vegere generala panorama giurgiu de sus giurgiu de altadata centru orasului giurgiu poze vechi imagini fotografii de epoca foto gravuri

 De când a luat ființă prima Piață în Giurgiu, cu mult timp înainte de anii 1900, locul acesteia nu s-a schimbat niciodată până în prezent. Din datele culese de mine de la diferiți bătrâni ai orașului,  ea s-a numit în diferite feluri , conform  timpurilor și uzanțelor lingvistice al oamenilor respectivei epoci . Spre exemplu i s-a spus ba Piața  mare, ba  Piața Știrbei Vodă, ba Piața Halelor  și în final  a  rămas în memoria colectivă ca Piața Centrală. Ea a fost plasată în centrul orașului încă de la înființare. Ocupa perimetrul dintre străzile: Strada Oinacului (la nord),   pe care se aflau cărciumile lui  Mitică Burilescu, Nae Vârbănescu, Petre Mihai, Brutăria lui Enescu, cafeneaua lui Petre Bușculescu,  birtul lui Papadopol, covrigăria lui Curelea,  croitoria lui Bogatu.

În partea de răsărit  Piața era mărginită de strada  ”Calomfirescu”, o stradă  mai mult cu  case de locuit. Doar la capul străzii exista  un restaurant ” La Andronescu” .  În această parte se găseau pe atunci   Bodega lui Jelescu, cârciuma lui  Radu,  Băcănia lui Rodan,  Cârciuma ”La Vaporul” a lui Ghițescu. Ăsta era   poreclit  ”talpe moi” pentru că  avea platfust, mergând unduit ca o pisică. Tot aici mai era și  Covrigăria lui Lepădatu.

Înspre apus piața era mărginită de un lanț de prăvălii specifice zonei comerciale:  măcelăria și mezelăria lui Dobrescu, brutăria lui Tudorică Marinescu, marea băcănie a lui Iofcea Staicovici ( un sârb vânjos și mustăcios), care vindea tot felul de minuni sub o firmă oarecum ciudată: ”Hrana”! Mai erau  cârciuma lui Ialomițeanu, băcănia  Doamnei Dinulescu, băcănia lui Vasiliu, iaurtgeria lui Ru.anu, Mezelăria lui Petre  Bucur, Franzelăria lui Behache și prăvălia cu legume și fructe a lui Arcade Crăcea

(Va urma)

Bebe Ghe. (Petre ) Călinescu

 

 

1 COMENTARIU

  1. Restaurante,cârciumi și birturi fără număr în Piata și în împrejurimi,de stai si te minunezi de unde aveau giurgiuvenii atâția gologani să le umple zi de zi,să se veselească si în vreme de pace,și în vreme de război!Sau poate mulţi petrecăreţi erau dintre comercianții care vânduseră și /cumpăraseră marfă și acolo beau aldămașul.Oricum ar fi ,n-am prins perioada respectivă,când erau atâtea cârciumi și prăvălii pline de farmec,dovadă că nu fac parte din”bătrânii orașului”,dar nici dintre cei tineri,tinerețea a rămas undeva departe,prin inima Bărăganului.Dar am prins Piaţa prin anii ’50 ,când trăgeam o fugă în pauză de la Școala nr.4 cu doi-trei colegi și sacrificam la iuțeală un pepene,după ce ne tocmeam cu proprietarul unui ” munte” de pepeni.Sau prin anii ’60,de data aceasta și cu colege de la”Ion Maiorescu”,în drum spre”Farfurie” o luam pe”Olari”,unde încă mai erau mici prăvălii și ateliere meșteșugărești.Dar cel mai frumos era iarna,când luminile se aprindeau devreme în vitrine,iar în centru se instala Pomul de Crăciun,prevăzut cu dispozitiv de rotire.Așadar,fiecare perioadă din viața unui oraș are un farmec aparte,dar parcă cea mai frumoasă imagine rămâne aceea din tinerețe…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here