dscf1562

Nu de puţine ori, aflam din primele pagini ale publicaţiilor naţionale sau chiar din afară de faptul că diverşi bancheri, sau chiar oameni de afaceri, îşi puneau capăt zilelor din pricina datoriilor sau a falimentului afacerilor pe care le conduceau. Până acum, municipiul nostru a fost ferit de asemenea veşti neplăcute. Asta până în după-amiaza zilei de duminică, 10 ianuarie. De atunci, în tot oraşul nu se vorbeşte decât despre un asemenea subiect.

Unul dintre prosperii – până de curând – oameni de afaceri din Giurgiu, patronul firmei SC OVIRA INVEST SRL, George Duţă, răpus de datorii şi într-un moment de panică, şi-a pus capăt zilelor.

Ziua de duminică, 10 ianuarie, nu prevestea nimic rău. Începuse ca oricare altă zi, cu un George Duţă plin de viaţă, chiar dacă afacerea pe care o avea intrase în declin. Născut la Constanţa în luna mai a anului 1968 tânărul de nici 42 de ani venea cu două decenii în urmă la Giurgiu cu speranţa că aici îşi va întemeia familia pe care o visase. De atunci au urmat zeci de proiecte, împliniri dar şi eşecuri care însă nu l-au descurajat. Unul dintre pionierii afacerilor cu termopane la Giurgiu, George Duţă reuşise să facă din firma pe care o conducea un brand recunoscut pe plan local şi nu numai. Acesta începuse, cu mai mult timp în urmă, construirea unui bloc de apartamente, şi avea – la acea vreme – nevoie de o finanţare, pe care a obţinut-o de la una dintre băncile din oraş. Totul a mers relativ bine, până la instalarea crizei economice şi implicit a prăbuşirii pieţei imobiliare. Fără a se cunoaşte motivele George Duţă nu a mai primit finanţare din partea băncii cu pricina, fapt ce l-a determinat să acţioneze în instanţă banca, pentru a primi şi sumele care mai trebuiau virate. Dar în tot acest timp George Duţă nu a vrut să lase baltă investiţia pe care tocmai o demarase. Astfel că a apelat la terţe persoane, pentru a-l împrumuta cu diverse sume de bani. Cum criza economică îşi făcea simţită prezenţa din ce în ce mai acut, afacearea lui George Duţă a început să nu mai fie la fel de prosperă, astfel că datoriile se acumulau din ce în ce, zvonindu-se că era vorba de sume chiar de ordinul a un milion de euro. În aceste condiţii, s-a văzut nevoit să îşi închidă firma, pentru că deja intrase în faliment. Alte zvonuri care circulau prin oraş ar fi fost legate de faptul că sumele împrumutate proveneau de la cămătari, şi că, la data scadentă, George Duţă nu ar mai fi putut achita aceste datorii. Conform obiceiului, cămătarii au început mai întâi să îl preseze, continuând prin a-l ameninţa, pe el şi familia sa, conform aceloraşi zvonuri. Tot conform zvonurilor, George Duţă ar fi divorţat în cursul anului trecut.

Filmul întregii drame conform relatărilor celor apropiaţi

Duminică, 10 ianuarie, George Duţă s-a comportat la fel ca întotdeauna. A mers la cumpărături, a stat alături de familie. Nu dădea semne că ar avea vreun gând ascuns. După prânz, şi-a anunţat familia – conform celor declarate de naşa de botez a Ralucăi, fiica familiei Duţă, consilierul judeţean Aurelia Dobre – că merge să hrănească cei câţiva câini pe care îi avea la depozitul de la marginea oraşului. Lucrul acesta îl făcea la fiecare sfârşit de săptămână, dar niciodată nu mergea singur. În ziua de 10 ianuarie, în schimb, a plecat singur spre depozit. Atunci a fost văzut în viaţă pentru ultima dată. Speriată de faptul că întârzie peste măsură de mult, soţia a început să îl sune pe telefonul mobil, însă fără niciun succes. La celălalt capăt nu răspundea nimeni. Presimţind parcă faptul că ceva rău s-ar fi putut întâmpla, l-a rugat pe prietenul Ralucăi, Mădălin, să meargă să vadă ce se întâmplă cu soţul ei şi care ar fi motivul pentru care nu răspunde. Ajuns la depozit, tânărului i s-a dezvăluit o imagine de coşmar: George Duţă zăcea fără suflare, cu un ştreang în jurul gâtului. Speriat, acesta a anunţat familia de ceea ce găsise în magazie. Daniela Duţă a ajuns într-un suflet, nevenindu-i să creadă totuşi cele auzite. La vederea cadavrului soţului său, a mai avut puterea ca, în jurul orelor 15, să anunţe la 112 faptul că soţul său s-a spânzurat.

A fost ultimul moment de luciditate al Danielei Duţă, pentru că imediat a intrat în stare de şoc. Tot timpul cât l-a vegheat, până în momentul înmormântării, aceasta continua să îi vorbească soţului de parcă acesta mai era în viaţă, întrebându-l ce să pregătească pentru mâncare, sau când să îl sune, ca să nu deranjeze. Ceea ce a mirat pe toată lumea este faptul că George Duţă nu a lăsat în urmă niciun bilet, nicio scrisoare sau altceva care să justifice cumva alegerea sa, de a-şi pune capăt zilelor. Această omisiune a condus la tot felul de ipoteze care mai de care mai năstruşnice: ba că ar fi fost ucis de cămătarii cărora le datora sume mari de bani, ba că s-ar fi spânzurat pentru a-şi salva familia ameninţată… Deocamdată, anchetatorii nu s-au putut pronunţa asupra veridicităţii acestor ipoteze.

Înmormântarea a fost una simplă. Nici cortegiul funerar nu a fost unul impresionant. Deşi se spunea că avea multe cunoştinţe doar câteva zeci de persoane l-au însoţit pe ultimul drum conducându-l prin aproape tot oraşul. De altfel, unul dintre curioşii de pe margine a exclamat: „Când ai bani, te ştie toată lumea. Când nu îi mai ai, nu te mai ştie nimeni…”, o frază care ar caracteriza cel mai bine imaginea cortegiului întristat care a străbătut miercuri, 13 ianuarie, aproape tot municipiul.

George Duţă a fost înhumat pe o alee din Cimitirul Smârda, fără slujbă în biserică, lăsând în urmă o soţie distrusă de durere şi o fiică de 19 ani, care se vede nevoită să ia viaţa în piept de acum, fără sprijinul unui tată. Şi, bineînţeles, multe întrebări fără răspuns, cea mai des care se găseşte pe buzele tuturor fiind „de ce”.

Până când se vor găsi răspunsurile la toate acestea, singurul motiv care l-ar fi putut determina pe George Duţă să facă acest gest disperat rămâne cel al datoriilor pe care le avea, şi pe care nu le mai putea achita. Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat în răstimpul de câteva zeci de minute, cât a fost singur. Misterul care încă planează în jurul morţii lui George Duţă nu va fi dezlegat, probabil, niciodată.

Oana CĂLIN

5 COMENTARII

  1. oricum indiferent de datoriile pe care le avea nu trebuia sa faca un astfel de lucru mai ales ca erea unul dintre cei mai buni administratori de firma din acst oras

  2. indiferent de problemele care le avea nu trb face una ca asta ori cred daca nu el a facuto este clar asa zisi sefi giurgiului care conduc acest aoras si se plimba cu masini lxoase si sparg noapte banii cu femeile in cluburi

  3. Un simplu raspuns pentru „cetatenii jecmaniti” de catre George Duta…
    Este rau pentru cei care l-au imprumutat cu bani nu pentru ca nu ii mai recupereaza ci ca nu mai primesc camata pentru ei.Din cate cunosc eu, George s-a imprumutat de bani cu aproape 2 ani inainte de a se intampla tragedia. In tot acest timp el a platit lunar dobanzi de 10% lunar. Stiu ca nu avea contracte cu acesti camatari, dar, acesta (George Duta) platea lunar camata in virtutea unui „gentelman agreement”. „Jecmanitii” si-au recuperat prin camata buna parte din bani. De ce l-au imprumutat cu bani?! Orasul Giurgiu este mic si „toata lume cunoaste pe toata lumea”. Daca George Duta nu reprezenta pentru camatari o sursa sigura de venit acestia nu i-ar fi dat banii. Dar… a venit criza… Pentru George , aceasta criza- coroborata cu neantelegerile cu BCR- a constituit un impediment in a-si mai achita „obligatiile” catre camatari.
    Chiar daca fusese o „afacere” reciproc avantajoasa (afacere in care poti sa pierzi sau sa castigi)in aceste situatii trebuia sa piarda numai George.
    Oricum…
    El nu mai este…
    Cei buni pier primii…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here