Ziua de 27 ianuarie marchează eliberarea lagărelor de concentrare naziste şi sfârşitul Holocaustului în care au fost ucişi 6 milioane de evrei de către regimul nazist în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Este o zi universală de comemorare şi a fost propusă de Israel împreună cu alte 89 de state, fiind stabilită în urma Rezoluţiei adoptate la 1 noiembrie 2005 de Adunarea Generală a Organizaţia Naţiunilor Unite.  Alegerea acestei date este legată de eliberarea lagărului de la Auschwitz-Birkenau din Polonia de către trupele sovietice în după-amiază zilei de 27 ianuarie 1945. Holocaustului se adaugă şi peste cinci milioane de alte victime ale atrocităţilor naziste: circa trei milioane de polonezi, o jumătate de milion de sinti şi roma, mai mult de 15 mii de homosexuali, persoanele cu handicap şi adepţii au sectei „Martorii lui Iehova”, toţi etichetaţi drept „duşmani ai statului german”. Au fost ucişi în total 1,5 milioane de copii.

 

SS-ul a detonat camerele de gazare, acoperind urmele crimelor

A venit în după-amiaza zilei de 27 ianuarie 1945. Forţele germane încercaseră timp de două săptămâni să reziste trupelor Armatei Roşii şi 231 de soldaţi ruşi pieriseră în luptele pentru eliberarea lagărului.  Au fost salvaţi doar 7.500 de deţinuţi care păreau mai mult morţi decât vii, mai mult de un milion patru sute de mii de oameni fuseseră ucişi.Pentru a acoperi urmele crimelor comise la Auschwitz, înaintea atacului Armatei Roşii, SS-ul a detonat camerele de gazare şi a început să mute supravieţuitorii în alte lagăre, eliberate ulterior de către soldaţii britanici. Alţi deţinuţi au fost încolonaţi şi obligaţi să pornească la drum, zi şi noapte, iar cei care rămâneau în urmă erau ucişi pe loc. Un număr de 56.000 de deţinuţi au plecat în „marşul morţii” şi pentru aproape 15.000 dintre ei acesta a însemnat ultimul drum.  La sosirea în lagăr, oamenii erau sortaţi de medicii SS în funcţie de vârstă şi starea sănătăţii, dar nou-sosiţii nu ştiau despre ce este vorba şi spuneau că suferă de diverse boli, în speranţa unui tratament mai blând. Astfel îşi semnau singuri condamnarea la moarte. La dreapta erau trecuţi cei lăsaţi să trăiască, un timp. La stânga treceau cei care luau imediat drumul crematoriului, povestea Anita Lasker, o supravieţuitoare.  Cei cu o constituţie robustă erau trimişi la muncă silnică, au lucrat de exemplu pentru concernul chimic IG Farben care în 1941 deschisese propria uzina pentru deţinuţi în Auschwitz-Monowitz. Ei munceau în condiţii grele, fără hrană suficientă şi fără îngrijire medicală şi mureau din cauza frigului, a malnutriţiei sau în accidente de muncă.

Unde și când a murit celebrul medic exterminator Mengele

Evadările din lagăre erau rare, iar puţinele reuşite de la Auschwitz s-au datorat polonezilor infiltraţi în lagăr şi localnicilor. În aprilie 1943, Witold Pilecki (foto), membru al Rezistenţei poloneze, a evadat de la Auschwitz cu informaţii care au servit unui raport trimis Biroului de Servicii Strategice din Londra. Erau detalii despre camerele de gazare, despre selecţia deţinuţilor şi despre oribilele experimenţe medicale. Raportul a fost însă clasificat, pentru că sursa nu a fost considerată de încredere. Lagărul de concentrare Auschwitz fusese înfiinţat în 1940 şi aici sistemul nazist şi-a perfecţionat tehnicile de ucidere în masă, organizator al genocidului fiind locotenent-colonelul Adolf Eichmann, cel care a condus „soluţia finală” de exterminare în masă a evreilor. După încheierea războiului, Eichmann s-a ascuns în Argentina. Capturat în cele din urmă de către agenţii serviciului secret israelian Mosad care i-au dat de urmă în 1960 la Buenos Aires, fostul militar a fost judecat în 1961 în Israel pentru crime de război, găsit vinovat, condamnat la moarte şi executat în 1962. Celebrul medic  SS  Josef Mengele, cunoscut şi ca îngerul morţii de la Auschwitz, cel care a făcut cele mai cumplite experimente medicale pe oameni, a reuşit să scape fugind în Argentina,  apoi în Paraguay şi ulterior în Brazilia, unde se bănuieşte că ar fi murit în anul 1978.

Certificatul de deportare al lui Albert Einstein

Memorialul “Yad Vashem” de la Ierusalim, instituţie oficială a Statului Israel, constituită în 1953, deține obiecte-document inedite precum un vagon de tren cu care hitleriştii au transportat evrei în lagărele de exterminare, certificatul de expatriere emis de Gestapo pe numele savantului evreu Albert Einstein sau stelele galbene “Maghen David” purtate de evrei. Institutul “Yad Vashem” acordă titlul Drept între popoare pentru perpetuarea memoriei tuturor martirilor şi eroilor care şi-au riscat viaţa, familia şi averea pentru a-i ajuta sau salva pe evrei. Până la 1 ianuarie 2007, titlul a fost decernat unui număr de 21 758 de oameni, din care 53 sunt români. Scriitorul şi activistul în domeniul drepturilor omului de origine română Elie Wiesel, distins în 1986 cu Premiul Nobel pentru Pace ca mesager al omeniei, a fost unul dintre supravieţuitorii lagărelor de exterminare. Timp de un deceniu de la eliberare, Wiesel rămăsese închistat în propria durere şi refuza să discute sau să scrie despre amintirile sale din lagăr. În 1960 publica însă nuvela autobiografica intitulată Noaptea, ulterior tradusă în 30 de limbi şi vândută în peste 6 milioane de exemplare.  Până în anul 2008, Elie Wiesel a scris 57 de cărți, iar o mare parte din ele rememorează Holocaustul. A creat ulterior Fundaţia Elie Wiesel pentru Umanitate şi a devenit un orator fervent în problema Holocaustului şi a drepturilor omului. În România Național pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel”  a fost înfiinţat în anul 2005 Institut ce a identificat, arhivat, cercetat și publicat documente referitoare la Holocaust.

Țiganii au fost deportați în Transnistria din ordinul lui Antonescu

În această zi este comemorată și deportarea țiganilor în Transnistria. Ideea deportării țiganilor în Transnistria deși i-a apartinut mareșalului Ion Antonescu, istoricii ce au avut acces la documente spun că el nu a avut ca scop lichidarea fizică a țiganilor. Antonescu a recunoscut la procesul din 1946 că  este responsabil de deportări, dar  din documentele păstrate nu rezultă că Antonescu ar fi avut în intenție exterminarea țiganilor din Romania – ci mai degrabă el încerca printr-o asemnea  măsură militară să rezolve o problema socială. Totuși, niciunul dintre ordinele lui Antonescu privitoare la romi nu poartă semnătura lui și nici nu au fost publicate  vreodată în “Monitorul Oficial” sau în altă parte.

Ordinele au fost date verbal miniștrilor și transmise spre executare Inspectoratului General al Jandarmeriei. Antonescu a urmărit îndeaproape modul în care erau executate aceste ordine. În același timp agenții serviciilor secrete si militarii care au avut de-a face cu tiganii din Transnistria au semnalat în toate rapoartele lor faptul că deportarea constituie o catastrofă.  Numarul romilor morți în Transnistria nu este cunoscut cu exactitate. La 15 martie 1944, subinspectoratul General de Jandarmi Odessa a raportat că avea în cuprinderea sa 12.083 de romi . Această cifră îi desemnează pe romii  care au supraviețuit deportării. Lor trebuie să li se adauge romii care au scăpat din Transnistria înainte de data menționată. Este vorba de persoanele care au fost repatriate, în diferite momente, precum și de cei care au părăsit ilegal Transnistria, fără a mai fi trimiși înapoi în locurile de deportare. În cele două categorii au intrat aproximativ 2.000 de persoane, ceea ce ridică numărul supraviețuitorilor la aproximativ 14.000. Aceasta înseamnă că din cei peste 25.000 de romi deportați, circa 11.000 au murit în locurile de deportare și doar aproximativ 14.000 au supraviețuit Transnistriei.

(Jurnal Press)

 

 

 

 

3 COMENTARII

  1. Desi uneori esti extrem de enervant, trebuie sa te apreciez pentru persuasiunea ta, inteligenta si faptul ca nu esti un ignorant. PT
    Cevadezis

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here