Pentru a putea înțelege și îndrăgi un autor trebuie mai întâi să-i cunoști viața și opera. Acest lucu l-am învățat în școală, când citeam la întâmplare (ce altceva aș fi putut face în acele vremuri?), fără măcar să am curiozitatea de a ști cui aparțin rândurile cărții…Într-o zi regretatul meu profesor de Limba română mi-a deschis ochii făcându-mă să pricep că întotdeauna există o strânsă legătură între viața autorilor și cărțile scrise de aceștia. Iată de ce și Mihai Eminescu trebuie mai întâi cunoscut pentru a ți-l face prieten. Există, dacă vreți, o stare specială pe care trebuie să o atingi pentru a-l putea iubi pe Eminescu. Este ca atunci când te simți atras de cineva, dar începi să-l iubești abia atunci când îl cunoști mai bine. Altfel spus, este nevoie de o stare specială: ”starea de Eminescu”. O stare pe care o capeți ca pe un har al lui Dumnezeu. O stare ce depinde cu siguranță de cât de mult ajungi să înțelegi opera acestui om. Mulți se întreabă și acum cum ar fi evoluat poetul dacă viața sa și-ar fi continuat traseul fără tragedia ce i-a oprit cursul…Eminescu face parte din rândul creatorilor universali ce s-au consumat rapid. Flacăra geniului său a fost ca cea a unui băț de chibrit. Probabil în asta constă genialitatea sa. Atât de fecund pe unitatea de timp… Nu știm dacă Eminescu, în cazul în care ar fi atins o vârstă venerabilă, ar fi fost mai mic sau mai mare decât este socotit astăzi. Știm doar că timpul scurt pe care Dumnezeu i l-a pus la dispoziție l-a consumat cât s-a putut de mult. Uneori mă întreb dacă omul acesta mai și dormea? Când avea timp să scrie atât de inspirat și să studieze atât de riguros? Când mai avea timp de chefurile sale cu prietenul Creangă? Dar mai ales cum mai putea rămâne atât de pătimaș în dragoste, atunci când uneltea rende-vous-urile cu Veronica Micle? O patimă întrecută poate doar de dragostea sa pentru neamul de care nu s-a putut despărți niciodată, deși ar fi avut oricând această ocazie. De aceea mi se pare o blasfemie să ceri tinerilor, la școală, să-l analizeze pe Eminescu prin referate on line. Eminescu nu poate fi înțeles, nu poate fi îndrăgit decât dacă ajungi să atingi ”starea de Eminescu”. Prana (* forţa vitală, psihică şi spirituală care susţine deopotrivă atât acţiunile şi manifestările corpului cât şi pe cele ale minţii, fiind subjugată de acestea la fel cum un cal este înhămat la o trăsură, şi fiind dirijată de către minte exact pe căile pe care aceasta doreşte să călătorească, pentru a-şi împlini dorinţele), legăturii cu el este tainică, și nu poate fi atinsă de oricine, uneori niciodată în viață. De aceea recomand nu lectura obligatorie a creației și vieții poetului, ci încercarea de neexplicat, de a vă creea ”starea de Eminescu”. Când veți rezona la versurile sale, când vă veți înfiora citind tot ceea ce i-a fost hărăzit să pătimească, în numele crezului său, izvorât din năzuințele acestui popor, veți ști că ați atins starea de Eminescu. Eminescu nu trebuie să fie lectură obligatorie pentru niciunul dintre noi, ci doar un exercițiu civic, o dovadă că simțim, că suntem vii, că putem iubi descătușați de resentimente. Dovada că încă mai avem șansa de a dăinui fără a ne pierde vreodată identitatea în marea familie europeană. Rândurile de mai sus luați-le ca pe un manifest împotriva imbecilității unor dascăli ce vor să-l strecoare pe Eminescu pe ușa din dos, îmbrâncindu-l pe scări, în beciul putinței acestora, de înțelegere…Neputincioși, ei înșiși, de a-și crea starea de Eminescu. De ziua nașterii tale îți urez cât mai mulți ani în paginile Limbii române și în conștiința acestui veac, domnule Mihai Eminescu!

Florian TINCU

 

2 COMENTARII

  1. „Intr-o lume relativa,
    Ce-a facut si-a desfacut,
    Eminescu-i disperarea
    Dorului de absolut.”

    (Adrian Paunescu)

    Dorul de Eminescu ne insoteste permanent,iar in clipe grele ale vietii, deschiderea unei carti cu poeziile sale poate aduce in suflet pace si liniste,dar si momente din viata si din anii de scoala.

    „-Codrule,codrutule,
    Ce mai faci, dragutule,
    Ca de cand nu ne-am vazut
    Multa vreme au trecut
    Si de cand m-am departat,
    Multa lume am imblat.”
    ….
    (Poezie recitata la serbarea din clasa intai,la o scoala elementara din Caramidari,care avea doar doua sali de clasa,in care invatau simultan,intr-una din ele elevii din clasa intai si a treia,iar in cealalta,cei din clasele a doua si a patra.)

    „Ape vor seca in albie si peste locul ingroparii sale va rasari padure sau cetate,si cate o stea va vesteji pe cer in departari,pana cand acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale.”

    (George Calinescu,Viata lui Mihai Eminescu,Editura Junimea ,Iasi,1977,pag.367)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here