foto shipyardTânărul inginer proiectant Cosmin BĂRBIERU s-a născut la Galaţi în Zodia Fecioarei, pe 19 septembrie 1978. În oraşul de la malurile Dunării a urmat Şcoala generală apoi  Liceul Industrial de Marină şi ulterior Colegiul Tehnic al Facultăţii de Nave din cadrul Universităţii Navale Galaţi. Colegiu pe care l-a absolvit în 2002, cu Licenţa de ”Inginer colegiu naval”. În afară de a proiecta nave pe hârtie îi place pescuitul.  Este pasiunea lui ”number one”, după cum ne mărturisea. Plăcerea de a sta cu undiţa în baltă a împărţit-o încă din copilărie cu cea de a juca sau de a fi spectator la meciurile de fotbal.  Iată de ce în aceste săptămâni ale Campionatului Mondial din Brazilia a fost permanent  conectat la partidele disputate…

Şi totuşi marea sa dragoste este construcţia de nave. Când vorbeşte despre acest lucru inginerului Cosmin Bărbieru i se aprind motoarele simţind nevoia să navigheze cu ochii minţii prin oceanul lucrurilor  realizate până acum.

Am moştenit profesia de constructor naval, ea fiind o tradiţie de familie, întinsă pe mai multe generaţii. Am avut un unchiul căruia îi port un respect deosebit, ce a făcut Institutul de Marină ”Mircea cel Bătrân” din Constanţa  şi a ajuns în cele din urmă Ofiţer mecanic. Era o enciclopedie de amintiri şi aventuri marinăreşti. De câte ori ne întâlneam îmi povestea ore întregi despre ”frumuseţea” meseriei de marinar. De mic  copil împreună cu fratele şi verişorii mei ascultam aşteptând cu sufletul la gură să se aşeze ca un bătrân lup de mare şi să îndruge din poveştile şi peripeţiile sale. Închideam ochii şi visam că,  atunci când o să devenim suficient de mari, o  să ne facem marinari. Aşa se explică faptul  că atât eu cât şi fratele meu, alături  de cei doi verişori  ai noştri am urmat cu toţii cursurile Liceului Industrial de Marină şi apoi Facultatea de Nave. După absolvirea Facultăţii, m-am angajat, în 2002, ca manager al unui Depozit de electrice din Galaţi, unde am lucrat până în 2007. Am fost nevoit să fac acest lucru întrucât nu găseam un loc în Şantierul Naval din Galaţi. La un moment dat am aflat din presă că SHIPYARD ATG are nevoie de salariaţi specializaţi în domeniul industriei de construcţii navale şi am plecat imediat către Giurgiu, împreună cu tatăl meu. Tata, un om cu un bagaj mult mai vast  de experienţă în domeniul naval, iar eu, fără experienţă, dar înarmat cu foarte multă ambiţie, dragoste de muncă şi cu dorinţa de a demonstra talentul şi calităţile profesionale însuşite pe băncile facultăţii. Am susţinut interviurile, aşa cum era normal, urmate de o perioadă de trei luni  ca probă de lucru. Şi uite aşa, eu şi tata ne-am angajat în 2007 la Shipyard ATG. Tata a lucrat în acest şantier până în primăvara lui 2014 când a ieşit la pensie din profesia de constructor naval, la venerabila vârstă de 67 de ani! Eu, de la început am fost repartizat de conducerea executivă la Atelierul de proiectări, unde după cum aţi putut constata lucrez şi azi. M-am specializat în domeniul Accesorii (n. red. – un serviciu care nu cuprinde corpul navei şi tubulatura). Împreună cu colegii mei avem sarcina să proiectăm practic toate părţile componente ale unei nave. Eu ”desenez” absolut orice piesă care intră în componenţa navei şi apoi o transmit spre execuţie celorlalţi specialişti din SHIPYARD ATG Giurgiu.

Vorbind despre ce luat ca model  în viaţă Cosmin Bărbieru susţine că cele mai bune exemple au fost părinţii şi rudele sale apropiate. Nu a avut şi nici nu a căutat niciodată un motto. Pentru tânărul inginer dincolo de profesie  dragostea a împărţit-o cu familia. Pentru că ing. Cosmin Bărbieru are o familie frumoasă, ca a oricărui navalist susţine el, şi doi băieţi,  în vârstă de 4 şi respectiv 9 ani.

”Pe fii mei îi aştept cu nerăbdare să se facă mari cât mai repede, pentru ai convinge să urmeze tot o carieră în industria constructoare de nave, pentru a duce mai departe tradiţia moştenită de la tata, unchiul şi celelalte rude  ale mele. Mi-aş dori enorm să urmeze şi băieţii mei acelaşi drum ca şi mine. Pentru a-mi atinge ţelul, le voi inocula această pasiune, din timp, mai ales că eu lucrez foarte mult şi acasă. Execut pe calculator lucrări specifice domeniului meu de activitate, iar băieţii, cum este şi normal, trag deja cu ochiul şi îmi pun ca,  orice copil curios,  fel de fel de întrebări. Simt că sunt atraşi deja de vapoare… Doamne ajută!”

”Când proiectez navele destinate românilor, creşte inima în mine…!”

Deşi fac zilnic c-am aceleaşi operaţiuni tehnologice la toate vapoarele care se construiesc la SHIPYARD ATG, cel mai drag îmi este să proiectez pentru vapoarele destinate românilor – simt cum creşte inima în mine de bucurie! – ne spune cu ochii lucind de sinceritate, Cosmin.  Chiar acum circa două săptămâni am lansat la apă o astfel de navă, un tanc de 100 de metri lungime destinat unui armator român. Apollon, după numele său de botez, este primul tanc de acest de gen construit în SHIPYARD ATG şi este destinat transportului de benzen. În momentul când l-am lansat la apă am trăit ceva deosebit, o ”emoţie” pe care nu pot să o descriu în cuvinte! Am făcut chiar şi o tură cu Apollon (cu prilejul probelor cum se spune în profesia noastră, probe care au durat patru ore), cu acest prilej am urmărit să văd cum funcţionează. Sentimente asemănătoare am trăit şi când s-au lansat la apă şi cele patru nave ECO STAR”. Până acum, menţionează Cosmin Bărbieru, am proiectat în general accesorii care au intrat în componenţa unor nave destinate armatorilor francezi. Pe lângă activitatea specifică proiectării accesoriilor destinate noilor nave împreună cu un alt coleg, inginer ca şi mine dar mai experimentat din punct de vedere profesional, mă ocup şi de proiectarea unor accesorii care se folosesc în activitatea de reparaţii nave. La acest capitol intră în general repararea navelor româneşti. Chiar în momentul în care stăm de vorbă în SHIPYARD ATG se repară un împingător aparţinând unui armator român.

Dorinţă de muncă să fie…că de restul se ocupă patronatul

Întrebat ce are pe ”planşetă” , aş cum se spune între proiectanţi, Cosmin Bărbieru, declară: ”Acum execut proiectări de accesorii pentru 16 pescadoare destinate exportului, cu destinaţia Franţa. La Shipyard ATG se munceşte! Nu este doar o lozincă, este pură realitate. Noul Şantierul Naval giurgiuvean are deja asigurat un front de lucru ”full”, atât pentru anul 20014 cât şi pentru 2015. Deci, Patronatul şi Conducerea executivă are la dispoziţie timp suficient să prospecteze piaţa internă şi externă pentru a găsi şi alte lucrări care să intre în anii viitori în portofoliul nostru.”

Inginerul ne-a mărturisit că nu îi este deloc uşor să se adapteze în oraşul Giurgiu, chiar dacă avea şi el acasă la Galaţi, Dunărea ”ca prieten”. Nu este deloc uşor pentru un om care vine dintr-un oraş mare cum este Galaţiul să se adapteze într-un orăşel de trei – patru ori mai mic, dar nu regret că am venit la Giurgiu. Dar, până la urmă m-am adaptat totuşi bine. Salariaţii de aici m-au primit cu prietenie şi mi-au împărtăşit din experienţa lor. Aşa am ajuns să capăt suficiente cunoştinţe profesionale în cei şapte ani cât au trecut de când lucrez în SHIPYARD ATG. Într-un loc unde sunt oferite condiţii foarte bune de muncă. Probabil aţi aflat că Şantierul nostru asigură şi cazare pentru salariaţii care nu sunt din oraş. Vă mărturisesc sincer că şi condiţiile foarte bune de muncă existente în SHIPYARD ATG au atras, în general, pe mulţi tinerii ingineri din Galaţi. De ce a trebuit să vină ingineri din Galaţi la Giurgiu? Pentru că tinerii giurgiuveni îşi alte ale profesii, mulţi dintre ei preferând să-şi găsească un rost în Bucureşti. Nu ştiu şi nici nu pot înţelege de ce a dispărut aici tradiţia de peste un secol de muncitor navalist! Ştiu doar că mulţi dintre specialiştii acestui Şantier, salariaţi mai vechi, au făcut facultatea tot la Galaţi, întrucât mult timp aici funcţiona singura facultate din ţară specializată în pregătirea profesioniştilor necesari în industria navală. Giurgiuvenii şi chiar prietenii mei din Galaţi mă întreabă de foarte multe ori de ce am rămas aici, la SHIPYARD ATG? Le răspund sincer şi fără ezitări: Pentru că la Giurgiu este mai multă linişte decât în Capitală. Bucureştiul este aproape, Ruse este  un alt oraş foarte mare, cam cât Galaţiul, destul de aproape… De ce aş pleca?  Dacă doreşti să faci şi altceva , cu siguranţă găseşti ce să faci, iar bălţi pline cu peşte sunt destule în judeţul Giurgiu… şi chiar în apropierea sau în jurul municipiului. Nu aş mai pleca niciodată de pe aceste meleaguri. Sunt un om pragmatic. Practic oriunde m-aş afla, dacă am apă în jurul meu sunt cel mai fericit om de pe pământ!  Cosmin Bărbieru se consideră un tip statornic, şi de aceea preferă Giurgiu şi în special România.  Mai ales că ”afară” este mult mai greu atunci când nu ştii foarte bine limba ţării în care ajungi. Din motivele prezentate până acum i-aş sfătui pe cei tineri, să ni se alăture. Să vină la SHIPYARD ATG şi să nu mai plece în Capitală! Avem nevoie de forţă de muncă tânără, şi în plus aici se câştigă bine şi îţi poţi face o carieră de viitor. Patronul Apostol Teodor Gheorghe şi Conducerea Executivă sunt permanent alături de tineri şi de toţi salariaţii şantierului,  din toate punctele de vedere. Avem  salarii bune şi plătite la timp, prime substanţiale …

N-avem ce reproşa acestor oameni, care sunt trup şi suflet legaţi de Shipyard ATG. În şapte ani de când lucrez aici nu s-a întârziat niciodată plata salariilor, aşa cum se întâmplă în foarte multe locuri din oraş, şi din ţară. Aceleaşi condiţii deosebite le putem creea tuturor  tinerilor care nu au domiciliul stabil în Giurgiu. Poate ştiţi că pentru cei care doresc şi mai ales pentru cei care nu sunt din judeţ SHIPYARD ATG le asigură gratuit cazare în Căminul de nefamilişti, din Cartierul Tineretului. Dorinţă de muncă să aibă tinerii din municipiul şi judeţul Giurgiu că de condiţii,  nu se vor plânge în cazul în care s-ar angaja la SHIPYARD ATG.  Şi atenţie!, concluzionez: Salariile sunt foarte bune ca nivel, pentru România…Convingeţi-vă singuri!

A consemnat, Heliade CĂLIN