DSCF5121Nepoata unor bunici deportaţi pe vremea regimului comunist tocmai din Basarabia pe pământurile roditoare ale Burnazului, în  judeţul Giurgiu, Daniela Tarara, actualmente contabil la SHIPYARD ATG Giurgiu, s-a născut în Zodia Berbec, la data de 18 aprilie 1969, în municipiul Giurgiu. Şi-a petrecut însă întreaga sa copilărie la ţară, sub ochiul protector şi iubitor al bunicilor, plecând mai apoi să înveţe taina numerelor, în oraşul de la malurile Dunării,  la Şcoala Generală nr. 10. Îndrăgostită de matematică a urmat  apoi Liceul ”Ion Barbu”, absolvindu-l în 1988 la profilul economic. Primul contact cu munca l-a avut în 1989, când s-a angajat în cea mai nouă şi modernă Uzină Constructoare de Maşini şi Utilaj Greu din ţară,  ICMUG Giurgiu. Aici a descifrat tainele contabilităţii până în 2006 când, vrând – nevrând, a fost  nevoită să plece în altă parte, deoarece după privatizarea uzinei, lucrurile au început să meargă din ce în ce mai rău. În cele din urmă ICMUG-ul a intrat în faliment şi din mândria industriei giurgiuvene s-a ales praful, toate utilajele ajungând la fier vechi, iar muncitorii în şomaj!

”După această experienţă extrem de tristă, ne spunea Daniela Tarara, am lucrat tot ca şi contabil la Lacta Giurgiu până în iunie 2007, când am fost contactată de directorul economic al SHIPYARD ATG-ului, doamna Nicoleta Ionescu, cu propunerea de a veni în echipa dânsei.  Eram legată întru-câtva de construcţia de nave datorită tatălui meu care lucrase în vechiul Şantier Naval. De mică tata îmi povestise cum se construiesc vapoarele şi ce bucurii trăieşte un constructor de nave atunci când ele ies pe porţile halelor şi sunt lansate la apă. Eram fascinată iar propunerea nu făcea decât să-mi aţâţe şi mai tare curiozitatea. Şi uite aşa am decis să vin să mă angajez aici. În acest fel înţelegeam că poveştile tatălui meu mi-au marcat nu numai copilăria… Informaţiile pe care le deţineam, despre ce înseamnă să fii constructor naval într-un loc cu o tradiţie de peste 100 de ani, m-au determinat definictiv să aleg să vin în SHIPYARD ATG.  Deşi părea destul de greu pentru o femeie să muncească într-un şantier  în care legile le fac bărbaţii, începând cu 19 iunie 2007 am  început să lucrez în profesia de contabil… M-am integrat rapid printre noii mei colegi. Am găsit în noul şantier naval  o a doua familie,  oameni deosebiţi, pe care poţi să te bazezi alături de o conducere executivă şi un om,  Apostol Teodor Gheorghe , care mi-a schimbat total gândirea despre relaţia dintre patron şi salariaţii  firmei acestuia, fiind alături de noi în orice problemă de serviciu sau personală. Practic aici în Şantier, nu există vreo problemă care să nu-şi poată găsi rezolvarea, indiferent cât de dificilă ar fi ea. Pot spune în concluzie că astăzi mă simt o femeie împlinită în plan profesional, cât şi personal…Am o familie minunată, iar fiica mea este studentă în anul doi la UNATC Bucureşti, la Facultatea de Film şi Imagine, la  clasa profesorului Gabriel Kosuth. Ce oare mi-aş mai putea dori altceva decât sănătate pentru a-mi vedea copilul la rândul lui împlinit…

De la poveştile tatălui  la cele trăite printre navalişti

Din punctul meu de vedere, ne mărturisea Daniela Tarara, cea mai mare  împlinire de până acum este faptul că-mi place enorm ceea ce fac. Meseria de contabil, pe care o  prestez cu mult simţ de răspundere. Nu simt deloc că a intervenit rutina sau lehamitea. Este o profesie în care fiecare reuşită îţi aduce încă un dram de satisfacţie. În plus, la SHIPYARD ATG eşti şi foarte motivat pentru munca depusă. Şi atunci cum să nu  vii zilnic la serviciu de drag? Condiţiile de muncă sunt excelente, ai siguranţa zilei de mâine. Am fost crescută cu frica lui Dumnezeu de părinţii mei, oameni simpli, care mi-au insuflat un anume respect pentru muncă, pentru efort, spunându-mi mereu: ”Nu poţi primi nimic de la viaţă degeaba!” Evident că de-a lungul carierei mele am trăit poveşti fel de fel  de care uneori îmi aduc aminte cu plăcere ca şi acum când m-aţi provocat… Dintre acestea una însă m-a marcat definitiv. Era în 2007… momentul lansării la apă a navei Bremer Johanna. Nu ştiu de ce, atunci mai mult ca oricând am simţit pentru prima dată în viaţă o imensă emoţie şi bucurie, care nu pot fi descrise în cuvinte. Tata îmi spusese deseori că lansarea la apă a unei nave este ceva unic! Auzisem de foarte multe ori astfel de poveşti de la tatăl meu, dar să le trăieşti pe viu la faţa locului  înţelegeam abia atunci. Era ceva cu totul şi cu totul deosebit!  Din postura de contabil la SHIPYARD ATG, răspund direct de evidenţa tuturor cheltuielilor directe şi indirecte, de la lansarea în ciclul de producţie a unei nave şi până la predarea sa la cheie, beneficiarului român sau străin. Iată de ce fiecare navă construită aici te leagă sufleteşte… Este mare lucru să ştii că în timp ce tu completezi documente un titan din tablă şi oţel creşte văzând cu ochii de la o zi la alta la doar câţiva paşi de tine. Iată de ce a doua zi poţi veni la muncă de drag! Dincolo de asta aici, în acest şantier, am găsit ceea ce nu găseşti decât rareori în altă parte. Aici ai cu cine discuta în momentul în care te blochezi într-o ”chichiţă” profesională. Eşti ajutat imediat de cineva să treci rapid şi lejer peste acel obstacol profesional sau personal. Lucru ce nu se intâmplă oriunde…

Tinerii din ziua de astăzi fug de muncă…!

Daniela Tarara ne mai spunea că SHIPYARD ATG,  deşi are un colectiv de salariaţi foarte bine pregătiţi profesional, care fac cinste industriei constructoare de nave din toată România, se confruntă practic cu o mare problemă, lipsa cadrelor tinere, ce ar trebui să pregătească ştafeta ce trebuie predată într-o zi în această profesie. Deşi domnul Apostol Teodor Gheorghe, împreună cu conducerea noastră executivă şi autorităţile municipiului, au încercat în nenumărate rânduri să găsească soluţii de atragere a tinerilor spre meserii specifice industriei de construcţii navale,  s-au izbit continuu de refuzul tinerilor de a opta pentru această meserie, ca de un zid! După părerea mea, spunea Daniela Tarara, tinerii din ziua de azi fug de muncă! Ei îşi caută alte preocupări din care ar putea câştiga ceva bani … dar fără prea mult efort! Sunt speriaţi de ceea ce i-ar putea face să transpire deşi sunt amatori de sporturi la sală… Noul brand naval SHIPYARD ATG are nevoie de muncitori tineri, dar pentru că din păcate nu-i poate atrage pe tinerii giurgiuveni spre muncă, Şantierul este nevoit să-i aducă din alte localităţi, uneori chiar din afara judeţului. Dacă îmi este permis, fără să supăr pe cineva, i-aş invita pe tinerii giurgiuveni să vină şi să se angajeze la SHIPYARD ATG, unde au posibilitatea să-şi găsească un loc bun şi sigur de muncă. La noi se pot califica în diverse profesii chiar la locul de muncă, dobândind astfel o meserie care să le asigure un viitor liniştit în Giurgiu sau în orice şantier naval din ţară şi de peste hotare.

În finalul dialogului nostru, actualul contabil al SHIPYARD ATG-ului, Daniela Tarara, ne-a mărturisit sincer:  ”Nu regret absolut nimic din ce s-a întâmplat de-a lungul carierei mele din punct de vedere profesional. Dacă aş  fi din nou adolescentă, cu fundiţe şi matricolă şcolară, aş alege cu siguranţă aceeaşi carieră profesională şi cu siguranţă dacă mi s-ar mai da o dată şansa, acelaşi drum în viaţă. Pentru că  meseria de contabil este  la fel de valoroasă ca cea de constructor naval, la fel de interesante, de antrenante şi aducătoare de aceleaşi mari emoţii, două profesii din care  satisfacţiile nu lipsesc niciodată…”

A consemnat, Heliade CĂLIN

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here