IMG_6525Actualul subinginer Marin Androne, şeful Serviciului debitare, sablare şi accesorii navale din cadrul SC SHIPYARD ATG Giurgiu, s-a născut în Zodia Balanţei, în 1984, în judeţul Mehedinţi, plaiuri unde a absolvit în 1977 Liceul Mecanic nr. 1, din Turnu Severin, în specialitatea Construcţii navale. După efectuarea stagiului militar a urmat şi absolvit cursurile Facultăţii de Mecanică din cadrul Universităţii din Galaţi, specialitatea Construcţii corp navă. După facultate a fost repartizat în 1981 la Şantierul Naval Giurgiu (ŞNG), unde i-a plăcut de la început activitatea, deşi era perioada în care se moderniza totul în construcţia de nave. Practica o efectuase la Ş.N. din Turnu Severin, dar la Giurgiu avea să găsească o activitate mult mai avansată. Entuziasmat de ce a găsit aici s-a hotărât să rămână definitiv la ŞNG. A pornit, ca orice tânăr absolvent, de la stagiatură, lucrând ca dispecer la Secţia Mecanică. ”Mi-a surâs foarte mult ideea să învăţ ceva nou, ne declara cu nostalgie Marin Androne. Am furat apoi meseria, cum se spune, în: tubulatură, prelucrări mecanice şi electrică. După o scurtă perioadă de timp m-am mutat la Atelierul Tehnolog, ca proiectant de tehnologii. Ulterior  am  mai fost: şeful Serviciului Plan; şef Birou Aprovizionare metale; şef de Atelier la Secţia Construcţii Navale – secţie în care îmi doream cel mai mult să ajung şi până la urmă am ajuns chiar şef de secţie. Din păcate, tocmai când am obţinut locul de muncă la care visasem din totdeauna … s-a închis ŞNG, lucru extrem de dureros pentru toţi giurgiuvenii şi în special pentru navalişti!” Fiind Balanţă, am căutat  şi în viaţă echlibrul şi aşa am ajuns să lucrez din ce în ce mai bine şi să nu fac risipă de materiale. Am fost stimulat, permanent de cei care mi-au fost şefi. Deşi, întotdeauna sunt contradicţii între şefi şi subalterni, eu nu i-am contrazis niciodată! În viaţă şi la locul de muncă m-am călăuzit după deviza: ”Fă-ţi treaba cât mai bine, dacă vrei să ai un loc de muncă şi mâine, altfel … vine altul şi ţi-l ia!”

“În economia de piaţă au de muncă doar cei mai performanţi salariaţi”

Pe vremuri, şi mai ales înainte de revoluţia din decembrie 1989, ne spunea subinginerul Marin Androne, avea de muncă toată lumea. Astăzi în economia de piaţă au de muncă doar cei mai performanţi salariaţi. După ce s-a închis ŞNG, ca orice om care trebuia să-mi întreţin familia,  a trebuit să mă angajez în construcţii civile, ca şef coordonator lucrări uşoare – finisaj în construcţii. Văzând că nu sunt în profilul meu de activitate, pentru care mă pregătisem atât de mult, am căutat să învăţ rapid din cărţi. Am studiat enorm. De la fundaţii, stâlpi, plafoane şi aproape orice avea legătură cu construcţiile civile, domeniu în care am muncit până în luna ianuarie 2003. În momentul în care SHIPYARD ATG Giurgiu, şi-a început activitatea, am fost contactat de actuala conducere să revin în meseria în care mă consacrasem şi pentru care mă stabilisem definitiv în Giurgiu. Aşteptam acest telefon de doi ani, şi iată că în sfârşit îl primeam. Mi s-a propus, când încă eram doar o mână de oameni în noul şantier naval, să preiau funcţia de maistru. Urma să mă ocup de partea Capacităţilor de flux de fabricaţie – (debitări materiale pentru producţie). Am luat în primire, fără ezitare, maşinile de debitat, abkanturile, ghilotinele, presele metalice. Eram practic din nou pe profilul în care mă pregătisem o viaţă. Activitatea de bază presupunea folosirea cât mai eficientă a consumului de materiale: tablă, profiluri laminate etc, lucruri de care mă ocup şi astăzi. Pe lângă partea de debitare aşa cum rezultă şi din denumirea postului, am şi activităţile de sablare şi accesorii navale. Dacă, viaţa ar putea da timpul înapoi şi ar revenii la anii de după liceu, aş alege tot meseria aceasta, întrucât îmi plac enorm construcţiile navale. Dar mi-aş mai dori ca de la început să am tot şefii din ziua de azi. Nu sunt cel mai bun navalist de la SHIPYARD ATG Giurgiu, dar încerc să-mi fac treaba cât mai bine. În acest colectiv fiecare om încearcă să facă zilnic ceva bun. De la patronul Apostol Teodor Gheorghe, care se preocupă să avem front de lucru; şi  inginerul Sorin Micu, şeful de producţie care ne coordonează în orice moment, toată lumea este preocupată să meargă perfect fluxul de fabricaţie. Când apare un punct slab atunci automat el este corectat. Despre domnul Adrian Patriche, directorul general, deşi nu am tangenţe directe cu dânsul, vă pot spune că prin ”mâna” sa trece tot ce se întâmplă în SHIPYARD ATG”. L-am rugat pe subinginerul Marin Androne să ne spună care este cea mai mare realizare a carierei sale de navalist. Fără a sta prea mult pe gânduri ne-a precizat: ”Faptul că din timpul stagiaturii şi până astăzi am fost numit pe funcţii de conducere permanent. În rest, în viaţa de toate zilele sunt un familist convins. Am o fată realizată din punct de vedere profesional”.

Durerea vieţii mi-au produs-o tinerii!

L-am mai rugat pe navalistul Marin Androne să umble puţin şi la cufărul cu amintiri şi să ne spună dacă regretă ceva din cariera de constructor naval, dar răspunsul primit m-a şocat: ”Am o singură durere în suflet, datorită faptului că nu reuşim să atragem tinerii spre meseria de constructor naval. Am încercat în toate felurile posibile, dar din păcate tinerii nu mai vin spre meserii. Nu mai sunt nici şcoli în aceste domenii de activitate. Nu are cine să-i formeze pe tineri într-o meserie! Într-o şcoală azi nimeni nu le mai explică elevilor necesitatea calificării într-o meserie. Din păcate nici liceele nu au tangenţe cu meseriile căutate pe piaţa muncii. De aceea, îmi pun întrebarea: ce se va întâmpla cu SHIPYARD ATG Giurgiu peste câţiva ani când noi nu vom mai fi aici? Ce se va întâmpla cu un şantier modern ca al nostru, reconstruit şi afirmat pe plan internaţional? Clienţii SHIPYARD-ului sunt foarte, foarte,  mulţumiţi de munca navaliştilor giurgiuveni. Nimeni care a achiziţionat o navă construită de giurgiuveni nu a făcut până acum vreo reclamaţie, şi menţionez că beneficiarii şi-au primit întotdeauna navele la timp şi la cel mai înalt standard de calitate. De multe ori suntem noi nemulţumiţi de noi, şi am dori să producem cât făceam când aveam vârsta de 20 de ani, dar anii care au trecut peste noi nu ne mai lasă să dăm acelaşi randament! De la înfiinţarea SHIPYARD ATG-ului şi până azi pe porţile lui au intrat mulţi tineri dar, din păcate, nu am reuşit să păstrăm decât vreo 40! Din aceste motive ne punem întrebarea: ”Cui vom lăsă noul şantier?” Nu ştiu ce au în cap tinerii din ziua de astăzi de nu vor să înveţe o meserie. De exemplu, la debitare lucrăm cu program pe calculator şi nici aici nu vor să se încadreze! Nu vor să rămână să înveţe o meserie, deşi în urma ei ar putea să-şi întreţină lejer familia! Ne-am dori foarte mult să mărim nucleul de navalişti, dar este foarte greu! Conducerea a încercat să organizeze aşa ceva şi cu şcoală profesională, dar din păcate la Giurgiu nu s-au găsit soluţii. Este grav că nu se întrevăd soluţii de atragere a tinerilor spre SHIPYARD ATG, deşi din 2003 şi până azi pe ”poarta” şantierului au ieşit numeroase vapoare care au plecat spre firme din România şi din străinătate. Trebuie să asigurăm viitorul SHIPYARD-ului – aceasta este o obligaţie morală a fiecărui navalist. Pe vremuri, îşi mai aduce aminte Marin Androne, cine a avut suflet şi a ţinut la ŞNG a rămas aici.

Acum mulţi din tinerii aceia au ajuns vârstnici, ca şi mine. Mulţi erau din judeţele Moldovei şi după revoluţie au plecat acasă. Pe aceştia din păcate după 2003 nu am putut să-i mai aducem la Giurgiu. Au revenit numai cei din judeţ sau din judeţele învecinate. Eu unul sunt foarte mulţumit de actualul colectiv de salariaţi. Învăţăm zilnic unii de la alţii. Meseria de constructor naval nu este foarte grea, dar trebuie să-ţi placă. Nu mai avem nevoie de aventurieri – ne dorim tineri care să dorească să înveţe meseriile specifice construcţiei de nave. Avem documentaţie internaţională, avem Certificare internaţională, deci un tânăr care vine în noul şantier trebuie doar să vrea să înveţe. Avem maiştri care ştiu să-i îndrume în profesie, şi aici nimeni nu terorizează pe cineva, cum aud că s-ar mai întâmpla prin alte locuri. Conducerea SHIPIARD ATG Giurgiu a făcut tot ce s-a putut face, dar din păcate conducerea oraşului nici nu ştie că există noul şantier naval! Cât să mai facă şi patronul? Domnul Apostol Teodor Gheorghe a făcut totul, dar … infrastructura, gazele, canalizarea, drumurile  etc, perimetrul pe care se află SHIPYARD ATG nu ţine de dumnealui.  În concluzie, îmi doresc  sănătate, viaţă lungă şi … să ieşim la pensie din SHIPYARD ATG Giurgiu tot colectivul care munceşte azi aici. Dacă se va îndeplini acest vis, atunci înseamnă că treaba merge foarte bine şi că aşa vrem să meargă şi peste ani…!

Heliade CĂLIN

1 COMENTARIU

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.