ecolocatie-insideSpecialiştii financiari spun că în următorii ani volumul total de credite se va menţine stabil la nivelul sistemului bancar românesc, şi că dacă ne concentrăm atenţia asupra volumelor de credite ale anumitor bănci vom observa deplasarea expunerilor dinspre băncile care doresc să iasă de pe piaţa locală către cele care vor rămâne.

Iată însă că în timp ce analiştii vorbesc despre faptul că Piaţa bancară din România se va restructura în următorii doi sau trei ani, urmând a rămâne doar 15 bănci, din care 5 – 6 universale, plus o altă categorie de bănci mai mici, dar specializate pe anumite nişe, sunt directori de sucursale de bancă ce li se fâlfâie de acest viitor pesimist. Este şi cazul directorului de la Otp Bank Giurgiu, Mihai Matei, căruia se pare îi place să joace rolul de cinic atunci când clienţii băncii fac parte dintr-o categorie marginalizată de societate, persoane cu dizabilităţi.

Cu ceva timp în urmă un agent economic din Piaţa Centrală ne-a cerut sprijinul pentru un amic de-al său, care, deşi este nevăzător, administrează, alături de soţie, un mic spaţiu comercial. Omul avea nevoie de un împrumut în valoare de câteva zeci de mii de lei, bani necesari pentru a-şi aproviziona micul magazin aflat la intrarea în Hala veche. Descurajat de faptul că  handicapul său l-ar putea pune într-o lumină defavorabilă omul a ezitat să intre în vreo Bancă, lăsându-i pe colegii săi din Piaţă să vorbească pentru el. Dornici de a-l ajuta în acest demers, am poposit cu o săptămână în urmă în biroul directorului Otp Giurgiu, cu solicitarea prezentată mai sus, sperând că se va găsi o soluţie pentru un om care deşi se află într-o situaţie deloc confortabilă, nu face rabat de la efortul de a munci cinstit pentru a-şi câştiga pâinea lui şi a copiilor săi. Din păcate în Bancă ne-am lovit de atitudinea cinică a directorului Mihai Matei care în zeflemea ne-a întrebat retoric: ” Îmi cereţi să dau un împrumut unui orb, şi să-l pun apoi să semneze!?” Deşi i-am explicat că operaţiunea, conform legilor în vigoare şi a recomandărilor specialiştilor în drept juridic, se face pe bază de procură, directorul şi-a continuat mişto-ul de parcă cineva ar fi încercat să-l escrocheze şi nu să-i aducă un nou client în Bancă. Acest Matei nu s-a interesat nici dacă acest client avea un venit acoperitor şi constant asigurat, nici dacă era la zi cu datoriile curente, nici dacă a mai primit vreodată vreun împrumut şi dacă şi l-a achitat, nici măcar ce valoare are indemnizaţia pe care o primeşte de la Direcţia de Muncă. Nimic din toate astea. El o dădea într-una cu ”Ce domn’e veniţi la mine cu orbul d-stră,

să-i dau bani? Şi apoi cine îmi semnează?”

Am înţeles a doua zi, de la angajatul unei alte bănci din municipiu că mai mult ca sigur politica Otp Bănk este cea care nu-l lasă pe Matei să dea  împrumut persoanelor cu  handicap din teama îmbuibaţilor de bancheri că aceşti oameni nu vor mai avea posibilitatea fizică de a-i mai înapoia vreodată. Şi când te gândeşti că era vorba de câteva zeci de mii de lei, deşi ştim cu toţii că multe dintre băncile din Giurgiu oftează şi acum după creditele neperformante oferite unor ţepari, unor interlopi locali, după sume cu multe, multe zerouri la sfârşit. Ce nu ştie Mihai Matei este că atât în ţară cât şi în străinătate există milioane de nevăzători care scriu romane, pictează sau compun piese muzicale monumentale, şi nimeni nu le refuză un împrumut printr-un pretext de doi lei!  În concluzie în România, respectiv la Giurgiu, să te ferească Dumnezeu să ai vreun handicap! Păi atunci Vântu, dar Prigoană, ei cum s-au descurcat?, vine, în mod firesc, întrebarea. Nu ştim cum, cert este însă că la Giurgiu dacă au vreun handicap, degeaba eşti un om cinstit.  Dacă vrei să faci un împrumut, sau ceri o sumă mică pe care să o reinvesteşti, ca în cazul de faţă, cu  siguranţă vei fi refuzat! Mai în glumă, mai în serios, cineva ne sugera să cerem mult mai mult şi să promitem o şpagă, asigurân

du-ne că în felul acesta vom primi suma solicitată! Oare numai în aşa  mai poate cineva să obţină un împrumut astăzi  pentru a subzista? O temă de reflecţie pentru autorităţi cât şi pentru organele de control financiare, care însă nu rezolvă deocamdată cu nimic situaţia celui ce dorea cu aceşti bani să-şi umple rafturile magazinului cu produse. Noi însă nu vom renunţa încercând în continuare noi variante. Pentru că nu poţi refuza un om care-i cere săptămânal soţiei să-i spună dacă fetiţa sa a mai crescut şi dacă e frumoasă,  Iată de ce l-am lăsat pe Mihai Matei să zâmbească mefistofelic, batjocoritor, la ieşirea noastră din biroul său, cu speranţa că o  astfel de bancă în care clienţii oneşti sunt trataţi ca nişte negrii pe plantaţii, nu mai au ce căuta la noi în municipiu. Şi vă asigurăm că vom avea grijă ca acest lucru să se împlinească, conform previziunilor finanţiştilor, cât mai curând!

Florian Tincu