20140129_134130Cum a trăit şi clădit istoria Şantierului giurgiuvean, Virgil DINU, inginerul specialist în instalaţii navale de bord

 

Unul dintre cei mai vechi şi modeşti navalişti giurgiuveni a acceptat zilele trecute să ne facă, o radiografie neretuşată a activităţii sale profesionale mereu aflată în slujba unui singur ţel: dezvoltarea industriei navale din municipiul Giurgiu. Inginerul Virgil DINU – specialist în instalaţii navale de bord – s-a născut în Zodia Taurilor, pe 6 mai 1955, în comuna Slobozia, judeţul Giurgiu. Fiind fiu de militar a trebuit să plece de mic de pe meleagurile natale şi să urmeze cursurile Şcolii generale din oraşul Mangalia, oraş unde a urmat ulterior şi liceul. De la o vârstă destul de fragedă a fost atras de arhitectură şi navomodelism, pe ultimul practicându-l  încă din clasa a

III-a. De atunci hobby-ul vieţii sale  a rămas navomodelismul – disciplină datorită căreia, în 2000, a fost declarat Sportivul numărul 1 al judeţului Giurgiu. Pasionat, tânărul Dinu a participat la numeroase Campionate naţionale, cu Machete de vitrină, cucerind multe medalii. Virgil Dinu a revenit la  Giurgiu abia în 1980, după ce a absolvit Facultatea de Mecanică  în care îşi făcuse ucenicia , lucrând ca  inginer la Secţia de nave a Universităţii din Galaţi. Aici a obţinut şi competenţa profesională în Calculul şi construcţia navelor fluviale şi maritime. Ambiţios, Virgil Dinu urmează în 1990  şi Cursul postuniversitar ”Rezistenţa structurii navale” în cadrul aceleiaşi facultăţi. A venit apoi momentul emoţionant (1980), al încadrării la Şantierul Naval Giurgiu, ca inginer stagiar, Şantier în care lucrează şi astăzi. Dar de data aceasta în Brandul Shipyard ATG. Dovada faptului că profesia de navalist îţi marchează de cele mai multe ori destinul este faptul că soţia lui Virgil Dinu este tot inginer navalist, lucrând împreună de la angajare şi până în prezent. Inginerul Dinu îmi mărturisea că a ales această profesie din pasiune, profesie pe care o face şi acum cu aceeaşi dragoste ca şi în tinereţe, fiind mânat permanent de dorinţa de perfecţionare. De la 1 august 1983 şi până în 15 februarie 1984, protagonistul  acestor rânduri a funcţionat ca Şef de atelier „armare nave”, la SNG Giurgiu. Apoi până la 1 februarie 1999, a fost Şef atelier de proiectare, după care a lucrat ca inginer reparaţii nave la SC Giurgiu Nav SA până în 15 iulie 1999. Din februarie 2000 şi până în  septembrie 2003 a fost Şeful atelierului mecanic în cadrul SC Transag Production Company SRL Bucureşti, pentru ca la doar un an după înfiinţarea SC Shipyard ATG, să revină la dragostea dintâi ca  Şef al Serviciului Tehnic, cu atribuţiuni directe de coordonare a activităţii  inginerilor proiectanţi şi tehnologi – construcţie şi reparaţii nave.

„Dacă poţi să îi ajuţi şi pe ceilalţi, fă-o!”

”Nu am avut un motto de viaţă după care să mă călăuzesc –  ne declara Virgil Dinu –   dar fiind  fiu de militar am fost dominat tot timpul de spiritul corectitudinii şi disciplinei. Am rămas în acelaşi timp fidel unui principiu pe care l-aş traduce prin sintagma: „Dacă poţi să îi ajuţi şi pe ceilalţi …fă-o!”  La întrebarea, dacă s-ar da timpul înapoi, ce profesie aţi alege?, inginerul Virgil Dinu a specificat: ”Deşi, nu m-am gândit niciodată până acum la acest lucru pot să vă asigur că aş alege fără ezitare tot navomodelismul. Dar, nefiind o meserie, aş opta cu siguranţă aceeaşi profesie. Sunt un om modest, pasionat de tot ce este nou în domeniu. Fiind şeful  serviciului tehnic trebuie să mă  implic în coordonarea activităţilor de proiectare şi tehnologie, de aceea studiez tot ce apare nou pe piaţă. Am început activitatea de proiectare în 1980 la Planşetă, pe hârtie şi calc,  ajungând astăzi, când la Shipyard ATG proiectarea se face asistată de calculator, să lucrez cu programe performante asemenea modului de lucru din statele puternic dezvoltate economic din Europa occidentală”. L-am rugat pe inginerul Virgil Dinu, cel care a făcut istorie în Şantierul Naval , renăscocindu-se în perioada de tranziţie postrevoluţionară, la Shipyard ATG, să îşi reamintească câteva din marile sale realizări pe linie profesională, dar am avut surpriza să primesc un răspuns care m-a şocat. ”Pentru mine cea mai mare realizare este cea din fiecare zi de muncă. Atunci când îţi îndeplineşti tot ce îţi propui, fără erori, înseamnă că ai realizat ceva care va dăinui peste ani. Sunt un om foarte exigent cu mine, pentru a nu comite erori sau rabat de la ceva, oricât de mic ar fi acel ceva! Este o ambiţie a mea personală, aceea de a-mi respecta statutul de inginer. Profesia presupune o mare responsabilitate şi un mod deosebit de comportare. Din primii ani de muncă şi până azi am încercat să asimilez cât mai multe lucruri pentru formarea mea profesională din punct de vedere practic, întrucât teoretic am obţinut-o în facultate, şi încerc zi de zi să mă adaptez la problemele tehnologice de producţie. Altfel spus, sunt un om normal într-o societate normală – Shipyard ATG”.

De la SNG … la Shipyard ATG

Pe vremuri – îşi aduce aminte inginerul Dinu – la începutul profesiei, aşa era strategia, porneai în viaţă de jos şi treceai prin toate serviciile. La SNG am fost, pe rând: dispecer de navă, trasator optic, dispecer de secţie şi în final am fost promovat proiectant la Atelierul de proiectări. Am parcurs toate fazele profesiei, lucru care m-a ajutat să percep fenomenul naval în detaliu, din interiorul serviciului şi să văd desfăşurarea procesului tehnologic în mod real, urmând ca toate cunoştinţele acumulate să le introduc în proiectare cu şanse de realizare în funcţie de posibilităţile SNG. A trebuit să creez soluţii tehnice uşor fezabile şi cu costuri financiare minime. ”După intrarea în insolvenţă a SNG a fost extrem de greu! Am trecut cu mare greutate peste acest obstacol, îşi reaminteşte, cu amărăciune în suflet la insistenţele mele, inginerul Virgil Dinu. A fost o ”rupere bruscă” iar vestea reluării activităţii la SNG am primito cu mare bucurie şi lacrimi de fericire. Reluarea activităţii SNG sub denumirea de Shipyard ATG şi schimbarea patronatului de la stat la privat era o nouă provocare. Noua activitate, la o firmă particulară, se desfăşoară mult mai organizat decât la vechiul SNG, având în vedere implicarea directă a patronatului în administrare şi implicit în asigurarea portofoliului de comenzi de nave. Acest nou mod de abordare a Administraţiei asigură atât profit companiei cât şi siguranţa locurilor de muncă a salariaţilor Shipyard ATG şi nu în ultimul rând plata tuturor contribuţiilor către stat. Noul SNG, acum Shipyard ATG, este benefic pentru toată lumea”. Întrebat fiind cum asigură patronatul privat o conducere mai performantă decât vechiul sistem, inginerul Virgil Dinu ne-a spus: ”Administraţia privată asigură toate condiţiile optime pentru desfăşurarea muncii în condiţii foarte bune, nu lasă nimic la întâmplare aşa cum se mai face din păcate prin firmele care aparţin statului. Crearea condiţiilor optime de muncă a dus implicit şi la creşterea responsabilităţii personalului pentru realizarea muncii la un înalt nivel calitativ şi competitiv. Scopul principal al muncii depuse este realizarea de produse competitive pe piaţa naţională şi europeană, cu costuri minime, pentru ca întreaga companie să fie recunoscută ca promotor al producţiei industriei navale de înaltă calitate şi competitivitate. Aceste criterii care caracterizează Shipyard ATG sunt azi recunoscute prin numeroase documente de satisfacţie a cumpărătorului, documente pe care le avem în cadrul companiei – semnate de diferiţi clienţi din Europa, pentru care am realizat nave”.  În cele câteva ore pe care le-am petrecut alături de ing. Virgil Dinu, m-am convins că toată viaţa, este şi va fi rămâne un mare navalist. Un Om  care, prin munca sa, va contribui la realizarea multor nave ce vor face cinste firmei Shipyard ATG, respectiv municipiului Giurgiu, şi nu în ultimul rând României, peste hotare, mulţi ani de acum înainte.

Încheiem aici radiografia neretuşată a unui salariat modest care îşi îndrăgeşte profesia la fel de mult ca pe propria sa familie.  O primă pagină în care am creionat doar câteva din realizările Shipyard ATG, realizări pe care şi-a pus amprenta şi inginerul Virgil Dinu: barje tanc pentru partener din Franţa; nave tanc autopropulsate pentru partener din Olanda; împingătoare; convoaie; barje tip RO-RO; pescadoare; bacuri de trecere; şalandă; tancuri chimice şi multe, multe alte nave ce au trecut prin ochiul, mintea şi creionul acestui personaj ce prin munca şi harul său profesional demonstrează că prin Shipyard ATG, povestea Şantierului Naval Giurgiu continuă…

Heliade CĂLIN

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here