Juristul Episcopiei a venit în instanţă ţinând icoana la subsioară

Încercările de a-l da afară din casa parohială pe parohul  Constantin Valeriu din Crucea de Piatră au început iniţial sub forma unei Ordonanţe Preşedinţiale care s-a tot amânat şi care prin nu se ştie ce artificiu juridic s-a transformat într-un dosar pe fond civil, de evacuare. Reclamanta – Episcopia Giurgiului, reprezentată de Adrian Mirică (jurist cu sutană) – susţinea sus şi tare că hotărârea prin care Episcopia l-a depus din treaptă pe preotul Constantin era definitivă şi irevocabilă şi cerea evacuarea grabnică a casei parohiale. Preotul Mirică Adrian, în calitate de reprezentant al reclamantei (în dosarul 2908/236/2011),  a solicitat atunci către Secretariatul de Stat pentru Culte, cităm:  „istoricul bisericii parohiale Crucea de Piatră”.   Iată  cum în acest dosar casa devenea „parohială”, nemaifiind „un bun al mănăstirii”, tot de ei proclamată!  Asta da contrazicere în acte şi declaraţii oficiale ! Numai oameni de geniu precum Prea Sfinţitul dr. Ambrozie împreună cu discipolul său  juristul Mirică puteau născoci asemenea minuni.

Între timp părintele Constantin avea depus dosarul de recurs la Sinodul Mitropolitan. Deci ceea ce a declarat Episcopia Giurgiu, că hotărârea ei era definitivă şi irevocabilă, a fost un fals în declaraţii oficiale, cât timp mai exista această formă de atac a hotărârii Consistoriului Eparhial şi anume recursul la Sinodul Mitropolitan.   Dar să nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe, deşi era vorba de un proces care viza casa parohială şi evacuarea părintelui Valeriu (împreună cu soţia şi copilul de 12 ani), cu un cinism demn de o grupare mafiotă şi nu de o episcopie, în mai toate documentele şi înfăţişările din instanţă s-a adus în discuţie „reactivarea” mânăstirii! Aşadar cine se făcea stăpân pe casa parohială era stăpân şi pe biserică!

În acest proces, cum aminteam anterior şi-a făcut apariţia şi martora mincinoasă care a declarat că părintele Constantin a furat clopotele bisericii sau că le-a schimbat, că a înlocuit candelele cu chiciuri şi alte minciuni gogonate de râdea tot auditoriul.  Părintele Mirică, a descreţit frunţile avocaţilor aflaţi în sala de judecată, prezentându-se în faţa completului de judecată în sutană în loc de robă şi cu o icoană la subsuoară! Judecătoarea de şedinţă i-a atras atenţia acestuia că această ţinută, ridicol  şi totodată imorale,  nu este tocmai potrivită  unei săli de judecată.

Dumnezeu nu doarme…!

Sentinţa civilă 4705/2012 „a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale active a reclamantei”, în speţă aceasta nu a putut prezenta un titlu de proprietate asupra parohiei din Crucea. Instanţa a mai ţinut cont şi de faptul că din adresa emisă de Primăria Călugăreni 4624/22.07.2011, reiese clar că biserica şi casa parohială din satul Crucea de Piatră nu apar înscrise în rolul fiscal sau în registrul agricol ca aparţinând Episcopiei Giurgiului. Mai mult, ele sunt în domeniul public al comunei. Acest aspect rezultă şi din Monitorul Oficial nr. 679 bis/13.10.2002, unde în Anexa 11 este publicat „Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Comunei Călugăreni”, la poziţia 19 fiind înscrisă Biserica din satul Crucea de Piatră.

Trei Doamne, şi toţi 3!

În Decembrie 2010, deşi se afla încă în litigiu în ceea ce priveşte casa şi biserica parohială, în procesul de evacuare, Episcopia Giurgiu a îndrăznit să-şi trimită 3 reprezentanţi „destoinici” din administraţie care să îi ceară părintelui Valeriu să predea inventarul schitului şi cheile imobilelor. Şi nu au venit singuri, cum ar fi fost  firesc să vină la un coleg de-al lor, ci însoţiţi de jandarmerie.   Dacă nu erau şi câţiva săteni cărora le păsa de soarta bisericii satului şi de părintele Valeriu, acesta ar fi fost atunci probabil scos din casă cu forţa. Dar de vreme ce Episcopia afirmă că este perfect legitimă în acţiunile sale, de ce oare i-a fost teamă de furia oamenilor? Îi era teamă pentru că ceea ce făcea era un abuz, iar cazul abuzurilor este nevoie de forţă, iar în cazul de faţă forţa trebuia exercitată de către Jandarmerie. Oare pentru asta îl ţine aşa apropiat Ambrozie pe dl. „C”, ca prin relaţiile acestuia de fost organ represiv să-i pună la dispoziţie forţa Jandarmeriei?  Una peste alta, slugile lui Ambrozie au plecat însă cum au venit. Sătenii regretă şi acum că „binecuvântările” pe care le-au împărţit celor veniţi să pună mâna pe parohie, cu japca, au fost prea „sărace”  pentru demnitatea auzului unor asemenea vizitatori de seamă. Drept urmare părintele Valeriu a rămas în casă, în timp ce PS Ambrozie continua să predice neadevăruri minţind că nu mai ştie nimic de părintele Constantin, lansând chiar şi zvonul că acesta ar fi plecat cu familia într-un loc necunoscut. Jocul diavolului nu se încheiase însă, el continua să urzească planuri. Aşa se face că Prea Juristul Mirică i-a ticluit părintelui Constantin o machiavelică  plângere penală la Poliţie, cum că acesta n-ar vrea să predea cheile şi inventarul parohiei şi că parohul din Crucea ar tulbura slujbele ţinute de preotul Buga Constantin de la parohia Frăteşti, ce suplinea absenţa preotului „interzis”, în biserica din Crucea, contrar afirmaţiilor făcute de Episcopia Giurgiului că în biserică nu era permisă desfăşurarea slujbelor. Dar Dumnezeu nu doarme şi este drept , aşa că Episcopia a pierdut pentru  a doua oară!  Rezultatul anchetei a atras după ea  Rezoluţia de NUP (Neînceperea Urmăririi Penale). Nu la fel s-au petrecut lucrurile  şi în cazul martorei mincinoase, care a primit o amendă penală şi desigur va purta mereu în cazier stigmatul de martor mincinos.

Episcopia declară război credincioşilor din Crucea de Piatră

În loc să găsească o modalitate de a scăpa de oprobiului Cerului şi respectiv al celor cărora încercase să le facă rău, Episcopia recidivează, trimiţându-l în duminica de 22 ianuarie 2012, în biserica Sf. Ilie  din Crucea de Piatră , să slujească, tocmai pe preotul care avusese tupeul să le dea în judecată oamenilor de aici,  duhovnicul şi  să le ia biserica de mir! Este vorba despre preotul Mirică, însoţit de un alt mult prea credincios slujitor al PS Ambrozie,  părintele Puflea, , cei doi dacă  vă amintiţi care fuseseră premiaţi cu o excursie de top alături de înaltul ierarh giurgiuvean, în Dubai. Evident că la o asemena bătaie de joc sătenii s-au opus categoric, iar reprezentanţii Consiliului Parohial nu au permis accesul  reprezentanţilor Episcopiei ce vroiau să intre în mod abuziv în sfântul lăcaş. Tupeul nesimţit cu care cei doi preoţi vroiau să intre fără nici un drept în biserica acestui sat a primit un răspuns ca atare de la sătenii adunaţi să-şi apere biserica. Aceştia şi-au cerut biserica înapoi aşa cum o ştiu ei din moş strămoş,  biserică de parohie, cât  şi pe preotul Constantin Valeriu Laurenţiu, duhovnicul lor, ca preot paroh. Urmarea acestui episod a constat într-un demers probabil fără precedent în istoria Bisericii Ortodoxe.

BOR prin subsidiara ei Episcopia Giurgiu, i-a pus sub urmărire penală pe toţi credincioşii creştin ortodocşi adunaţi în acea zi de duminică să-şi apere biserica, pe motivul că aceştia ar fi îngrădit desfăşurarea cultului. Tot ce doreau aceşti oameni, creştini ortodocşi, deci de fapt membrii ai aceluiaşi cult, era să fie lăsaţi în pace, să nu li se transforme biserica în schit de maici şi să nu li se ia preotul de care erau atât de mulţumiţi. Dar cum spuneam şi în numerele precedente, partea clericală devine un fel de Cain care vrea să aibă totul, ucigându-şi fratele, pe  Abel, în cazul de faţă poporul creştin mirean care de fapt, după lege, îşi are jumătate din biserică. Dar Dumnezeu nu doarme şi este drept aşa că Episcopia a pierdut ! Pentru a treia oară! Rezultatul anchetei dosarului a fost şi în acest caz, de Neîncepere a Urmăririi Penale.

Voinţa episcopului, mai presus de lege…

Tupeul fără limite continuă însă din partea Episcopiei, rezoluţia procurorului fiind contestată în instanţă. (*De precizat că în acest dosar a fost citat ca intimat şi părintele Valeriu). Dar iată că apare şi o primă revelaţie a procesului: Contrar acuzelor cum că preotul Valeriu  ţine ferecată biserica, se dovedeşte de fapt că tocmai  Consiliul Parohial este cel care deţine cheile Parohiei Crucea de Piatră! Şirul neregulilor şi abuzurilor „reprezentanţilor” (?) Cerului pe pământ, continuă: Decizia nr. 12/2012 a Episcopului Giurgiului, consemnează faptul că postul de egumenă, adică de conducere a schitului se atribuie abia la data de 1 iunie 2012, Monahiei Filofteea (Floarea Plăcintar). Deci în anul 2010 nici nu exista o conducere a schitului căreia ar fi putut părintele Valeriu să îi predea registrul inventar al parohiei, aşa cum s-a cerut prin adresa 836/2010 de către Episcopie. Deci o nouă  contrazicere în documente oficiale, adică o nouă ilegalitate. Totodată se naşte întrebarea : cum a putut să înregistreze Episcopia o nouă entitate juridică în forma Schitului Crucea de Piatră,  uzând de bunurile mobile şi imobile ale altei entităţi juridice Parohia Crucea de Piatră (Codul de înregistrare fiscală 13819440, emis la 09.04.2001), când între cele două nu au existat rapoarte legale de schimb de proprietate? Există două explicaţii: ori nu a făcut-o şi ştampila de pe plângerea la Judecătoria Giurgiu nu are acoperire, deci este fals şi uz de fals, sau documentele de proprietate sunt false!  Ca să lămurim încă un aspect, Legea 489/2006, Secţiunea 4, Art. 27, alin (2), subliniază foarte clar necesitatea dobândirii bunurilor sacre cu titlu. Cităm: Bunurile sacre, respectiv cele afectate direct şi exclusiv cultului, stabilite conform statutelor proprii în conformitate cu tradiţia şi practicile fiecărui cult, dobândite cu titlu, sunt insesizabile şi imprescriptibile şi pot fi înstrăinate doar în condiţiile statutare specifice fiecărui cult. Aşadar dacă Episcopia Giurgiului nu are nici un titlu prin care să fi dobândit bunurile Parohiei Crucea de Piatră, cum îşi permite să le pretindă pentru Schitul Crucea de Piatră? Un schit fantomă din punct de vedere legal! Dar Dumnezeu nu doarme şi este drept aşa că Episcopia va pierde!

Rămâne doar speranţa că pe 21 Decembrie 2012 a început cu adevărat Apocalipsa, care prin traducere înseamnă revelaţie, şi că oamenii se vor trezi în sfârşit la realitate. De altfel separat de acest subiect ne vom avânta în cadrul altor articole şi în alte subiecte ce ţin de realităţile ortodoxiei de astăzi, şi de combaterea celor ce vor să distrugă din interior biserica noastră strămoşească, şi să piardă credinţa oamenilor.

R.F.G.

(Prezentul material a suferit mici modificări de topică din partea redacţiei, pentru a fi mai pe înţelesul publicului larg, dar fără a denatura mesajul)

3 COMENTARII

  1. „Prezentul material a suferit mici modificări de topică din partea redacţiei, pentru a fi mai pe înţelesul publicului larg”??? cata aroganta! si cu cat ati fost mituiti de acest PREOT VRAJITOR ca sa il calomniati pe Episcopul Ambrozie in favoarea acestui „preot” ghicitor care fumeaza tigara de la tigara,citeste Libertatea si Click,e divortat,si-a abandonat copilul din prima casatorie etc etc etc?

  2. Cristina draga, nu stiu ce rafuiala personala ai cu preotul Valeriu, dar categoric faci parte din cei 0,00001% care il denigreaza pe bunul preot. Stii cat inseamna 0,00001%? inseamna, zero. Asta esti tu, zero. Stai in banca ta si nu mai denigra. Omul asta a facut mult bine. Veneau cu sutele oameni din Bucuresti la slujbele lui. Cati preoti se pot lauda cu asta? Mai stie cineva unde poate fi gasit preotul Valeriu? Tare mult as vrea sa-l regasesc. Multumesc.

  3. buna seara , eu am tot citit mereu toate art despre acest mare necaz prt UN MARE PREOT,DUHOVNIC SI MARE SLUJITOR AL TATALUI CELUI DE SUS, adevarat ca unde este multa CREDINTA si DARUIRE este si MULTA ISPITA, dar eu am incredere mare in Harul Patintelui VALERIU si bineinteles ca Adevarul VA FI IN FINAL de partea DUMNEALUI;nu merita asa multa rautate si BATJOCARA din partea MAI MARILOR SAI ,ce fel de SLUjitori se mai pot NUMI acestia, pe pr AMBROZIE l-am cunoscut la schitul Darvari din Bucuresti, cand la Preotit,era tanar,emotiv,cu mult respect si un bun slujitor,a fost staret pana a primit avansarea ptr Episcopia Giurgiu, chiar eram la slujba ,duminica ultima cand a slujit si la sfarsit ne-a anuntat ca va trebui sa FACA ASCULTARE sa mearga unde a fost propus,era chiar cu lacrimi in ochi cand a trebuit sa faca anuntul,si chiar nu-mi vine a crede ca a putut sa faca asa multe GRESELI fata de cele auzite si petrecute in aceasta parohie,pe parintele VAleriu .l-am descoperit in ziua de 25 noiembrie 1996,la aceasta parohie saraca material,dar F BOGATA CU HAR ,slujbe adevarate,si cu mare FOLOS sufletului, am participat la slujbele din aceasta biserica aproape duminica de duminica ,si vara torida dar si iarna cu geruri grele, cand biserica era incalzita cu o soba micuta cu lemne ,dar era o ADEVARATA Atmosfera de liniste si purificare sufleteasca, pana in vara lui 2007 am facut acest traseu din BUCURESTI( Baneasa)si chiar si de 2 ori pe sapt mergeam la slujba,marti seara participam la slujba de SF MASLU ,unde slujeau cate 4 preoti cu pr VALERIU,era biserica plina ,pana la usa afara cu credinciosi din BUC si care ne-au fost DE MARE FOLOS, dar tot necazul acum ptr pr Valeriu se trage NUMAI DE LA INVIDIE care nu ar trebui sa creasca asupra SLUJITORILOR DOMNULUI;este MARE PACAT ,dar sant sigura ca PARINTELE VALERIU va CASTIGA ADEVARUL SI VA FI IAR BINE ALATURI DE NOI,DOAMNE AJUTA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here