După ’90, din dorinţa de a spune cât mai multe din ceea ce ne fusese interzis până atunci,  mulţi au intrat în presă, încercând un exerciţiu al libertăţii  de exprimare pe care românii nu îl mai făcuseră din perioada interbelică.  Conform butadei: mulţi sosiţi puţini rămaşi, doar o parte dintre aceştia au reuşit să-şi câştige, însă,  notorietatea, ceilalţi renunţând repede sau, mai spre zilele noastre resemnându-se cu realitatea incomodă că presa rămâne, deocamdată, subordonată politicului şi mai ales economicului. Zilele trecute – vineri 17 decembrie – doi dintre jurnaliştii giurgiuveni care s-au remarcat în peisajul sărac şi plin de automatisme proletcultiste, imediat după simulacrul numit Revoluţie, au lansat la Cafeneaua actorilor a Teatrului Valah o carte de interviuri “ cu şi despre giurgiuveni” – ca să-i citez pe cei doi autori, Gelu Brebenel şi Ioan Mănăilă. “Cronica începutului de mileniu” este de fapt o culegere de dialoguri a celor doi gazetari locali, cu câţiva dintre cei ce au avut câte ceva de spus despre ei , despre menirea spiritului lor, despre locurile din care au venit, despre acest oraş ce i-a reinventat pe parcursul trecerii timpului înfiindu-i, lăsând în acest mod, celorlalţi, comunităţii  locale şi nu numai, mărturii despre locuri şi fapte  care, fără spiritul introspectiv al jurnalistului,  ar fi rămas doar nişte sclipiri de gânduri, captive nenăscutelor cuvinte.  Foşti truditori în perioada lor de ucenicie în ale presei de provincie, la publicaţia care mă osteneşte cu patimă încă, “Jurnal giurgiuvean”, Ioan Mănăilă şi Gelu Brebenel rămân doi dintre jurnaliştii care au înţeles  nu numai semnificaţia adevărată a punctului şi a virgulei, având ştiinţa de a le pune acolo unde trebuie, dar au şi demonstrat că ştiu când şi de ce să pună punctul pe “i”. Fără a divulga numele “personajelor” creionate de autorii acestei cronici, vă invit să citiţi această carte, felicitându-i pe cei doi prieteni ai mei pentru curajul de a edita o carte într-o vreme în care puţini îşi mai găsesc timp pentru a citi cât şi resurse financiare pentru a face o astfel de achiziţie. Meritul tipăririi acestei cărţi, în contextul descris mai sus, aparţine totodată Consiliului local Giurgiu, consilierilor lui, care dovedesc că sunt conştienţi  că fără fără a sprijini aceste exerciţii de neuitare am rămâne condamnaţi uitării, victimele anonime ale  nimicniciei fără-de-folos. “Cronica începutului de mileniu”  dovadeşte că jurnalismul nu este doar cronica unui fapt divers şi că el poate completa oricând latura artisticului atunci când autorul are la îndemână har, dar şi instrumentele necesare de a zugrăvii, cu profesionalism,  tabloul unei epoci în continuă evoluţie. Un debut scriitoricesc pe care îl salut  cu convingerea că demersul de astăzi va recidiva.

Florian TINCU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.