DSC_0546Dumitru Chiot, Mitel, pentru prieteni,  este născut pe 4 septembrie 1964, la Urzicuţa, în  judeţul Dolj. Protagonistul acestei scurte poveşti  este un om ca toţi ceilalţi, cu calităţi dar şi cu defecte. În cazul său însă calităţile  fac ca defectele să pară extrem de mici şi aproape neobservabile.  Nea Mitel  este  în acelaşi timp un om modest, care, cu greu, se lasă convins să vorbească despre el. Iată de ce vom face noi lucrul acesta… Absolvent de ASE, Dumitru Chiot a lucrat  până pe 20 aprilie 2017, a lucrat contabil – şef  în Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Giurgiu. Aşadar, de puţină vreme a devenit  un „tânăr pensionar”, cum îi place lui să spună. Încă nu s-a obişnuit cu gândul că  a ieşit la pensie; Motiv pentru care refuză să se vadă prea curând, stând  ziua pe vreo bancă, în vreun parc, fără să facă nimic. Cu dragoste de muncă şi de oameni, Dumitru Chiot şi-a  dorite cu ardoare, împlinite  două lucruri: cariera şi familia. Şi iată că ajuns ca la această vârstă să fie mulţumit de amândouă, simţindu-se împlinit profesional, deşi se află la final de carieră,  şi în acelaşi timp extrem de mulţumit  de familia pe care o are. La capitolul „nereuşite”,  mereu şi-a reproşat faptul că nu a putut, pe vremea când era copil, să înveţe să cânte la un instrument, dar mai ales la  pian.  Un vis pe care şi

l-a  dorit nespus de mult, ani de-a rândul, dar care din păcate nu I s-a împlinit.

Iată de ce, în urmă cu aproape o săptămână, nea  Mitel a dorit să aducă puţină bucurie în viaţa unei fetiţe, pasionate ca şi el, de muzică, dăruindu-i o pianină.  Surprinsă şi în acelaşi timp extrem de fericită, Mihaela Maria Răduţ, fetiţa ce a primit în dar această pianină, a promis cu lacrimi în ochi să exerseze cât  va putea de  mult pentru a-şi împlini visul de a deveni într-o zi o virtuoasă a acestui instrument.

“Eu nu am avut aşa ceva, fiind copil de ţărani – ne declara la fel de emoţionat ca şi fetiţa căreia tocmai îi dăruise pianina, Dumitru Chiot.  Am avut, în schimb, în clasa a patra, o mică şansă… Un profesor de muzică ne-a selectat, pe mine şi pe alţi câţiva colegi, pentru a ne preda cursuri de muzică. Din nefericire, în anul când trebuia să începem cursurile, profesorul de muzică s-a mutat la altă şcoală. Şi aşa s-a sfârşit şi visul meu. Apoi, prin 1992, fiind student, am avut din nou o asemenea tentativă. Am participat la două sau trei lecţii luate de la doamna Mariana Danilov aici, la Giurgiu. Dumneaei mi-a explicat însă cu sinceritate că, dacă nu ai  instrument şi acasă, ca să poţi exersa permanent, nu faci nimic. Lucrul ăsta nu m-a descurajat însă. Dar primul meu profesor, adevărat, de pian mi-a fost domnul profesor Stan…”  ne-a  povestit Dumitru Chiot.

În acelaşi context, şi-a adus aminte cu plăcere  de  prima lui zi de pian: era data de 17 aprilie 2013. Nu îi pare rău deloc că, abia acum, la „bătrâneţe” (cum îi place să spună, zâmbind), s-a apucat de lecţii de muzică. „Nimic nu e imposibil, şi niciodată nu este prea târziu atunci când vrei să faci ceea ce îţi place”, ne spune Dumitru Chiot, omul care învaţă tainele muzicii la vârsta la care alţii îşi duc nepoţii, de mână,  la lecţiile de pian.  Un OM care a dorit să retrăiască emoţiile din visurile anilor  copilăriei sale prin cadoul dăruit zilele trecute, Mariei Răduţ. Înainte de a ne despărţi de nea Mitel, am încercat să reţinem motto-ul după care el ne spunea că s-a ghidat până astăzi: „În viaţă, trebuie să te legi de un scop anume; nu de lucruri  şi nici de oameni…” Este o lecţie pe care a învăţat-o singur şi pe care continuă să o respecte cu sfinţenie. 

Pentru generozitatea sa neîngrădită,  pentru ambiţia pe care încearcă de fiecare dată să o transmită  celor cu care intră în  contact, pentru tenacitatea cu care crede în fiecare clipă de viaţă pe care i-a dăruit-o Dumnezeu,  publicaţia „Jurnal Giurgiuvean” îl declară pe Dumitru CHIOT, OMUL SĂPTĂMÂNII.

(Jurnal)

 

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns la Mirela Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here