Studiile arată că în ţara noastră există cel puţin 50 de mii de copii cu intelect peste medie. Cei mai mulţi se pierd însă prin mulţime, fără a primi suportul educaţional de care au nevoie, deşi de 10 ani există o lege care prevede exact acest lucru.

De câte ori nu ne-am întâlnit cu cazuri în care elevii vin acasă și le spun părinților că nu înțeleg nimic din ceea ce  le predă învățătoarea/profesorul. Și de cele mai multe ori ei nu sunt crezuți. Dar ce pretenții am putea avea de la niște suplinitori sau cadre didactice care nu obțin nici note de trecere la examenele de grad sau definitivat? 

Ce facem în acest caz cu copiii supradotați? A fi un copil supradotat înseamnă să ai mai multe perspective ale acestei lumi. Îi poţi recunoaşte foarte ușor : ei sunt cei care se plictisesc la şcoală, pun multe întrebări profesorului şi sunt agasanți, nefiresc de curioşi, uneori visători, alteori mult prea energici, astfel încât uneori sunt  suspectați de ADHD. Contestă autoritatea adulţilor, sunt creativi , tipicari, sensibili şi caută compania copiilor mai mari sau a adulţilor. Citesc şi vorbesc de la vârste foarte mici şi au modalităţi aparte de a învăţa.

Tot mai mulți astfel de tineri pleacă cu zecile de mii în fiecare an, goniţi de lipsa de oferte de locuri de muncă pe măsura minţii lor, fug de societatea asta care îi priveşte cu invidie, de lipsa unui sistem educaţional care să-i stimuleze, de indolența guvernanţilor care refuză să pună în aplicare legi ce le-ar da şansa și lor să-şi cultive talentele.

În acest context , tot mai mulți părinți încep să își retragă copiii de la școală preferând ca aceștia să învețe acasă. Despre homeschololing , sau cum să faci școlaă acasă,  ziarul nostru a mai scris, așa că probabil cunoașteți subiectul…

Liviu Pop, ministrul Educației declara  detaliile legate de aplicarea unei legi, care să le ofere mai multe șanse unor astfel de copii există,  dar că nu este aplicată și că  din punctul de vedere al Ministerului Educaţiei Naţionale nu este nicio problemă, deși tocmai de aici apar cele mai mari probleme.

Într-adevăr există o lege care prevede toate aceste aspecte, dar de 10 ani miniştrii Educaţiei refuză să o pună în aplicare.

Specialiştii îi numesc supradotaţi, deşi cei mai mulţi sunt copii supranormali. Copii cu intelect înalt pe care nu-i îndrumă nimeni şi care-şi aleg meseriile fără să-şi cunoască cu adevărat vocaţiile ce i-ar face cu siguranță  şi mai valoroşi, în timp.

Ei sunt cei care ar trebui să fie viitoarea elită a ţării, doar că majoritatea dintre ei preferă să plece. De ce? Pentru că toți cei ce s-au perindat pe la Guvernare și-au dorit cetățeni cu un nivel intelectual mediocru, oameni pe care să-i poată manipula ușor, pe care să-i poată păcăli cu  promisiuni sforăitoare.

Întreaga clasă politică nu își dorește o generație de elite, de ”leadership”, ci lipitori de afișe pe care să-i numească sau să-i demită oricând  din funcții; loiali, ascultători, ”yesmeni” care să nu pună la îndoială deciziile șefilor, care să nu comenteze niciodată pe articole de lege. Tineri pentru care șeful este sacru,  indiferent dacă are sau nu are dreptate, dacă aplică sau se abate flagrant de la Lege.

Actualii lideri  știu totodată că într-un stat în care domină prostia este mai ușor să-ți promovezi progenitura pe funcții de conducere.  Iată un alt motiv pentru care  politicienii nu își doresc copii supradotați. De aceea în sistemul de învățământ românesc sunt încurajați  dascăli mediocri care în loc să îi învețe pe elevi  carte, ei le spală creierul, zi de zi ,  transformându-i într-o turmă  de luzări și de semianalfabeți.

Rezultatele din ultimii ani de la examenele de Bacalaureat și Evaluare Națională sunt concludente în acest sens, demonstrând faptul că de la un an la altul calitatea procesului  educațional este tot mai scăzut. Și odată cu asta scade tot mai mult și apetitul pentru muncă, pentru studiu, al unei întregi generații…

În acest timp statele dezvoltate își freacă mâinile primindu-i pe acești tineri înzestrați de Dumnezeu , cu brațele deschise, conștienți că ei sunt baza evoluției unei societăți, în timp ce noi  continuăm să rămânem pe veci tributari dictonului: Țara te vrea prost,  băi corporatistule, care ești!

(Florian Tincu)

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.