Fostul director al ACR Giurgiu a câştigat în instanţă procesul cu cel care l-a demis abuziv din funcţie

Preşedintele ACR urmează a-l despăgubi material

În ianuarie 2011 Giugula Marioara – fost director al filialei ACR din Buzău – concediată în mod abuziv de Constantin Niculescu, obţinea prin hotărâre judecătorească, executarea silită a ACR central din Capitală, urmând ca preşedintele Asociaţiei să plătească despăgubiri de sute de milioane de lei. Peste 11 luni, în data de 6 decembrie 2011 la Tribunalul Tg. Mureş, instanţa  hotăra ca  fostului director ACR Giurgiu, Ion Toma, să i se anuleze decizia de concediere abuzivă din noiembrie 2010. Curtea a mai hotărât repunerea lui Ion Toma pe funcţia de director al ACR Giurgiu şi despăgubirea sa prin plata tuturor drepturilor salariale, alături de achitarea cheltuielilor de judecată. Cu siguranţă însă toate aceste sume vor fi plătite tot din cotizaţiile membrilor ACR şi nu din buzunarul personal al lui Niculescu “- Terminator”.

Publicaţia noastră a alocat în cursul anului trecut spaţii generoase “groparului” ACR, Constantin Niculescu, cel care a  reuşit să transforme  patrimoniul uneia din cele mai prestigioase asociaţii româneşti, în SRL-uri personale. Prin înşelarea membrilor consiliului de conducere al Asociaţiei, acesta a înfiinţat mai multe societăţi – căpuşă prin care a deturnat toate serviciile oferite de ACR. Societăţile ACR SRL, ACR Auto Turism SRL,  ACR Info Media SRL şi ACR Broker de Asigurare-Reasigurare SRL sunt firme înfiinţate, pe bandă rulantă, de Niculescu, fără  nicio investiţie, toate pe cheltuiala ACR. Constantin Niculescu  nu numai că beneficiază astăzi de toată infrastructura ACR, folosind sediile şi angajaţii Asociaţiei, în propriul său beneficiu, ci îşi alocă şi un salariu nesimţit  deşi majoritatea încasărilor sunt zero. Pe principiul “după mine potopul”, Constantin Niculescu a reuşit, cu premeditare, în anul 2004 să modifice până şi statutul ACR pentru ca Asociaţia să poată fi jecmănită, ulterior, numai de el. De atunci şi până în prezent “groparul” acestui binecunoscut brand românesc, când nu şi-a însuşit prin fals hălci mari din patrimoniul Asociaţiei, a pus să se taie la greu, atelierele de service auto ale ACR-urilor din ţară, pentru a le  putea valorifica  în favoarea lui şi a familiei sale.

Să facem mai întâi un recurs la memorie reamintindu-ne câteva din etapele de început ale acestui scandal naţional. Buba

s-a spart atunci când preşedintele ACR, Costantin Niculescu, a demis-o pe Giugula Marioara,  director al filialei ACR Buzău. Era de fapt un semnal de avertizare pentru toţi cei ce ar fi încercat să i se opună, în cataclismica sa operă de lichidare a ACR-ului. În cadrul şedinţei de comitet executiv, Ion Toma, directorul filialei ACR Giurgiu,  a avut curajul însă de a-i atrage atenţia lui Niculescu asupra matrapazlâcurilor sale.  Oameni ce îmbătrâniseră în  filialele ACR, ce-şi sacrificaseră ani mulţi din viaţă pentru a face din această Asociaţie o instituţie credibilă şi vizibilă  din orice colţ al ţării, au început să-şi dea seama, rând pe rând, că ani de-a rândul fuseseră victimele escrocheriilor “fără număr” ale acestui personaj diabolic. Gestul celor doi colegi

le-a dat curaj şi altora şi de atunci, sesizările împotriva preşedintelui Niculescu au început să curgă gârlă. Încolţit, Niculescu a reacţionat imediat eliminând unul, câte unul, pe toţi cei ce îndrăzniseră să se revolte. Evident că a venit şi rândul fostului director al filialei  ACR Giurgiu, Ion Toma.  Câţiva dintre cerberii lui Niculescu, sosiţi incognito de la Bucureşti, după ce au spart cu ranga (la propriu!), sediul Asociaţiei, în iureşul marii devalizări a Automobil Clubului Român, l-au înlocuit pe acesta cu un om de paie ce urma să-i desăvârşească opera mentorului său de la Centru.

Surpriza cea mare urma să vină din partea lui Alexandru Ursu, membru ACR Buzău, care i-a făcut  “şacalului” de la Vâlcea o plângere penală în care-l acuza că prin înşelarea membrilor Consiliului de Conducere şi a membrilor din Comitetul Executiv al ACR, Niculescu ar fi înfiinţat mai multe societăţi  prin care a deturnat activitatea economică a ACR, în favoarea sa. Cele patru firme căpuşă în care Niculescu era administrator unic cu 60%  fuseseră legitimate în faţa celorlalţi membri ai comitetului director printr-o escrocherie. Documentele prezentate în şedinţe, şi în care ACR era acţionar 100% , erau schimbate ulterior când urma a fi semnate de întregul consiliu director cu cele în care Niculescu apărea ca acţionar majoritar. Pentru toate astea şi multe altele o parte dintre membrii ACR din ţară i-au intentat rapacelui Constantin Niculescu plângeri penale pentru: înşelăcoiune, gestiune frauduloasă, delapidare, coflict de interese ş.a.m.d.

Ce şmecherii a mai făcut “groparul” ACR, Constantin Niculescu. Observând că numărul membrilor s-a diminuat vizibil din cauza managementului său dezastruos, pentru a acoperi pagubele, Niculescu a dispus ca  atelierele, service-urile şi staţiile tehnice să fie tăiate şi vândute la fier vechi. Aşa se face că la Giurgiu au căzut victimă, hrăpăreţului preşedinte, de la elevatoare şi utilaje tehnice, la rampele ce altădată susţineau autoturismele membrilor pentru a le fi executate reviziile. Atelierul din strada Portului a căzut la rândul său, pradă în acelaşi mod, fiind singura soluţie la îndemâna “Terminatorului” de Vâlcea ca noul director al filialei Giurgiu, ce nu  încasase o leţcaie de la membrii cotizanţi ACR, să-şi poată lua salariul. Bătaia de joc constă în faptul că în timp ce Ion Toma era remunerat cu 900 de lei/lună, la încasări de aproape 1 miliard de lei vechi, astăzi directorul în funcţie este plătit cu 1500 lei/lună, deşi înregistrează “zero” încasări! Dar ce contează, atâta timp cât banii provin din cotizaţiile membrilor rămaşi şi din patrimoniul Asociaţiei? Şi jaful nu se opreşte aici. El continuă în toată ţara: În Teleorman s-a vândut staţia de asistenţă tehnică (SAT), sediul Agenţiei din Tr. Măgurele, Agenţia ACR din Roşiori de Vede, staţia de asistenţă tehnică din Alexandria, sediul ACR din Videle. În judeţul Călăraşi a fost lichidată şi ultima staţie SAT ridicată în oraşul Olteniţa . Acelaşi lucru se întâmplă şi în celelalte judeţe ale ţării.

Judecata de apoi a justiţiei strânge laţul în jurul gâtului preşedintelui ACR. După ce în luna ianuarie 2011 Giugula Marioara (ACR Buzău) primea hotărârea definitivă şi irevocabilă împotriva conducerii ACR, recte a lui Constantin Niculescu, urmând ca acesta să o despăgubească material pentru concedierea abuzivă din funţia de director, în acelaşi an, la data de 6 decembrie justiţia îi dădea dreptate lui Ion Toma, la fel de abuziv ănlăturat de la conducere de către slugoii lui Constantin Niculescu, obligân-du-l să îl repună în funcţie şi săl despăgubească material. Astăzi Ion Toma a încetat să mai privească cu nostalgie înapoi, fiind decis să înfiinţeze alături de colegii săi,  o Asociaţie la nivel naţional de acelaşi gen, dar care de data aceasta să reprezinte interesele tuturor membrilor săi şi nu numai ale unuia.  În prezent, în asociaţie, la nivel de ţară, mai sunt înscrişi doar 5000 de cotizanţi, în timp ce la Giurgiu îi poţi număra pe degete. Deşi cândva  număra circa 130.000 de membri, având un patrimoniu imobiliar de invidiat, ca şi o cotă bună pe piaţa service-urilor din România, Automobil Clubul Român a ajuns în prezent o umbră a ceea ce a fost. Zi de zi Constantin Niculescu nu a făcut altceva decât  să treacă practic ACR-ul pe “persoană fizică”, devenind stăpân peste majoritatea bunurilor mobile şi imobile ale Asociaţiei. Din respect pentru munca altora şi pentru instituţia venerabilă numită ACR, sperăm să apucăm ziua când organele de anchetă  se vor autosesiza, pedepsindu-l pe cel care a violat-o după bunul său plac, tâlhărind-o  bucată cu  bucată, şi totodată momentul când ACR-ul va renaşte din cenuşa în care a îngropat-o de vie Constantin Niculescu.

Materialul a fost realizat pe baza declaraţiilor persoanelor citate, a unor documente şi a unor alte materiale apărute în presă.

Florian Tincu

2 COMENTARII

  1. Unui asemenea „om”,ar trebui sa-i fie confiscata toata averea si scoasa la licitatie, banii urmand sa fie returnati ACR-ului. Nu-i mai satura dumnezeu pe unii, parca ar manca cu doua guri. „Natiunea naste monstrii” si unul din ei este Niculescu, toti cei ca el vor plati mai devreme sau mai tarziu. Nimeni nu e mai presus de lege, fie ea scrisa sau nescrisa.

  2. Şi s-a întâmpat ceva cu Niculescu ?
    A avut loc vreo adunare să se constate asta ?
    E şi acum Preşedintele ACR ?
    Toţi de acolo sunt implicaţi în chestia asta sau nu au ce face că pe ăsta îl votează angajaţii şi încă vreo doi care visează funcţii şi ridică mâna ca la Partid.
    Ori sunt nişte oameni fără dorinţa de a lupta şi a îndrepta lucrurile ?
    Se vor trezi ei curând când nu vor mai avea unde munci şi vor fi ţinuţi minte că au fost apatici sau chiar au ţinut cu acest individ crezând că vor lua şi ei un ciolan

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here