Alegeri parlamentare 2016. S-au încheiat. Scorurile sunt uriașe pentru unii și piticești pentru alții. Victoria PSD este categorică, iar Klaus Iohannis nu va putea refuza un premier din partea PSD. E aproape sigur că nu va fi Liviu Dragnea, legea fiindu-i total defavorabilă, iar un eventual arbitraj al Curții Constituționale nu va rezolva nimic în favoarea lui.
Am candidat la Giurgiu din partea PMP. Nu am rezultatele finale din județ, la ora la care scriu aceste rânduri, dar în condițiile în care PSD-Giurgiu a luat 68%, iar PMP a ieșit pe locul cinci, vorbim de câteva mii de voturi în dreptul meu. Obiectivul meu de campanie a fost să trec peste ALDE, nu să înving PSD, nu am reușit, așa că acum e sigur că nu există șanse să iau vreun mandat de deputat. Cum, de altfel anticipam din start, deși pe parcursul săptămânilor care treceau, începusem să cred că se poate. Acestea fiind spuse, vorba Simonei Ionescu, EvZ a recâștigat un ziarist. Trecem la analiză…
Rezultatul PSD este zdrobitor.
Este rezultatul unei campanii electorale bune, în care au insistat pe prezentarea programului economic, în locul unor atacuri la adresa PNL și USR. Liviu Dragnea a câștigat experiență mediatică pe măsura trecerii campaniei, a reușit să-și înfrâneze aroganța care-l domina și fricile care-l înconjurau. A livrat mesajele așa cum i-a recomandat echipa de consultanți. Echipă formată din străini, pe care-i cunosc, am lucrat cu ei, care a dat dovadă încă o dată de profesionalism, reușind cea mai consistentă campanie din peisaj. Congratulations, A.E. ! Până la finalul campaniei, Dragnea a fost un președinte de partid bun, aproape credibil, în ciuda etichetei de PENAL pusă în dreptul său. Organizațiile s-au mobilizat într-un mod mult mai deștept, aproape pe sub radar și au scos un rezultat istoric. Nu știu dacă Nicolae Bădălău, coordonatorul campaniei PSD, are vreun merit în atragerea a peste 400.000 de votanți în plus, în condițiile unei prezențe la vot mai reduse decât la locale, dar deja nu mai contează decât rezultatul. Spuneam aseară, pe Facebook, că cel mai trist pesedist pe rezultatul lui Dragnea era Victor Ponta. Dacă ar fi avut o fărâmă de curaj în plus, putea fi în locul lui.
Iar aici este o lecție de învățat pentru Liviu Dragnea: Frica păzește pepenii, dar nu este bine să te treci prin viață pe post de pepene! Sfârșești pe post de desert răcoritor la masa altora. Mai sunt multe de spus, dar ținând cont de cele 45 la sută procente din dreptul PSD, orice judecată este lovită din start de nulitate. Victoria PSD este atât de mare, încât poți critica doar alegătorii. Iar alegătorii nu greșesc niciodată! Marea provocare a lui Liviu Dragnea în următoarele zile va fi să nu împăneze guvernul de „sursele” SRI, cu Georgian Pop în frunte, în așa fel încât să nu-i supere nici băieții de la Pădure, dar nici să nu dea puterea lui Klaus Iohannis fără luptă!
Despre PNL.
S-au bazat mult prea mult pe sfaturile venite de la SRI și au uitat să citească sondajele. Au făcut greșeala clasică a partidului aflat în trena Președintelui: permanent și-au închipuit că există niște informații secrete care-i salvează miraculos, au crezut că un bețișor magic din dotarea recuzitei prezidențiale va schimba rezultatul alegerilor. Numai că asemenea baghete magice nu mai există, nu cred că Ion Iliescu sau Traian Băsescu le-au avut vreodată, fiind vorba mai mult despre talent politic și un dram de noroc.
Liberalii au făcut greșeală după greșeală, începând cu o campanie mult prea axată pe simbol, prea îndepărtată de realitate. Felix Tătaru, s-a dovedit eternul creativ din jurul PDL (acum PNL), fiind la 6 sau a 7 campanie, numai că absența reală a unui lider în fruntea partidului a încurcat toate socotelile de advertising. Felix Tătaru s-a lăsat sedus de imaginea Tehnocratului, s-a regăsit în ea, până s-a confundat cu personajul. Ni l-a prezentat ca fiind un Mesia, deși era doar un biet birocrat. plătit scump, aflat în trecere prin guvern… Dar el nu era decidentul, așa că putem spune că în altă parte stă responsabilitatea. Greșeala echipei de campanie a lui Ghiță Falcă & Co a fost că s-a mizat mult prea mult pe imaginea lui Dacian Cioloș, mult prea mult s-a insistat pe curățenia deosebită a partidului, în contrast cu izul penal al adversarilor, uitând că în România de dincolo de Facebook lucrurile stau cu totul altfel. Acolo, românii așteptau un partid care să construiască, nu unul care să distrugă. Stilul de Ana Pauker pe care l-a adoptat președinta PNL Alina Gorghiu nu a făcut decât să crească antipatia din jurul lor, iar eterna lecție de marketing politic, pe care politicienii o refuză, este că alegătorii întotdeauna vor sancționa aroganța! 20 la sută este un rezultat normal pentru liberali, mai ales în cazul unei campanii ruptă de oameni.
USR nu reprezintă o surpriză decât pentru cei care nu știu să citească sondaje.
La alegerile locale, la 48 la sută prezență la vot, PNL a luat 2,5 milioane de voturi. Acum, la 40 la sută prezență la vot, PNL a luat 1,4 milioane de voturi, iar USR 0,6 milioane de voturi. Cu alte cuvinte, ajustând prezența, ALEGERI LOCALE PNL = ALEGERI PARLAMENTARE PNL + USR. USR nu a adus electorat nou la vot, ci a mâncat din cei care ar fi votat PNL. Tinerii care au votat USR, au făcut-o în stil de corporatist, ca răspuns la o campanie ușor hipsterească, simpatică, patetică, dar lipsită de conținut. Aici trebuie remarcat votul obținut în București, peste 25 la sută, față de 11 la sută ai PNL, un scor jenant…
Dacă trecem însă de București, care este o altă țară din România, nu un alt oraș, vedem altceva. Lipsa de program, absența oricăror idei clare în privința guvernării a limitat din start posibilitatea de exprimare și a avut consecințe asupra votului. Reprezentanții USR au adus o pată de culoare campaniei, rămânând memorabile talkshow-urile la care am participat cu diverse persoane vorbitoare de limbă română cu aproximația expatului venit să colonizeze o țară și să civilizeze o mână de băștinași. Lipseau mărgelele și oglinzile! Trebuie însă să vă spun că cei de la USR erau singurii candidați pe care i-am văzut venind cu 1-2 consultanți lângă ei, de unde au avut bani, numai DNA poate să afle! De la George Soros, ar spune, cei de la România TV!
ALDE și PMP, au reușit ceea ce Binomul a încercat din răsputeri să evite! Intrarea în Parlament.
Le voi trata la pachet pentru că singura lor caracteristică a fost construcția pe scheletul unui lider- Călin Popescu-Tăriceanu, într-un caz și Traian Băsescu, în celălalt – toți cei care urmează să intre în Parlament sub pulpana celor două partide fiind rezultatul eforturilor acestora. Nu conceptul de campanie le-a făcut să ia peste 5 la sută, ci discursul celor doi lideri.
Spuneam că Binomul a făcut tot posibilul să blocheze ALDE și PMP, iar aceasta nu este o afirmație gratuită, ci se bazează pe realități și fapte din timpul campaniei electorale. Ultima zvâcnire am înregistrat-o duminică seară, la ora 21.00, la exit-poll, când IRES, coordonat în continuare de Vasile Dâncu, chiar dacă nu mai apare în acte și este vice-premier, a dat PMP cu 4,5 la sută. La ALDE nu au putut, pentru că era prea gogonată, iar Binomului îi este (cel mai) frică de parlamentarul Traian Băsescu. În ciuda faptului că toate celelalte institute creditau PMP cu peste 5 la sută, IRES a dat tot timpul 4,5 la sută. În marja de eroare, veți spune! Explicația cu marja de eroare este pentru fraieri, IRES fiind cel care la comanda DIGI 24 (alt protejat al Binomului) a realizat peste 13.000 de chestionare în teren, deci acuratețe lor trebuia să fie mai mare decât a celorlalți. N-a fost! S-a sperat până în ultimul moment că PMP nu intră în Parlament. La acest joc a mers și Realitatea TV, care a dat un exit-poll din care n-am înțeles cine l-a făcut, cine l-a comandat, dar cu PMP tot sub pragul electoral. Jenați, au fost primii care au revenit, IRES și DIGI 24 au rămas ferm pe poziție. Asta m-a convins că dorința Binomului era ca Tăriceanu și Băsescu să nu intre în peisaj. Ghinion, au intrat…
Ca să închei cu sondajele, felicitări lui Marius Pieleanu și Mirel Palada, care au reușit cu CURS-AVANGARDE și SOCIOPOL să dea rezultate exacte! Cu bugete de 10 ori mai mici decât IRES…
Ca o mică paranteză: am mai văzut un favorit al Binomului, Clothilde Armand, dată câștigătoare la locale în fața lui Dan Tudorache la Sectorul 1. Tot IRES. Tot comanda Binomului. Pe principiul, acolo unde-i diferență mică, ne acoperim cu un sondaj și vedem după aia cum numărăm voturile.
Despre UDMR nu sunt multe lucruri de spus.
Au dus o campanie eficientă, cu largul sprijin al lui Victor Orban și s-ar putea să-i vedem la guvernare. PRU, partidul lui Sebastian Ghiță este ultimul pe lista celor notabili, rezultatul de aproape 3 la sută, arătând că dacă ar fi avut mai mult timp ar fi putut să facă o surpriză. Cred că tipul de campanie pe care l-a dus, naționalism, anti-Soros, etc a dat rezultate pentru ei, dar și, paradoxal, pentru PSD căruia i-a mobilizat o categorie de electorat pe care nu putea să o scoată la vot singur.
Vorbeam de neputința Binomului...
…S-a văzut că nu mai poate face nimic altceva decât dosare, sau să influențeze votul din diaspora, numai că absența liderului a făcut să nu existe o miză reală pentru cei ce puteau vota în străinătate. Alegerile parlamentare 2016 le-au pierdut în primul rând cei care au instituit politica fricii.
NIMIC despre Cioloș. NIMIC despre Klaus Iohannis. Mai curând continuăm să vorbim despre Podul de la Grădiștea. Pentru că așa cum am promis, vorbim în continuare despre Giurgiu. Despre România, dincolo de Facebook.
(Dan Andronic)