IMGContinuăm în această săptămână cu poveștile gazdei noastre, nea Bebe Călinescu,  despre locurile în care giurgiuvenilor le făcea mare plăcere să întârzie alături de prieteni, familie  sau de ce nu, cu amantele… cârciumioarele , peste o sută la număr , ridicate în perioada interbelică de negustori ai locului. Care sunt ele?  Aflați  însoțindu-ne în plimbarea  care urmează …

 Locurile  în care giurgiuvenii puneau țara la cale

 Așa cum vă spuneam Giurgiu era cândva presărat cu puzderie de cârciumioare răspândite în tot oraşul , unde omul intra de sete, de foame și din dorința de a  se simți bine împreună cu prieteni… Aici, giurgiuvenii făceau politică întocmai ca personajele din Moromeții lui Preda,  ”Puneau ţara la cale”, cum se zice, schimbau primari, sau prefecţi sau șefi de post… Erau și din cei care îşi înecau amarul în băutură , dar cei mai mulți intrau în ele sperând ca lăutarul să le  cânte ceva la ureche , ceva care să le răcorească  sufletul.

Pentru că în numărul trecut i-am numit pe cârciumarii din cartierul bivolarilor , de data aceasta vă voi pune  la curent  cu ce se întâmpla prin zona Oborului mare de pe strada ”Principele Nicolae”,  cunoscut de giurgiuveni și sub numele de Cartierul Bâlciului.  Voi trece în revistă însă, în plimbarea noastră prin Giurgiul de altădată, și de Oborul porcilor , de cele de pe șoseaua Oinac, cât  şi de cele din Piaţa Orient  și din cartierul Smârda.

Dacă am mai uitat ceva şi aveţi cunoştinţă de ele vă rog să mi le comunicaţi, ca  să întregim baza de informaţii din trecutul ”glorios” al legendarului nostru oraş,  care a strălucit odată , ca un nestemat.  Dar va trebui să-mi oferiți oarece circumstanțe căci  nici eu nu pot să le ştiu pe toate, fiindcă nu sunt „Fox Movietum” !

 Despre ”Coana Manda” și ”Hoții de Cai”…

Nu departe de locul unde am rămas în povestea trecută , amintind de  cârciumioarele verilor  mei, Gheorghe şi Tudor Cazacu, așezate  la capul bulevardelor  ”I.C. Brătianu” şi ”Nicolae Titulescu” , intrai în aşa zisa Piaţă a Gării,  la ”Căprioara”,  unde găseai unităţi etalon : Bodega lui Barbu Popescu, cea a lui Radu Voitiş, sau a lui Mielu Cârnăţaru.  Mergând mai spre nord, pe strada  ”Principele Nicolae”,  către  Obor,  găseai cârciumile cu han ale lui Radu Mirescu şi Ion Călin sau cârciuma”Scafandru” unde foarte des venea şi se „da” în spectacol „Coana Manda”, o celebritate a străzii în acele timpuri…În continuare dădeai nas în nas cu cârciumile lui Căldăraru şi cea a lui Cristea…

În faţa Oborului mare trona cârciuma lui Fănică Arapalea, iar  în colţ,  pe poarta Oborului  puteai intra în cele ale  lui Tudor Rebigan, a lui Câcâială şi cea a  fraţilor Cucuruzeanu, zis și „La hoţii de cai”!

Pe str. Baciului  se afla cârciuma lui Marinescu,  „La Cărăbuş”. Spre bariera Ghizdarului,  mai avea cârciumă  Costică Popescu.

 Fotografiile, martorele noastre

 Ultima cârciumă de pe strada ”Principele Nicolae”,  la intersecţia cu strada  ”Transilvania”  era cea a lui Vasile Radoslav după cum arată Fotografia 1, ele pozele fiind singurele martore ale lucidității noastre . Această fotografie este făcută în anul 1929 şi în ea  îi putem vedea pe Niculina şi Vasile Radoslav, patronii localului,  în faţa intrării acestuia. Copilul cu câinele este Gică Mitrea, fratele Niculinei , iar  cel din stânga,  stând pe scaun este bătrânul Mitrea, tatăl lor.

Pe trotuar se poate vedea o fetiţă… Astăzi ea  este o venerabilă doamnă profesoară de Limba română, pensionară în vârstă de 88 de ani. În Fotografia nr. 2. apar Vasile Radoslav şi soţia sa, Niculina, părinţii fetei din fotografia 1.

Bătrânul Mitrea a fost un grădinar cunoscut în Giurgiu. Omul își  avea grădina de zarzavat pe băltiţa dinspre Verigă , în spatele cimitirului Ceair , undeva lângă lacul lui Ţinpalea. Giurgiuvenii cu siguranță vor putea localiza zona după detaliile furnizate de mine…

 ”La Sălcii!”

 Continuându-ne plimbarea, până să ajungem pe strada Bucureşti , mergând la pas , deodată ne apărea în față  Hanul lui Hodivoianu, pe b-dul CFR,  după care la puțin timp de mers ne sărea în ochi  Hanul lui Tănăsică Birjarul de care v-am scris pe larg într-o ediție anterioară.  Ajunși pe strada Bucureşti, dincolo de spitalul oraşului , se afla  o cârciumioară extrem de pitorească, umbrită vara de două salcii pletoase ale căror ramuri atârnau până la pământ, și în care umbra creștea ca Făt frumos din poveste, de îndată ce soarele  se îmbățoșa sus pe cer, umbră ce te  îmbia  la liniște și desfătare;  un local care nu putea să se numească altfel  decât „La Sălcii”! În zona Oborul de porci erau crâșmele lui Marinescu şi Niţulescu pe strada  Oinac și  a lui Costică Drăghici pe strada Smârda. Lângă stadionul „Sportul Muncitoresc”  puteai întârzia la cârciuma lui Cîrtoc, iar mai sus, spre Abator , prima cârciumă era cea a lui Paul Iorga.

Continuând drumul nostru spre Piaţa Orient,  sus,  în deal,  spre Fabrica de Zahăr (”Danubiana”),  se afla așezată cârciuma lui  Steffi,  iar în continuare se înșirau alte câteva : cârciuma lui Marin Drăghici şi cea a vestitului  Biborodea,  pe strada ”Virgil Abeleanu”.

 Mititei, cârnăciori în piele și apă… gratis!

 În Piaţa Orient  urcam la cârciuma lui Dumitrescu , iar  lângă puţul lui Roată era localizată exotica  baracă a lui Vârbănescu, în care se vindea mici şi cârnăciori în piele, cu mențiunea că apa din puţ era gratis! Rece , limpede și neclorinată…O apă căreia i se dussese buhul în tot sudul țării.  

Dacă aveai chef de plimbare și mergeai mai departe pe strada ” Virgil Abeleanu” , spre Piaţa Mare găseai cârciuma lui Mitică Cocoşatu’ , iar  vis-a-vis de ea, la intersecţia cu Strada ” Bateriilor ” era Bodega lui Naumescu. Aproape de  piaţă găseai o altă  cârciumă în care fumegau mititeii noștri fără egal, cârciuma  lui Gavrilă cu un nume inedit:  „La încurcă lume”! Și vă asigur că multora le-a încurcat pașii , din cei care au intrat în ea și au băut zdravăn…

 ”Dă-mi boierule mireasa…”

 După ce v-am plimbat prin tot oraşul  de v-am ameţit,  vă voi spune câte ceva  şi despre  cei care cântau prin aceste localuri cântecele de neuitat ale timpurilor acelea . Chiar dacă mă veți acuza că am mai vorbit și cu alte ocazii despre acest subiect! Este adevărat , dar de fiecare dată amintirile mă ispitesc , cerându-mi să vă reamintesc despre celebrele versuri ale unei melodii la modă:  Dă-mi boierule ţiganca/ Asta e ţiganca mea/ Şi îţi i-au gâtul pentru ea… sau despre piese de inimă albastră precum Şalul cel negru, Zaraza, Am iubit doi ochi albaştri, Am un leu şi vreau să-l beau, Carmen,  la care se adăugau romanțele: Smaranda, De ce m-aţi dus de lângă voi, şi câte alte cântece de petrecere, Pe uliţa armenească, La noi la Brăila la tanti Elvira, Mingea mea etc.

 Cartierul general al lăutarilor

 În cartierul Bâlciului,  și în Piaţa Gării puteai găsi cele mai căutate formaţii . era un fel de cartier general al lăutarilor.  Una din formații era cea a lui Petrică Alexandru,  care avea în componenţa ei pe proprii lui  fii, pe  Valerică şi Costel , doi viorişti de excepție, alături de Gică care cânta la  vioară şi acordeon şi Iosif  la acordeon. Altă formaţie era cea a fraţilor Culă care cântau la cobză şi vioară împreună cu  fratele său Mişu, ce îi acompania pe aceștia  la ţambal. În zona şoselei Bucureşti şi șoselei Oinac (astăzi 1 Decembrie 1918),  cântau foarte mulţi muzicanţi din Frăteşti.  Cei mai cunoscuţi au fost cei din  familia celebrului rapsod  Ghiocel.

Mă opresc însă  aici căci nu vreau să vă plictisesc , fiind de acord cu proverbul: Ce e mult nu e bun,  iar ce e puţin… n-ajunge!

Ca încheiere, ca bonus,  am să vă  redau câteva versuri  ale mele pe care vă rog să nu le uitaţi niciodată, căci ele reprezintă trecutul din care şi noi facem parte și se leagă de subiectul  pe care l-am abordat în ultimele două săptămâni, localurile:  

 Giurgiu, un oraş cu tei/ Cu cârciumi şi  mititei/ Ciorbă de burtă și  tuslama/ Cu bragagii şi lustrangii/ Simigerii, covrigării/ Cu birjari şi lăutari/ Cu pipițe și țigani/ Şi bărbaţi cu gologani/ Ce vedeai  ieșind pe stradă? / Câini cu covrigi în coadă!

 Crăciun Fericit și bunul Dumnezeu să vă ajute pe toţi în toate cele pe care le visați să se împlinească.

( L-a însoțit pe povestitor prin toate cotloanele imaginației, același , din fiecare săptămână, Florian TINCU)

 

 

1 COMENTARIU

  1. Din fabuloasa galerie de personaje amintite de domnul Calinescu,un nume mi-a retinut atentia:Radu Voitis.Intr-adevar,un frate mai mare mi-a confirmat ca „nu mai stii ,era o carciuma pe colt ,vizavi de fosta autogara,iar sambata se faceau acolo baluri,nunti si botezuri,ca odata am fost amandoi dupa o sora mai mare care era la bal cu un vecin,si cand am bagat capul pe usa sa ne uitam dansa lumea de era ceva de speriat,fete si baieti bateau podeaua mai abitir decat calusarii”…Vorba lui Mircea Baniciu :”Si ce-om rupe la opinci/Si-om face gropi adanci…”Dar mai e un nume care mi se pare cunoscut:Radoslav. La sfarsitul anilor ‘ 50 am avut un profesor de Chimie cu numele de Ticu Radoslav la Scoala nr.4 de pe str.Nicolae Gogol,pe langa faptul ca de la dansul m-am lamurit cum devine treaba cu electronii „vagabonzi” (de valenta),mai stiu ca era un tanar foarte elegant ,ale carui haine raspandeau un parfum discret de tigari fine,Virginia.De la domnul Profesor am si un autograf intr-un carnet de note,si inclin sa cred ca este un urmas al familiei din poza. !?Si totusi,ce bine ar fi daca drumul amintirilor domnului Bebe va ajunge vreodata si in Cartierul Caramidari,leaganul copilariei multor giurgiuveni,unii ramasi pe la casele lor,altii plecati in lumea larga!…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.