Săptămâna trecută vă descriam o parte din laboriosul film al operaţiunilor de denunţare a lăcomiei vameşilor şi poliţiştilor de frontieră de la graniţa de sud-vest a ţării. Parcă intuind scandalul ce urma să izbucnească, la scurt timp, publicaţia noastră se întreba sugestiv dacă în vizorul anchetatorilor se află şi vameşii giurgiuveni. La numai două zile Marius Ungureanu, fost şef al Vămii Giurgiu între anii 1997-2002, făcea  un autodenunţ către Direcţia Naţională Anticorupţie, în cadrul căruia recunoştea că “timp de cinci ani i-a dat mită liderului de sindicat al Sed Lex, Vasile Marica, pe care-l acuza că ar fi organizat un sistem bazat pe mită şi corupţie, sistem al cărui principal beneficiar era chiar Marica. Ungureanu mai spunea că mita era dată pentru “promovare şi menţinere în funcţii, a salariaţilor “.

“Am lucrat în Vama Giurgiu din 1990 până în 2003, mai întâi ca lucrător vamal, apoi ca şef de tură şi şef de vamă”, declara Ungureanu. “În 1996 l-am cunoscut pe domnul Marica Vasile. Prezentându-se ca un om cu relaţii şi cu putere în Direcţia Vămilor  de atunci, în perioada 1997-2002 i-am dat bani, vreo 2000-2500 de dolari pe lună, eu împreună cu Cristoi Robert, care îi dădea aceeaşi sumă (n.r.- în calitate de adjunct de şef de tură) şi cu Ciobanu Eugenia, lidera din fostul sindicat Unirea (actualul Sed Lex). Ea nu ştiu cât îi dădea (…) Eu şi Cristoi mergeam lunar şi îi dădeam bani. Oamenii nu vor să vorbească pentru a nu suporta consecinţele. Pe acest lucru se bazează şi Marica“ – a mai afirmat Ungureanu, afirmând şi faptul că Vasile Marica  ar lucra “prin interpuşi în sistemul de colectare a şpăgii şi oferă promovare pe post, protecţie în caz de restructurare”, precizând totodată că Marica nu numai că avea oameni în comisiile de disciplină, ci chiar “a şi influenţat stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei unor oameni, după cum avea acesta interesul. Din 2002 am încetat să îi mai dau bani, nemaidorind să colaborez cu el din alte motive. Niciun om politic nu a venit la Giurgiu să ceară bani”, a mai spus Ungureanu, parcă încercând să acrediteze aceeaşi idee la care au ajuns în ultimele zile, mai mulţi jurnalişti, că şpăgile din vămi nu-i aveau ca destinaţie pe oamenii politici.  Conform declaraţiilor aceluiaşi Marius Ungureanu  există chiar şi o înregistrare audio a SRI, din 2001, în care şeful de tură Robert Cristoi (actualul prefect de Giurgiu),  spune că Marica dorea mai mulţi bani, astfel ca vameşii să cotizeze cu sume mai mari. După ce a mai spus că el a mai făcut un autodenunţ în anul 2003, dar că nu l-a luat nimeni în seamă, Ungureanu a mai declarat: “Marica, în 15 ani, a şantajat toţi directorii, de orice culoare politică, ai Autorităţii Naţionale a Vămilor. Având oameni în toate punctele vamale, ştia tot ce se întâmplă, şi ameninţa cu ieşiri în stradă.” Fostul şef al Vămii Giurgiu a mai amintit şi de un angajat al unei vămi din Constanţa care îi ducea lunar lui Marica 10.000 de euro pentru a fi menţinut în funcţie.

“Adevăr sau provocare?”

La fel de adevărat este şi faptul că acest demers al lui Ungureanu seamănă un pic a răzbunare pentru faptul că în 2003, imediat după “Armaghedonul Vămilor” în care a fost amestecat şi fostul director al Direcţiei Vămii Giurgiu, Ilie Cârcei, cât şi alte nume importante din Vama Giurgiu, Vasile Marica a pus tunurile pe Marius Ungureanu, adică pe cel care tocmai renunţase să mai colaboreze cu el, conform declaraţiilor acestuia. Iată ce afirmaţii făcea pe  atunci liderul Sed Lex : “ Vama este condusă din umbră de Ungureanu, care este cunoscut opiniei publice dintr-o serie de scandaluri legate de contrabandă şi droguri. Solicit DGV eliberarea lui din funcţie pentru fals, uz de fals şi prejudiciu adus bugetului naţional”. Şi tot Marica spunea despre Marius Ungureanu: “Am fost ameninţat de către Ungureanu în holul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. A spus că are atâţia bani încât înscenează ceva şi mă face.”

Cine este Marius Ungureanu?

Giurgiuvenii îl cunosc de pe vremea când era o legendă în municipiu. Despre el se mai ştie că ar fi fost creierul afacerilor cu alcool şi ţigări în perioada 1994-1997, în urma căreia mulţi au făcut cheag la Giurgiu, devenind peste noapte comercianţi potenţi ce ulterior şi-au dezvoltat dubioasele afaceri prin relaţia cu lumea interlopă locală. Cunoscut ca apropiat a lui Costel Bobic, de numele lui Marius Ungureanu se leagă şi transporturile de droguri dintre Turcia şi România, care, deşi erau date în consemn, erau lăsate să treacă, fără probleme. Deşi puţini cunosc amănunte despre averea sa, unii spun că ar fi fabuloasă, constând în multe vile, case de vacanţă, maşini de lux, şi zeci de câini de rasă. Ungureanu şi-a obţinut notorietatea mai ales cu vila de la marginea oraşului, care ulterior a fost cumpărată de Episcopia Giurgiului, apoi transformată în Mănăstirea Sf. Gheorghe şi în aşezământ de odihnă şi meditaţie  pentru Episcopul de Giurgiu şi supuşii acestuia. Afacerea, la rândul ei, a iscat multe comentarii, preţul de 750.000 de euro fiind considerat la vremea aia exagerat; ba chiar s-a făcut speculaţia că cineva din cadrul Episcopiei ar fi primit un comision gras tocmai pentru a încuviinţa această tranzacţie.

După o scurtă perioadă de detenţie în Penitenciarul de maximă siguranţă Giurgiu, Marius Ungureanu a avut revelaţia de a fi  admis ca student al Facultăţii de Teologie, ajungând ulterior preot, probabil ca o recompensă a Bisericii pentru “mărinimia” cu care a încasat aproape un million de euro, bani pe care niciun enoriaş giurgiuvean nu i-ar putea strânge nici măcar în vreo cinci vieţi.

De la “pion”… la postul de prefect

În ceea ce îi priveşte pe ceilalţi vameşi giurgiuveni, salariaţi destoinici ai  aceleiaşi perioade în  care Marius Ungureanu se zbenguia în autosuficienţă, autodenunţul acestuia a confirmat o bănuială mai veche noastră, a tuturor, că vameşii şi-au câştigat posturile, şi le-au păstrat şi ulterior au promovat în altele superioare, nu pe criterii de competenţă, ci numai prin intermediul şpăgilor oferite în sistem piramidal. Iată deci explicaţia simplă prin care probabil  Robert Cristoi a devenit subprefect la aşa de scurt timp după ce trădase Partidul Liberal al cărui membru fusese, dornic ca PDL-ul să-i asigure, mai întâi, continuitatea în postul de şef al Vămii, iar “o lecuţă” mai târziu însuşi  postul de prefect al judeţului, adică primul om al judeţului. Care i-au fost meritele? Deşi CV-ul îi era destul de subţire în comparaţie cu al predecesorului său, ca şi al multor alţi oameni politici din jur, experienţa dobândită ca şef de tură în subordinea lui Marius Ungureanu a fost iată, definitorie, recomandându-l ca un cadru de nădejde pentru postul de înalt funcţionar public.

F.T.

3 COMENTARII

  1. Mai nea Tincule, te-am rugat sa te documentezi mai bine si vad ca n-o faci. In activitatile vamale ale anilor 90 a fost implicat si actualul imputernicit inspector sef la politia de frontiera giurgiuveana. Ce-au facut ei atunci, au facut. Dar vezi ce fac acum cand traficul ilegal cu de toate prin punctul Giurgiu a ajuns la apogeu. Cu convingerea ca nu esti „manjit” de acest Tarascu sa scrii frumos despre el, te rog sa faci investigatii serioase. Vezi ca e groasa rau.

  2. eu cunosc vamesi din giurgiu care siau facut palater
    am un exemplu foarte bun de dat burtavel laurentiu mergeti cu o camera de filmat in satul branistea sa vedeti ce sia facut cu ce bani

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here