Dialogul purtat de curând cu Dumitru Săndulescu, cel care timp de 9 ani a fost director al Băncii de Investiţii Giurgiu şi alţi 9 ani director al BRD Giurgiu, în emisiunea ”Ce-ar mai fi de spus” realizată de directorul publicaţiei noastre, marţea, pe postul de televiziune Muntenia TV, nu a putut acoperi în totalitate mulţimea de date inedite furnizate de acest om atât de valoros, persoană de numele căreia se leagă o sumedenie de mari proiecte la nivel local. Pentru că multe din ideile pe care le-ar fi dorit rostite în faţa telespectatorilor nu au mai prins contur am recurs la această modalitate, paginile publicaţiei noastre.

Giurgiuvenii îi datorează apa potabilă, de la mare adâncime primarului Popescu Dumitru

Puţini ştiu – ne spunea Dumitru Săndulescu – că poluarea produsă de Combinatul Chimic Giurgiu a impus alimentarea cu apă a oraşului Giurgiu de la mare adâncime şi că cel care mi-a solicitat expres găsirea unei soluţii în acest sens a fost primarul de atunci al municipiului, ing. Popescu Dumitru. Odată cu probele luate de specialişti s-a constatat că Giurgiu stătea pe o pungă uriaşă de apă curată şi cristalină. După un an şi jumătate de la demararea proiectului Giurgiu a devenit singurul oraş de pe Dunăre care beneficia de o astfel de apă de calitate, scoasă de la o adâncime de 700 de metri.

Locuinţele construite după 1977 în Giurgiu pot rezista la cutremure de 8 grade!

Dumitru Săndulescu, el însuşi specializat în timpul Facultăţii în Construcţii civile industriale şi agricole, şi apoi stagiar ca inginer la Trustul de Construcţii Giurgiu, ne asigură că deşi toate construcţiile şi locuinţele din municipiu s-au comportat bine în timpul cutremurului din martie 1977, după această dată gradul seismic luat în calcul la construcţia locuinţelor a fost de 8,5 grade în loc de 7,5 cât fusese până la acel moment dramatic. Dumitru Săndulescu preciza că dacă nu există grave deficienţe de execuţie construcţiile din Giurgiu nu vor avea probleme până la cutremure cu grad seismic 8, gradele de calcul fiind logaritmice, nicidecum geometrice.

La Giurgiu planul de apartamente era de 2000/an în 1988!

Înainte de ’90 marile probleme ale momentului la Giurgiu în domeniul construcţiilor erau cele de amplasamente de blocuri de locuinţe, deschiderile de finanţări, de multe ori Banca pe care Dumitru Săndulescu o conducea fiind cea care trebuia să găsească în extremis, condiţii de finanţare şi decontare a lucrărilor. Comandamentele instituite realizării acestor locuinţe erau zilnice şi impuneau o drastică disciplină şi rigurozitate. Nu întâmplător însă căci, după cum spunea Dumitru Săndulescu, planul anual de locuinţe se ridica în ultimii ani dinaintea Revoluţiei la 1000!! În 1988 planul anual trebuia să atingă cifra 2000 de apartamente! În cazul în care Revoluţia ar fi întârziat încă trei ani, Giurgiu putea realiza cca 3500 de apartamente în plus, şi astfel ar fi fost rezolvată din punct de vedere urbanistic zona centrală a municipiului, concretizându-se ansamblul de blocuri ce urma a fi demarat în cartierele Tineretului, CFR şi Policlinică.

De ce a fost abandonată Sala Sporturilor, din cartierul Negru Vodă?

După ce marea mândrie a localnicilor, Farfuria, alte proiecte au fost nejustificat sau mai puţi justificat, abandonate. Pentru cei care nu au aflat încă Farfuria a fost desfiinţată de mintea bolnavă a câtorva tovarăşi de la Capitală, un arhitect prezent la avizarea monstruosului proiect de distrugere spunând chiar că în acest mod se va „sparge cloaca!” (n.r. – se referea la dispunerea concentrică a celor trei zone de promenadă pe care puteau fi întâlnite toate categoriile sociale (reprezentanţi ai tuturor breslelor locale, elevi, profesori, simpli funcţionari, muncitori sau intelectuali), partidul unic nesuportând ideea acestei autoselecţii la care localnicii apelau, într-o vreme când ideologia comunistă cerea ca toţi cetăţenii să fie „tovarăşi” şi nimic altceva. Sala Sporturilor ce urma a fi amplasată în Cartierul Negru Vodă a fost abandonată tocmai din cauza importanţei care se da la acel moment construcţiilor de locuinţe. Locuinţa nu trebuia să dezvolte tovarăşilor noţiunea de confort ci avea drept scop concentrarea unui număr cât mai mare de familii într-un spaţiu cât mai uşor de controlat, cât şi pentru a putea asigura un acoperiş celor chemaţi din toată ţara de a realiza marea industrializare. Unul din cele mai benefice proiecte pentru Giurgiu a fost Textila Dunăreana ce urma să pună în funcţiune o unitate cu o capacitate de 55 milioane mp. de ţesături finite, să realizeze două cămine cu 600 de locuri, o cantină de 300 de locuri şi în care au muncit o vreme îndelungată circa 5000 de salariaţi, majoritatea specialişti. ICMUG Giurgiu – un obiectiv interstatal- aduna săptămână de săptămână la Giurgiu toate ministerele implicate, miniştri cât şi adjuncţii de miniştri fiind nelipsiţi din unitatea giurgiuveană, lucru care astăzi se mai întâmplă din an în Paşti şi atunci doar dacă suntem în plină campanie electorală…

JGR

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here