DSCF4955Unul dintre cei mai dinamici maiştri din SHIPYARD ATG Giurgiu este cu siguranţă  Gheorghe Rizan,  născut în Zodia Taurului, pe 29 martie 1958, în municipiul Giurgiu. Tot aici şi-a făcut ulterior şi studiile, urmând mai întâi Şcoala Generală nr. 5, Liceul Industrial de Construcţii nr.1 ”Nicolae Cartojan” şi apoi Şcoala de Maiştri din cadrul aceluiaşi liceu. A copilărit în preajma Stadionului de fotbal ”Marin Anastasovici” şi în mod normal, ca toţi copiii acestui cartier, a cochetat cu fotbalul. Din fericire tatăl său care a fost un apreciat salariat al Fabricii de zahăr a avut răbdarea  de a-i explica faptul că jocul cu mingea nu ţine de foame şi că o carieră de fotbalist  se încheie repede. Aşa că  i-a deschis într-o zi poarta celei mai mari uzine locale: Şantierul Naval Giurgiu (ŞNG). Şi uite aşa a ajuns tânărul giurgiuvean să intre în anul 1975 în rândurile celor mai buni constructori navali din ţară, lucrând mai întâi ca sudor în cadrul Secţiei Construcţii Corp Navă. După o bună perioadă de timp în care a căpătat suficientă experienţă profesională, a trecut pe Maşina de debitat cu flacără oxiacetilenică, maşină care făcea parte din cea mai modernă tehnică a vremii. Aici a stat mai bine cinci ani… Maistrul Rizan a lucrat însă şi ca lăcătuş în cadrul Secţiei Construcţii Corp Navă până în 1991, practic, fără câteva mici perioade, a muncit tot timpul numai în această secţie. Gheorghe Rizan ne mai spunea că în 1992 a fost promovat pentru prima dată în funcţia de maistru al unei formaţii complexe de lăcătuşi şi sudori, echipă pe care a condus-o până la închiderea Şantierului. Din păcate, după atâţia ani de muncă, după o sumedenie de rezultate remarcabile care au impus şantierul giurgiuvean printre cele mai recunoscute din ţară şi străinătate, după 100 de ani de activitate, a venit ŞOCUL care i-a năruit visele şi speranţele. În 1998 ŞNG a intrat în insolvenţă!

Aveam familie, doi copii de crescut, şi multe, multe greutăţi financiare… A urmat o perioadă dificilă, cu mari chinuri. Aveam însă o singură satisfacţie:  toţi membrii familiei eram sănătoşi. Perioada de insolvenţă a fost extrem de grea. Mă gândeam zi şi noapte  la locul de muncă. Mă culcam şi mă sculam visând uneori cu ochii deschişi că urmează să plec către Şantier… Am fost nevoit să lucrez temporar pe unde am găsit câte ceva de făcut. Pentru mine munca nu a fost niciodată  o ruşine! Vestea înfiinţării SHIPYARD ATG Giurgiu, a venit ca un dar neînchipuit în viaţa mea, mai ales că săptămânal făceam câte o cursă cu bicicleta până aici. De ce? Pentru că eram dependent  de locul acela şi pentru că ceva îmi spunea tot timpul că într-o zi cineva va veni  şi va reporni şantierul, iar mie îmi era teamă că aş putea să nu aflu acest lucru la timp. Iată de ce mă urcam zilnic pe bicicletă şi fugeam  către locul acela sperând că voi întâlni pe cineva…În sfârşit, în toamna lui 1991 SHIPYARD  ATG şi-a deschis porţile.  Eu m-am angajat la începutul lui ianuarie 1992 ca lăcătuş, şi, bineînţeles, tot la Secţia Construcţii Corp Nave. În prima parte a perioadei am lucrat reparaţii şi apoi s-a trecut uşor, uşor şi la construcţia primelor vapoare noi. Am profesat ca lăcătuş până prin 2011, când şefii Şantierului  m-au promovat în funcţia de maistru. Şi uite aşa am ajuns din nou unul dintre cei patru maiştri ai Secţiei Corp Nave. Cu mâna noastră, dădeam viaţă navelor . . Începem asamblarea ei de la zero… Mai întâi  montam profilele simple şi complexe,  cu pereţii, corpul, fundul şi bordurile navei. După aceste operaţiuni  practic începea să prindă contur viitoarea navă. Am fost conştienţi tot timpul că noi suntem cei de care depind foarte mult termenele de livrare. De aceea  suntem obligaţi să ne încadrăm în ele, lucru pe care l-am reuşit întotdeauna şi pentru care niciodată nu am primit reproşuri de la partenerii străini. Din mâinile colegilor mei constructori de nave,  ies doar lucruri de calitate! Nu este o laudă ci o certitudine. Iată de, noi navaliştii giurgiuveni  suntem atât de  mândri cu navele astea ale noastre care ”zboară” pe toate apele mărilor şi fluviilor din Europa. Navele cu brandul SHIPYARD ATG Giurgiu, navighează astăzi sub pavilioane româneşti, olandeze, franceze, germane etc. Navele construite aici au fost apreciate recent şi de către premierul Victor Ponta.  A avut numai cuvinte de admiraţie atunci când a văzut, botezat şi păşit pe navele multifuncţionale ECOSTAR.

De-a lungul tinerei istorii a SHIPYARD ATG –ului am construit de toate: de le barje pentru transportatul cimentului, barje tanc şi până la barje port container. În toată această perioadă, am lucrat şi încă lucrăm pentru armatori francezi. Pentru ei construim acum 16 pescadoare! Fiecare maistru lucrează cu echipa pe care o coordonează, la câte patru nave. Suntem cu lucrările la cea de a treia navă, deci pe fluxul de fabricaţie se află deja 12 din cele 16 pescadoare. Avem termen de livrare la cheie, pentru primele patru nave, luna august, iar celelalte la  finele anului. Îmi place ca întotdeauna un lucru să arate aşa cum doresc eu!  Ador competiţia de aceea niciodată nu mi-a plăcut să fiu pe locul doi ! Ca urmare am avut numeroase succese în carieră… dar consider că cea mai mare realizare  a mea este numirea  în funcţia de maistru în acest Şantier. Această numire mi-a demonstrat mai bine ca orice că patronatul are încredere în mine. În meseria de maistru ţi se cere să fii un bun organizator al procesului de producţiei, responsabilităţile fiind net superioare celor de pe vremea Şantierului Naval Giurgiu.  La fel şi dotările tehnice. Sculele şi materialele pe care le folosim astăzi în producţie sunt de ultimă generaţie. În SHIPYARD ATG, când ai o problemă, fii sigur că se rezolvă imediat. Este meritul directorilor de aici care au creat împreună cu noi o mare familie. La noi există soluţii şi pentru …DRACU”!, cum spune o deviză a constructorilor de nave, întrucât trebuie să rezolvăm orice problemă, oricât de dificilă ar fi ea. Dar lucrurile nu au fost mereu roze în cariera mea de maistru. Cea mai neplăcută amintire rămâne însă insolvenţa ŞNG-ului. Este foarte greu să accepţi să ţi se spună, după 25 de ani de muncă în acelaşi loc, că trebuie să pleci acasă. Că de mâine nu mai ai unde să te duci, nu mai ai de unde să vii! Este o situaţie prin care nu doresc să treacă cineva vreodată… Dar sunt şi momente dragi la care îmi place să mă întorc cu plăcere. Una se leagă de Ziua Navalistului, din Sfânta Măria Mare. La fiecare această sărbătoare ne întâlnim cu dl. Apostol Theodor Gheorghe, patronul  nostru. Cel care dă iniţialele brandului SHIPYARD.  Stăm atunci la masă cu toată  conducerea, iar sărbătoarea capătă o nobleţe a ei, aparte care  îţi dă acea siguranţă a zilei de mâine, de care cu toţii avem atâta nevoie. Această siguranţă este întărită şi de faptul că nu am dus niciodată lipsă de comenzi. La noi s-au angajat toţi cei ce şi-au dorit să muncească , iar de plecat , au plecat doar cei care n-au dorit să continue. Probleme cu salariile nu sunt.  Se dau întotdeauna la timp, iar toată conducerea este formată din oameni de cuvânt care te ajută la greu şi îţi inspiră încredere. Salariile sunt bune. Nu ştiu câţi giurgiuveni câştigă salarii peste nivelul celor de la noi. În ultima perioadă ne-am gândit serios la viitor şi am angajat câţiva tineri cu care ducem muncă intensă , încercând să le transmitem din experienţa noastră. Majoritatea dintre ei cred că a fi navalist este o meserie grea… şi aşa şi este, mai ales când afară este foarte cald sau foarte frig! Ca să devii constructor naval îţi trebuie şi puţină atracţie pentru acest fel de muncă, pentru nave şi neapărat trebuie să ai ceva în creier! Nu poţi face dintr-un ospătar un navalist! Asta e cert. Trebuie să ai înclinaţie spre această meserie în care satisfacţia cea mare apare abia la finalul muncii. Atunci când practic lansezi nava la apă.

Întrebat care sunt planurile sale de viitor Gheorghe Rizan ne spunea: Mi-aş dori să fim sănătoşi …noi toţi salariaţii SHIPYARD ATG – ului,  să avem de muncă. În felul acesta pe lângă faptul că ne vom asigura condiţii decente de viaţă dar ne  vom putea duce mai departe tradiţia şi istoria constructorilor giurgiuveni de nave. Înainte de a ne despărţi de maistrul Rizan acesta ne spunea, făcându-ne semn, complice,  cu coada ochiului: Probabil aţi fi curioşi să ştiţi pentru ce aş opta dacă aş avea astăzi vârsta acestor copii teribilişti. Păi cum m-aş putea face şofer sau agent de vânzări când  meseria asta de constructor de nave îmi curge  ca sângele, prin vene? O profesie bărbătească pe care nu o poate face decât adevăraţii navalişti, urmaşii celor  ce au scris  istoria de peste 100 de ani a acestui Şantier, ce astăzi poartă numele de SHIPYARD ATG Giurgiu”.

Heliade CĂLIN