DSCF5019Constantin Ursu, actualul tehnician proiectant al SHIPYARD ATG Giurgiu s-a născut în Zodia Peştilor, într-o zi de primăvară ( 20 martie) în oraşul Olteniţa (judeţul Călăraşi). În oraşul natal a urmat şcoala generală şi apoi, timp de cinci ani, Liceul de Construcţii Navale ”Nicolae Bălcescu”, pe care l-a absolvit în anul 1978. De mic copil, lui Constantin Ursu i-a plăcut navomodelismul, o disciplină sportivă care i-a marcat în cele din urmă destinul,  dedicându-se definitiv industriei de construcţii navale.

Dincolo de această mare dragoste ce-i va deveni mai târziu profesie de credinţă, Constantin Ursu a mai cochetat cu teatrul, cu dansul popular şi chiar cu boxul, un sport bărbătesc care l-a ajutat în a-i urmări foarte bine, fără să se arunce cu capul înainte , cum se zice,  pe cei cu care a intrat într-o relaţie directă.

Primul contact cu munca, ne spunea interlocutorul nostru, l-am avut în 1978, când m-am angajat la Şantierul Naval Olteniţa (ŞNO), ca simplu muncitor. După satisfacerea stagiului militar obligatoriu am revenit pentru încă doi ani la ŞNO şi apoi am susţinut examen pentru atestatul de proiectant, profesie pe care o practic din 1983,  şi până astăzi. Mi-a plăcut întotdeauna să-mi iasă bine orice  şi astfel toată lumea să fie mulţumită. Faptul că am lucrat mai întâi ca simplu muncitor mi-a oferit un oarece avantaj în raport cu ceilalţi colegi ai mei…Asta întrucât eu am învăţat astfel foarte bine cu ce se confruntă oamenii în procesul de producţie.  Din acest motiv ştiu că trebuie să fiu permanent alături de  oamenii simpli, de  muncitori…

 

”Dumnezeu mi-a fost întotdeauna alături…”

Sunt un om modest şi cu frica lui Dumnezeu – ne mai spunea Constantin Ursu – care a fost întotdeauna alături de mine, la bine şi la greu. M-am călăuzit în viaţă după deviza, consider eu înţeleaptă,  ”Fă bine, ca să primeşti bine!” Sub acest îndemn am lucrat la ŞNO până în 2002 când s-a înfiinţat SHIPYARD ATG Giurgiu. Am ajuns  pe aceste meleaguri împreună cu încă doi colegi din Olteniţa, dar din păcate până la urmă am rămas singur la Giurgiu. În primele zile de muncă la SHIPYARD ATG, eram doar 10-15 salariaţi, dintre care trei proveneam din Olteniţa! Noi am înfiinţat practic Atelierul de proiectări din noul Şantier Naval giurgiuvean, la îndemnul domnului inginer Apostol Teodor Gheorghe. Timp de opt ani am făcut zilnic naveta la Olteniţa! Acum merg să – văd pe ai mei mult mai rar,  doar în week-end… Mi-e foarte bine la Giurgiu, dar de fiecare dată când ajung la Podul din Olteniţa parcă aş zbura, ca să ajung mai repede. Acasă  este cu totul altceva… simţi viaţa altfel când te întorci la ai tăi! Am venit aici ca specialist proiectant , pe corp navă , iar ulterior a trebuit să învăţ să proiectez şi accesorii navă. Practic fac de toate deşi , din 2006, m-am axat mai mult pe tubulatură. Pot spune- fără a fi considerat lipsit de modestie – că aici,  la Giurgiu, am devenit un proiectant polivalent”.

…nu mi-e teamă de nimic!

Când cunoşti meserie, nu contează ce proiectezi la o navă. Practic execuţi orice fel de element component, oricât de complicat ar fi el. Chiar dacă uneori te confrunţi şi cu multe necunoscute, atunci când ştii meserie te descurci! La SHIPYARD ATG Giurgiu  am început proiectarea primei nave, după poze. Este vorba despre nava ”Vagarii” ce se executa pentru un armator olandez. După câteva poze şi schiţe s-a făcut corpul navei. A fost extrem de greu, dar am reuşit! Când s-a lansat prima navă ”Vagarii ” la apă, se întâmpla asta după reînfiinţarea şantierului naval la Giurgiu, a fost o mare sărbătoare… Nu eram prea mulţi angajaţi, însă satisfacţia muncii şi reuşitei era uriaşă . A urmat apoi ” Tarsis”, ”Montpracem”, ”Veka”… navă după navă pentru armatori olandezi. Au fost vreo şapte nave, dacă îmi amintesc bine, după care am proiectat şalandre pentru armatorii greci. Prima a fost  ”Odiseea”, căci cum altfel s-ar fi putut chema… iar apoi pentru românii noştri  navele multifuncţionale ECOSTAR, folosite pentru depoluare. Între timp am mai proiectat petroliere de 79 şi de 97 de metri pentru armatori francezi, barje petroliere şi o navă pentru transport de cărbuni, tot pentru francezi.

Încerc ca întotdeauna să-mi iasă totul bine!

Ce-a mai mare realizare profesională a carierei  lui , Constantin Ursu, de care îşi aduce mereu aminte cu plăcere este  petrolierul ”Iacoba”, o navă destinată tot unui armator olandez. Acest petrolier maritim a fost început practic pe vremea vechiului Şantier Naval Giurgiu, sub denumirea de ”Polo”.  Faţă de ceea ce realizasem în ŞNO aici  proiectam nave mult mai mici ca dimensiuni. Acolo lucrasem la  diverse tipuri de nave întrucât Şantierul era cu mult mai mare decât cel de aici, deşi nu avea Sincrolift. Pentru mine, care am prins ambele regimuri de muncă,  comunist şi capitalist,  munca a fost la fel de interesantă în ambele circumstanţe. Şi atunci ca şi acum lucrez cu aceeaşi pasiune şi probabil că de aceea sunt respectat de oamenii din SHIPYARD ATG Giurgiu, aşa cum m-au respectat şi cei din ŞNO. Asta  deoarece întotdeauna încerc să-mi iasă totul cât mai bine! Dincolo de această profesie familia şi mă refer aici în primul rând la cele două fete, absolvente de facultăţi de limbi stăine, şi nepoţelul meu,  reprezintă apoape totul… Din păcate, copiii din ziua de astăzi nu mai vor să înveţe carte. Noi furam meseria, cum se zice, din câmpul muncii, de la alţii! Tinerii astăzi nici cel puţin nu vor să mai vină la muncă! Iar când vin, şi le arăţi ceva,numai la asta nu le este gândul!  Dacă Dumnezeu ar da timpul  înapoi şi m-ar face din nou tânăr  poate că aş fi tentat de altceva… poate m-aş apuca de altă profesie, dar vedeţi, nu cred că m-ar lăsa marea mea dragoste, construcţia de nave, să fac acest lucru! De ce? Pentru că îmi place enorm să visez şi atunci când mă aşez la planşetă profesia aceasta îmi oferă acest lucru… Cu siguranţă dacă aş avea vârsta tinerilor ăştia nu mi-aş pierde banii câştigaţi prin muncă, jucând la pariuri sportive. Viaţa m-a învăţat că întotdeauna  banii câştigaţi uşor n-aduc nimic bun! Câştigurile uşoare sunt iluzii deşarte. În viaţă trebuie să munceşti cinstit, ca să poţi trăi decent…!

Deşi ispitit cu oferte, am rămas să muncesc în ţară

Deşi am avut numeroase oferte din afara ţării, am ales să rămân în ţară. Nu ştiu dacă am greşit sau nu, dar nu regret nicio clipă că am făcut acest lucru. Şi dacă îmi este permis, fără să cad în ridicol, i-aş sfătui pe tinerii  acestui oraş să vină la SHIPYARD ATG Giurgiu şi să încerce să înveţe o meserie adevărată, bărbătească!  Le-aş spune că industria navală le oferă o mare oportunitate, foarte frumoasă şi la fel de bănoasă… Patronul, Apostol Teodor Gheorghe,  a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca să renască industria navală la Giurgiu. Este după părerea mea un om care poate fi dat oricând ca exemplu. Ca să nu uit, aş dori să mai menţionez un lucru semnificativ, ce nu trebuie uitat niciodată. Când am venit la Giurgiu şi am văzut cum arăta Şantierul,  m-am îngrozit! Halele de producţie, pe care le cunoşteam foarte bine în urma unor vizite de lucru, arătau jalnic! Din păcate, acelaşi lucru s-a întâmplat astăzi la Olteniţa, unde din de  Şantierul Naval de odinioară nu a mai rămas decât un schelet…s-a năruit totul! S-a tăiat şi s-a dat la fier vechi aproape tot Şantierul! Iată de ce trebuie apreciat efortul acestui om, mă refer la Gheorghe Apostol! Înainte de a încheia acest  dialog al nostru, aş spune că pe viitor mi-aş dori mult să fiu sănătos, ca să pot duce la bun sfârşit lucrările pe care le-am început alături de colegii mei… Dumnezeu să ne ajute ca SHIPYARD ATG –ul să funcţioneze  mulţi ani de aici de aici  înainte, iar dl. Gheorghe Apostol Teodor, să fie mulţumit de munca noastră şi să aibă şansa de a ne aducedin ce în ce mai multe comenzi… Ce-şi poate dori un om ca mine, mai frumos, decât să fie sănătos şi să se vadă ieşind la pensie din SHIPYARD ATG Giurgiu!

A consemnat, Heliade CĂLIN

1 COMENTARIU

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.