poze_haioase_funny_photos_009118600124120487749fb488d164e1804391218
Zilele trecute o televiziune prezenta un lucru  inedit : un cerșetor care, prins de către poliție, deconspira  culisele acestui adevărat fenomen ce ne-a adus o nedorită celebritate în toată Europa. Așa am aflat că  cerșetorul era   proprietarul a două  limuzine de lux , că locuia de ani buni  la hotel și că dormea pe o saltea plină cu  zeci de mii de euro. Și toate astea  obținute cu un bandaj pătat cu sângele unor resturi de ficat de porc cumpărate de la un market.   

Cu o săptămână în urmă  un important membru liberal de la Centru releva faptul că  Șomajul la Giurgiu este semnificativ mai mare decât în multe din localitățile țării. Statisticile arată  că doar 12 persoane din 100 de giurgiuveni sunt salariate și au un loc de muncă. Asta înseamnă de două ori mai puțin decât media pe țară! În concluzie: Ce a devenit șomajul în România? Tot un fel de cerșetorie, dar de data asta, instituționalizată. 

Realitatea giurgiuveană contrazice toate studiile  și raționamentele statistice.  Giurgiu, un oraș  sărac oameni prosperi,  surprinde pe oricine calcă în el pentru prima dată prin numărul de mașini de lux, majoritatea dintre  ele , mărci de top.  În orice parcare din Giurgiu poți să  identifici  cu ușurință  câteva autoturisme demne de  orice showroom auto de lux din lume.   La un prim raționament te gândești că proprietarii acestor mașini sunt cu siguranță  niște prosperi oameni de afaceri care virează la bugetul local ( și de stat)  sume considerabile.  Evident asta  atrage conform principiilor economiei locuri de muncă și investiții, însă din nou  realitatea  bate raționamentul logic, pentru că  în majoritatea cazurilor proprietarii sunt veșnicii clienți de la casele de pariuri și păcănele care între  cele două ”joburi”  se mai odihnesc pe la cafenelele din Centrul municipiului  . Ceilalți sunt ” bieții”  șefi de instituții deconcentrate  care lucrează ”din greu” pe salarii mizere. Nici la capitolul imobile nu stăm prost . Dacă privim atent observăm destule vile luxuoase, palate cu turnulețe care populează străzi și cartiere întregi.  Să fie atunci  Giurgiu  tărâmul miracolelor și al contradicțiilor?

Este  paradoxal  că într-un oraș în care  cetățenii se plâng de lipsa locurilor de muncă ,   la târgul de jobb-uri angajatorii n-au prea fost deranjați de șomeri disperați… Puțini dintre tinerii care au făcut efortul să vină la târg au solicitat ulterior și  un job. Dar nu oricum, ci doar în anumite condiții:  să aibă  mult timp liber la dispoziție,  salariu  generos , mașină de serviciu, telefon și dacă s-ar putea și tabletă. Unii mai modești  s-au mulțumit doar cu telefon, însă  cu condiția să fie unul de ultimă generație!

Adevărul este unul trist:  în Giurgiu,  ca și în multe zone din  România ( există aproape 7 milioane de persoane asistate social la nivel de țară!),  oamenii preferă  să trăiască din ajutoare primite de la stat, decât să se angajeze, chiar dacă sumele primite sunt neîndestulătoare . Giurgiuvenii  au descoperit repede metode prin care reuşesc să fenteze sistemul de asistență socială. Ei  aleg astfel să muncească , pe mai puțini  bani,  la negru , dar  să beneficieze simultan şi de sprijin de la stat. Dincolo de falşii asistaţi social, sunt zeci de mii de alți tineri care nu reuşesc să se integreze pe piaţa muncii după ce termină şcoala, preferând  să  devină  şomeri, încă  de la 18 ani.

Care ar fi soluția?  Poate că cineva va reuși să născocească  un preparat de folosit  împotriva lenii şi al prostiei.   Sau mai bine un spray  de dat  împotriva politicienilor care au creat acest  stat de pomanagii electorali, de asistați social.  Atunci probabil , am aștepta cu nerăbdare campaniile  ca să dăm cu flit ălora ce ne ademenesc cu sloganuri electorale. Dar până atunci ne ştergem o lacrimă de ipocrizie, suspinăm discret  şi ne întrebăm :   Cum vor trăi oare  la iarnă săracii bogaţi ai acestui oraș ! Ca-n sânul lui Avram, vă spui io !  – se aude vocea  unui  bărbat  care ne-a ghicit gândul. Cine e? Un  cetățean ce tocmai iese dintr-o  cârciumă de cartier , în care , încă de la ora 9.00 dimineața , și-a  înecat  amarul vieții, cu rachiu cumpărat  din banii… indemnizației  de șomaj !  (Turmen Tatu)

 

1 COMENTARIU

  1. Iar cetățeanul care iese din cârciumă împleticindu-se,mai acostează și trecătorii cu expresia”da-mi si mie o țigară mânca-ti-as”! Ce-ar mai fi de spus după ce ati pus punctul pe ei,adică pe leneși și trântori,certați cu munca și care stau cu mâna întinsă la alții și la stat? Ar mai fi de spus că mai sunt si hoții,cei care își iau singuri ceea ce aparține altora ,prin mici găinării până la tunuri imobiliare,financiare și de altă natură! Dar când vezi că cei meniți să facă dreptate,cu unică măsură,îi arde pe unii pe bază de”suspiciuni rezonabile”,iar pe alții despre care există probe îi păsuiesc și-i protejează,te face să te mai gândeşti puțin și la soarta omului,care nu-și poate alege țara și neamul când vine pe lume!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.