăre, deși se află la doi pași de malul fluviului.

 Filmare cu camera ascunsă:

– El e din Dunăre ?
– Crește cu apă din Dunăre.

– Deci nu e din Dunăre.
– I-am dat noi să bea cu pipeta. 
– E gustos, să știți că nu se simte diferența.

Croaziere nu, pește nu, turiști nu. Încercăm să aflăm de ce ? Administratia Porturilor nu au putut să ne lămurească. Programul funcționarului public trebuie respectat …

Administrația Porturilor: Veniți mâine, este doar doamna director adjunct…
Reporter: Pot să vorbesc cu dânsa un minut? 

Administratia Porturilor: De ce veniti neanunțati? Facem în felul următor, haideți să stabilim o altă zi. 
Reporter: Nu puteți să îi anunțați azi?                                                                                                                           Administratia Porturilor:  E ora 4 si un sfert, trebuie să fac scris, să îi dau.                                                                     Reporter: Durează mult să trimiteți un email?                                                                                                     Administrația Porturilor: Trebuie să dau oficial, e 4 și un sfert, cine mai e la ora asta?

Cei care s-au născut lângă Dunăre pun punctul pe ” i”. Funcționarii vin și pleacă, fără ca în urma lor să rămâna ceva.

Înainte de ’89, croazierele pe Dunăre erau dese,  iar porturile atrageau turisti. Oamenii se plimbau pe fluviu cu vapoare, precum nava Carpati, care acum zace ruginita și abandonata la Giurgiu. Asa ca nu putem tine pasul nici cu noi însine, darămite cu vecinii nostri. Ungurii fac croaziere, atât ziua cât și noaptea, unele dintre ele cu prezentare chiar și în limba română. Slovacii se pot lăuda cu restaurantele lor de pe Dunare, iar austriecii ne dau și ei clasă, cu circuitele turistice pe care le organizează pe fluviu.”

N.Red.  Trageți singuri concluziile, dragi giurgiuveni. Cam așa șa ne văd străinii …!

(Redacția)

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here