În urmă cu o săptămână, un material apărut în publicaţia noastră sub titlul „Zona Liberă Giurgiu a descoperit  reţeta succesului” descria eforturile noii echipe manageriale a acestui extrem de important obiectiv economic al judeţului Giurgiu, de a găsi soluţii de înscriere a acestei societăţi pe un trend ascendent. Scriam, cu această ocazie, că  „deşi a fost obligată să trăiască ani la rând sub spectrul falimentului, Administraţia Zonei Libere a trecut în cele din urmă de la agonie la extaz, graţie în special echipei manageriale formată din dir. general  Dr.Ing. fizician Mihai Miron, dir.general adjunct Dr. Aurel Ciumberica şi dir.economic ec. Muşat Narcisa, specialişti ce au dovedit că ştiu cu adevărat în ce constă reţeta succesului în afaceri. Este şi motivul pentru care ne-am propus ca în interviul realizat în rândurile de mai jos să aflăm de la dir.general Dr.Ing. fizician Mihai Miron şi de la dir. economic ec. Muşat Narcisa, care va fi viitorul Zonei Libere Giurgiu şi ce şanse are ea în actualul context intern şi internaţional, nu numai de a se menţine pe linia profitabilităţii, dar şi  de a performa permanent.

Reporter: Care sunt preocupările conducerii SC Administraţia Zonei Libere Giurgiu SA în aceste „vremuri tulburi”, marcate de criză?

Mihai Miron (director general): Principala preocupare a echipei de management este de a păstra şi întari mecanismele de dezvoltare durabilă şi eficientă a activităţii SC Administraţia Zonei Libere Giurgiu S.A. Unul din obiectivele cuprinse în Planul de dezvoltare a activităţii SC Administraţia Zonei Libere Giurgiu SA  – ca  şi al multor alte companii sau administraţii – este atragerea de parteneri-investitori străini, strategici, cât şi de cointeresare reală a acestora de a investi în România. Acest lucru este însă direct proporţional cu riscul de ţară asociat ţării noastre, în actualul context naţional şi internaţional. În scopul fundamentării premiselor ce vor sta la baza strategiilor de atragere a unor investitori real interesaţi de dezvoltarea durabilă a unei afaceri în Zona Liberă Giurgiu, am ales să participăm de curând la „Conferinţa de Risc de Ţară – Coface”, aflată la cea de-a IX-a ediţie, conferinţă ce a avut loc în data de 26 septembrie 2012, în Capitală. Evenimentul, ce s-a dezvoltat pe parcursul anilor, a devenit un punct de referinţă pentru mediul de afaceri din România. Probabil mă veţi întreba cui se adresează el. Evident, reprezentanţilor de prim rang din mediul de afaceri intern şi internaţional, şi în primul rând experţilor în riscul de ţară, respectiv specialiştilor din domeniul academic şi bancar. Conferinţa a propus o dezbatere a evenimentelor economice mondiale ce au avut loc pe parcursul acestui an, însoţită de o analiză a influenţei acestora asupra statelor din Europa Centrală şi de Est, şi în special asupra României, cu scopul conturării tendinţelor economice ale perioadei următoare.

Rep: S-a tot vorbit în ultimii ani despre acest risc de ţară. Aţi putea explica, pentru cititorii noştri, ce este şi ce reprezintă el?

Muşat Narcisa (director economic): Riscul de ţară reprezintă probabilitatea pierderilor din activităţi/afaceri desfăşurate în plan internaţional, ca urmare a unor evenimente economice, sociale şi politice specifice fiecarei ţări în parte. Acesta este perceput ca fiind un pericol la adresa economiei ţării respective, influenţând plăţile acesteia. Putem vorbi de risc suveran, ce face referire la acţiunile statului care împiedică onorarea obligaţiilor externe, precum şi de  riscul monetar, cauzat de schimbarea cursului monedei de contract sau de credit. Situaţiile ce pot conduce la materializarea riscului de ţară pot fi reprezentate de evenimente precum cele care afectează profitabilitatea sau recuperarea investiţiilor. În această categorie pot fi incluse naţionalizările, despăgubirile sau restricţiile privind repatrierea profiturilor, creşterea impozitelor, corupţia, un cadru legislativ restrictiv pentru străini, etc. De la factori demografici şi educaţionali, la dinamica sectorului privat, politica de invesţii, sistemul financiar-bancar şi până la datoria externă, toţi aceştia afectează situaţia economică a unei ţări şi pot sta la baza riscului de ţară.

Rep: Ne-aţi putea spune cum se determină şi cum se evaluează riscul asociat unei ţări?

M.N: Riscul de ţară se estimează printr-o analiză a contextelor politic şi economico-financiar ale ţării respective. În funcţie de rezultatele acestor analize se realizează un raport care cuprinde previziuni ce pot conduce la evitarea riscului de ţară. Analiza riscului de ţară se realizează având  drept instrument de lucru analiza financiară care presupune atât o estimare a valorii economiei unei ţări străine, evaluată prin capitalizarea fluxurilor de venituri, reprezentate de excedentul balanţei comerciale precum şi compararea valorii economiei şi a datoriei interne, valoarea economiei reprezentând garanţia creditorilor. Grupul Coface, un lider mondial în asigurările de credit, ce oferă companiilor din întreaga lume soluţii de protejare împotriva riscului financiar de neplată a clienţilor lor, atât pe piaţa internă, cât şi pentru export. În fiecare trimestru, Coface publică evaluările sale de risc de ţară pentru 157 de ţări, pe baza cunoştinţelor sale unice ale comportamentului de plată al companiilor şi pe expertiza celor 350 de underwriter-i. În Franţa, Coface gestionează garanţiile publice de export în numele statului francez. De exemplu, metodologia Coface ia în calcul la estimarea riscului de ţară următorii parametrii: perspectivele economice şi politice ale ţării , experienţa de plată a Coface, în calitate de asigurator de credite comerciale şi climatul de business. Pentru cei interesaţi aş putea preciza că “Evaluarea” este sintetizată în 7 clase de risc: A1- mediul economic şi politic sigur ce are efecte pozitive asupra unui obicei de plată deja bun al companiilor. Foarte slabă probabilitate de neplată;

A2- probabilitatea de neplată este încă slabă, chiar şi în cazul în care mediul economic şi politic al unei ţări sau istoricul plăţilor companiilor nu este la fel de bun ca cel al ţărilor cu rating A1; A3- circumstanţe politice sau economice contrare pot duce la un comportament de plată înrăutaţit, care este deja mai scăzut decât cel al categoriilor anterioare, chiar dacă probabilitatea de neplată este încă slabă;

A4- un istoric al plăţilor mediocru, ce se poate înrăutăţi din cauza unui mediu economic şi politic ce se deteriorează. Cu toate acestea, probabilitatea de neplată este încă admisibilă; B- un mediu economic şi politic instabil, capabil să afecteze în continuare un istoric al plăţilor deja sărac; C- un mediu economic şi politic foarte instabil, ce poate afecta un comportament de plată deja deteriorat; D – profilul cu înalt grad de risc al mediului economic şi politic al unei ţări va înrăutăţi un istoric al plăţilor deja foarte deteriorat.

Rep: Dacă tot aţi pornit pe linia explicaţiilor acestor fenomene, spuneţi-ne şi ce reprezintă piaţa emergentă?

M.N: Conform http://www.dictionar-economic.com, piata emergenta reprezintă, citez:  „un eufemism pentru ţările sărace, cunoscut în mod optimist sub numele pieţe emergente.”  Aproximativ 5/6 din populaţia globului trăieşte astăzi  în ţări în curs de dezvoltare.Ţările în curs de dezvoltare numite şi “piete emergente” produc mai puţin de 1/5 din produsul total mondial. Economiştii dezbat încă problema dacă o ţară în curs de dezvoltare poate deveni stat dezvoltat şi în cât timp. Motivul este profitul limitat pe capital. Explicaţia este simplă: cum ţările sărace pornesc cu mai puţin capital, în mod teoretic ar trebui să întoarcă mai mult profit decât ţările dezvoltate pentru fiecare sector cu noi investiţii pentru a ajunge la nivelul de dezvoltare al celor din urmă. Acest efect este însă contrazis de datele statistice, studiile arătând că în urma analizării corelaţiei dintre PIB şi creşterea economică, se observă că ţările sărace cresc mult mai lent. Pe de altă parte, acele ţări care ştiu cum să-şi folosească resursele interne şi au instituţii care produc o guvernare eficientă a economiei, pot creşte rapid. Astfel că cele mai spectaculoase creşteri economice aparţin unui subgrup de ţări cu performanţe excepţionale din grupul ţărilor în curs de dezvoltare.

Rep: Revenind la Conferinţa de Risc de Ţară – Coface 2012 – la care aţi participat, care au fost aspectele dezbătute acolo?

M.M: Conferinţa a fost structurată în patru sesiuni pe parcursul întregii zile. O sinteză a dezbaterilor, prezentată de COFACE (sursa http://www.coface.ro/), şi completată cu notiţele proprii v-o prezint şi dumneavoastră. Prima sesiune a dezbătut evenimentele economice ale anului 2012, având în calitate de invitaţi, experţi în macroeconomie şi risc de ţară, ce au realizat o sinteză a modului în care evenimentele au influenţat economia europeană şi a României. Domnii Dr.Julien Marcilly – Coordonator al Studiilor cu privire la Riscul de Ţară în Departamentul de Studii Economice, Coface, Prof. Dr. Niculae IDU – Şeful Reprezentanţei Comisiei Europene în România, Prof. Dr. Eugen Dijmărescu – Director, Fondul Român de Garantare a Depozitelor Bancare  impreuna cu invitatul special al conferintei, Dl.Laza KEKIC – Director al Serviciului de Previziune Economică, The Economist Intelligence Unit, au încercat prin prezentările realizate să răspundă la întrebările: unde se poziţionează economia României? Care sunt fundamentele unei creşteri economice coerente? Cum ameninţă criza datoriilor din Europa stabilitatea locală? E România pregatită să-şi valorifice potenţialul propriu dacă în viitor Eurozona se va adânci în criză? Cum se coreleaza criza globală cu criza locală?

Rep: Am dori să ştim ce se estimează pentru  România, d-le director?

M.M: Coface estimeazp pentru România o creştere economică de 1% în acest an, în timp ce pentru vecinii noştri bulgari preconizează un avans economic de 0,4%. Urmează  Lituania cu 2,5%, Polonia şi Turcia cu creştere de 2,8%, Slovacia de 2,9%, Letonia de 4,5%, în timp ce Ungaria va înregistra o scăderere economică de 1,6%, iar Cehia de 1,3% . Comparativ cu restul ţărilor membre ale UE, România a înregistrat a patra creştere în acest semestru, după Suedia, Letonia şi Slovacia. După o stagnare în primul trimestru, Uniunea Europeană a înregistrat o scădere în trimestrul al doilea de -0,2%. Continuarea trendului descendent observat la sfârşitul anului anterior confirmă aşteptările Coface pentru o uşoară recesiune în zona Euro în 2012. Important de semnalat este şi faptul că Germania înregistrează în continuare, variaţii sub nivelul potenţial, iar Franţa se află la al treilea trimestru consecutiv de stagnare.

Rep: Şi ce-ar trebui să facă România în contextul acestor rezultate?

M.M: Laza Kekic (n-red.- The Economist Intelligence Unit, lectorul principal al Conferinţei de Risc de Ţară) spunea:  „Puţini oameni pot nega schimbarea României în ultimii 20 de ani, dar la fel de puţini oameni pot spune că aceste schimbări s-au realizat uşor sau că tranziţia a fost ceea ce s-au aşteptat a fi. Chiar dacă contextul economic actual este pesimist, România nu trebuie să piardă timp în a găsi cauzele actualei crize doar în interior deoarece cauzele acesteia depăşesc graniţele naţionale. Vulnerabilitatea României la criza din zona euro şi din Grecia este relativ scăzută, comparativ cu alte state din Europa Centrala şi de Est.”  La rândul său, prof. dr. Niculae Idu – (n. red – Şeful Reprezentanţei Comisiei Europene în România) a atras atenţia asupra discursului Pre?edintelui Comisiei Europene José Manuel Dur?o Barroso privind starea Uniunii Europene în 2012, prezentat în cadrul Sesiunii plenare a Parlamentului European – la Strasbourg în data 12 septembrie 2012. Referindu-se la actualul context de criză în cadrul Uniunii Europene, preşedintele îşi începea discursul cu menţiunea că ” Este vorba nu numai de o criză financiară ?i economică ?i de o criză socială, ci ?i de o criză politică, o criză de încredere.” El enumera cauzele aflate la originea acesteia: practicile iresponsabile din sectorul financiar; nivelul nesustenabil al datoriei publice ?i, de asemenea, o lipsă de competitivitate în unele state membre. În plus, zona euro se confruntă cu propriile probleme structurale. Arhitectura acesteia nu s-a ridicat la înăl?imea a?teptărilor, iar dezechilibrele s-au acumulat în timp. Toate acestea sunt, în prezent, în curs de remediere, însă necesită eforturi dureroase ?i dificile.” Şi un lucru pe care l-aş sublinia, Baroroso spunea că cetă?enii sunt dezamăgi?i ?i îngrijora?i, având sentimentul că modul lor de via?ă este în pericol, amintind că “Spiritul de corectitudine ?i echitate între statele membre continuă să se deterioreze, şi că fără echitate între statele membre, “cum ar putea fi posibilă echitatea între cetă?enii europeni?” (n.red.- discursul integral îl puteţi citi pe  http://europa.eu/ )

Rep: Cum stă România la capitolul investiţii străine, un lucru ce interesează Administraţia Zonei Libere Giurgiu?

M.N: Pe fondul incertitudinii din zona euro, a aversiunii faţă de risc a investitorilor şi a instabilităţii politice accentuate din ultima perioadă, ISD (investiţiile străine directe) au scăzut în primele cinci luni ale anului curent cu 45% faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior, în condiţiile în care nivelul de raportare era oricum foarte scăzut. Faţă de nivelul raportat în anul 2008, România a înregistrat în anul 2011 una dintre cele mai abrupte contracţii ale ISD (-80%), din zona UE27, doar Bulgaria şi Estonia fiind ţările în care s-a înregistrat o corecţie negativă mai mare. Această contracţie rapidă a ISD ridică semne de întrebare privind alternativele de finanţare ale deficitului de cont curent.  Astfel, gradul de acoperire al deficitului de cont curent prin ISD înregistrat la sfârşitul lunii mai a anului curent a scăzut la 26%, comparativ cu 36% înregistrat în aceeaşi lună a anului anterior. Perspectivele sunt pesimiste, având în vedere că România înregistrează unul dintre cele mai ridicate nivele ale ISD venite dinspre zona UE, unde consensul pieţei priveşte spre o recesiune uşoară în anul curent şi o creştere sub potenţial în următorii 2-3 ani. Mai mult decat atât, gradul de concentrare al ISD în zona investitorilor de top a crescut în ultimii ani, marcând o dependenţă ridicată faţă de aceştia. Astfel, primii 5 investitori în România pe parcursul anului 2011 au fost Austria, Italia, Germania, Franţa şi Spania, aceste ţări totalizând aproximativ 73% din ISD.

Rep: Şi totuşi, nu ne-aţi spus cum stăm cu riscul de ţară… E “groasă” pentru România?

M.M: Cât priveşte riscul de ţară, Coface menţine evaluarea riscului de ţară al României în clasa de risc „B”. Cel mai bine plasată ţară din Europa Centrală şi de Est rămâne Cehia, cu calificativul „A2”, în scădere, urmată de Estonia, Polonia şi Slovenia, cu clasa de risc „A3”. Pe ultimul loc se situează Serbia, cu „C”.  A doua sesiune de lucru a abordat modele eficiente de finanţare a companiilor în contextul economic actual, atragerea fondurilor de capital privat şi identificarea sectoarelor de activitate ce reprezintă adevărate oportunităţi investiţionale. Un subiect la fel de mult aşteptat de noi, reprezentanţii Zonei libere Giurgiu. De data aceasta lectorii panelului au fost reprezentanţi ai instituţiilor private şi publice, fondurilor de investiţii şi sistemului bancar . (n.red:  Prof. Dr. Lucian ANGHEL Preşedinte, Bursa de Valori Bucureşti Economist Şef & Coordonator al Departamentului de Strategie şi Analiză Macroeconomică, BCR , Petru RAREŞ – Director General, Institutul Bancar Român, Mihai DIACONIŢĂ – Director Comercial, Divizia de Factoring, BRD Groupe Société Générale). Concluzia Coface a fost că „balanţa de plăţi şi poziţia investiţională ridică semne de întrebare privind finanţarea companiilor”.  Lucian Anghel, Preşedintele BVB şi Economist Şef, BCR sustine că cel mai dificil lucru pentru România pentru următorii zece ani va fi să creeze noi locuri de muncă şi să le menţină pe cele deja existente. Domeniile care au potenţial pentru atragerea investiţiilor sunt: infrastructura, energia şi agricultura. Petru Rareş, Director General IBR a precizat că la nivelul IMM-urilor, cultura businessului nu a suferit modificări semnificative, acestea încă mai cer creditare pentru proiecte de mare anvergură, dar nesustenabile.

Rep: Care sunt riscurile României în următoarea perioadă ?

M.N: Pentru perioda 2007-2013, România beneficiază de 19,2 MLD euro prin fonduri europene structurale şi de coeziune. Coordonate prin politica de coeziune a UE, aceste fonduri sunt destinate pentru a sprijini convergenţa ţărilor membre, creşterea competitivităţii şi ocuparea forţei de muncă. În condiţiile în care rata de absorbţie din bugetul alocat este de doar 15,08% la sfarsitul anului 2011, Romania risca sa piarda aceste oportunităţi importante. Programul operaţional cu cea mai scăzută rată de absorbţie este reprezentată de Transporturi, în timp ce Dezvoltarea Regională şi Resursele Umane reprezintă cele mai performante programe operaţionale în absorbţia fondurilor europene, cu rate de 24,95%, respectiv 24,21%. Potenţialul de multiplicare al cheltuielilor bugetare proprii în cazul proiectelor finanţate din fonduri UE este mult mai mare decât în cazul proiectelor finanţate integral din resurse proprii. Având în vedere acest lucru şi în condiţiile noului pact fiscal, care reduce spaţiul de manevră la nivelul politicii fiscal-bugetare, creşterea absorbţiei fondurilor europene ar trebui să fie o prioritate pentru România în anul 2012.

Rep: Nimeni nu a remarcat amestecul politicului asupra manifestării acestor fenomene?Care sunt influenţele în acest sens?

M.M: Ba da. Din majoritatea luărilor de poziţie a rezultat că percepţia investitorilor asupra României este determinată de riscuri politice. Chiar dacă majoritatea cifrelor macroeconomice nu sunt deloc dramatice, prin comparaţie, instabilitatea din mediul politic a reprezentat principala îngrijorare a investitorilor internaţionali. Ieşirile de capital de aproximativ 1 MLD EUR (cauzate de atingerea maturităţii unor EuroObligaţiuni şi care au determinat înjumătăţrea soldului investiţiilor de portofoliu), precum şi scăderea de 9% din luna mai faţă de vârful înregistrat în luna februarie pentru instrumentele de investiţii în RON deţinute de către investitorii non-rezidenţi, au fost semne ce indică o scădere a apetitului investitorilor străini pentru piaţa locală. Reticenţa investitorilor de a rostogoli deţinerile în obligaţiunile guvernamentale de la sfârşitul celui de-al doilea trimestru reprezintă un semn al lipsei de predictibilitate pe termen mediu în zona politică şi economică.  De asemenea, mişcările de pe scena politică au reprezentat unul dintre principalele motive care au determinat deprecierea monedei naţionale fata de EUR şi USD. Deprecierea leului din Iulie a fost accentuată de situaţia politică din România, imaginea negativă indusă de acţiunile autorităţilor noastre, criticate de înalti oficiali externi, reflectându-se într-o reacţie agresivă a cumpărătorilor de valută pe fondul unei oferte de valută scăzute sau chiar inexistente.

Rep: Cu siguranţă că la această conferinţă s-a abordat evoluţia leului pentru viitoarea perioadă. Ne-aţi putea spune la ce să ne aşteptăm noi, cetăţenii?

M.M: Consensul pieţei plasează evoluţia EUR/RON la sfârşitul anului curent în intervalul 4,50-4,60, şi indică faptul că va mai avea nevoie de doua trimestre pentru a se apropia de valoarea de 4,4 RON/ EUR.

Rep: Sperăm la o creştere economică sau şi asta depinde de ceea ce se va întâmpla din punct de vedere politic?

M.N: Economiştii şefi ai principalelor instituţii bancare s-au concentrat în a doua parte a conferinţei asupra motoarelor de creştere sustenabilă, a disciplinei fiscale şi a problematicii creditării, analizând influenţa acestor factori în redefinirea economiei româneşti.Se pare că factorii care pot consolida creşterea economică din anul curent şi în special 2013 sunt doi: o îmbunătăţire semnificativă a gradului de absorbţie a fondurilor europene şi o contribuţie mai puternică decât cea estimată a cererii interne în perioada alegerilor electorale. Katarzyna Kompowska, membru în Bordul Director al Coface pentru Europa Centrala şi de Est, a apreciat că guvernele ţărilor CEE vor trebui să gândească noi strategii pentru redresarea economiei, fiind necesare proiecţii pe termen lung, fără să aştepte rezultate imediate. Aceeaşi opinie a avut şi dna. Prof. Dr. Carmen LIPARĂ – Economist Şef, BRD Groupe Société Générale : ”E nevoie de o schimbare de viziune, să transpunem orizontul de dezvoltare pe termen lung. E nevoie de a îmbunătăţi metodele de administrare a banilor deoarece este posibilă o presiune publica asupra actului guvernamental pentru a putea genera politici care să permită o dezvoltare/creştere economică durabilă”.

Rep: Putem fi optimişti în privinţa viitorului sau să ne pregătim de ceea ce e mai rău, ducându-ne crucea, d-le director?

M.M: In opinia lui Ionuţ DUMITRU –  Economist Şef la Raiffeisen Bank şi Vice-Preşedinte AAFBR, creşterea economică înregistrată de România în perioada 2006 -2008 a fost dezechilibrată, fiind generată de o creştere bruscă a cererii interne în raport cu oferta internă. Acea cerere internă masivă a fost finanţată de intrările de capital (fluxurile financiare ale angajaţilor plecaţi să lucreze în afara graniţei dar şi fluxuri financiare aferente sistemului bancar (n.red.- generos în acea perioadă în a oferi credite), alături de investiţiile străine directe în România. Politicile publice puternic pro-ciclice, au determinat în aceeaşi perioadă şi o creştere rapidă a cheltuielilor publice şi sociale, fapt ce a generat deficite foarte mari de buget. Astfel se explică faptul că odată disparută sursa de finanţare, în 2009, şi creşterea economică a dispărut. O creştere economică internă finanţată din exteriorul ţării nu poate fi de durată.

Rep: Aveţi vreun model pe care doriţi să-l urmaţi pentru a menţine nivelul ascendent al profitabilităţii Zonei, o reţetă a succesului aşa cum defineam noi reuşita d-stră din aceşti aproape ultimi doi ani?

M.M: Noul model de creştere economică pe care şi noi vrem să-l urmăm trebuie să se bazeze pe mecanisme care să conduca la creşterea productivităţii muncii, la valorificarea în parametrii cât mai crescuţi ai forţei de muncă. Este dorinţa noastră, a echipei manageriale din Administraţia Zonei Libere Giurgiu. Suntem de acord cu faptul că noul model de crestere economica trebuie sa fie echilibrat în contextul în care Romania se străduieşte să recucerească pieţele de export. În acest context trebuie să lupte însă pentru competitivitate în plan extern. Totodata e nevoie de o reconstruire a culturii privind economisirea in Romania. În acelaşi timp nu putem să nu observăm însă, atât noi cât şi ceilalţi agenţi economici din ţară cât şi din judeţul nostru, că sistemul bancar local rămâne afectat în 2012 de un nivel ridicat al împrumuturilor neperformante. În plus, băncile din zona euro, şubrezite de criza datoriei suverane, deţin 72% din activele bancare româneşti. Asta înseamnă că  în perioada ce urmează, ele ar putea fi constrânse să-şi reducă expunerea pe pieţele din Europa Centrală. În condiţiile unei rate a economisirii interne insuficiente, sucursalele locale ale băncilor europene vor avea în 2012 o dependenţă ridicată de împrumuturile de la băncile-mamă.

Interviu realizat de către Florian Tincu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here