Lăsata Secului, sărbătoare creştin-ortodoxă, anul acesta cade pe data de 26 februarie. Ea este ultima zi în care se mai poate mânca „de dulce”, înainte de a începe unul din cele patru mari posturi rânduite de Biserica Ortodoxă – Postul Sfintelor Paşti.
Cu această ocazie, în mai multe localităţi din sudul ţării se păstrează cu sfinţenie obiceiul de a ”bate halviţa”. Ritualul constă în legarea de către gazda petrecerii a unei bucăţi de halviţă cu sfoară, pe care o plimbă prin faţa copiilor ”organizaţi” în echipe de câte doi, având fiecare mâinile legate la spate. Fiecare copil încearcă să prindă bucata de halviţă cu gura. Se spune că persoana care prinde halviţa în gură o primeşte drept recompensă. Superstiţiile spun că pe sfoara rămasă de la „bătutul halviţei” se fac din loc în loc atâtea noduri caţi membri are familia, apoi i se dă foc. Superstiţiile mai spun că ultimul nod înaintea căruia se stinge sfoara desemnează pe cel mai norocos membru al familiei în acel an.
În zona din exteriorul Pieţei Centrale din Giurgiu, singurul comerciant, care este şi producător de halviţă, este doamna Maria Pitulice, originară din municipiu. Aceasta ne-a mărturisit că pregăteşte halviţa în casă, folosind numai ingrediente naturale, de peste 20 ani, după o reţetă secretă, pe care nu a dorit să o ”divulge”.
În ciuda faptului că, aşa cum menţionam, nu mai există alţi producători de halviţă în zona Pieţei Centrale, giurgiuvenii nu prea se ”înghesuie” să cumpere acest produs, deşi este preparat în casă, după o reţetă din strămoşi, care, cu siguranţă, nu are cum să dea ”greş”.
Nu este o afacere profitabilă, dar prepararea halviţei reprezintă o tradiţie în familia noastră, pe care o păstrăm cu sfinţenie, ne mai spunea doamna Maria.
(Teodora Nicolau)