O venerabilă instituţie, Automobil Club Român (ACR), în care până nu demult tot românul avea încredere, a fost adusă în pragul falimentului chiar de către cel care ar fi trebuit să aibă grijă ca totul să meargă bine, Constantin Niculescu. Înscăunat preşedinte încă din 1990, acesta a furat cam tot ce se putea fura de la ACR, de la maşini până la spaţiile comerciale şi astfel  se pare că ACR-ul nu va mai apuca să sărbătorească 107 ani de la înfiinţare. A avut grijă de asta chiar directorul general Constantin Niculescu, care a transformat practic ACR în mai multe SRL-uri personale. Prin înşelarea membrilor consiliului de conducere al instituţiei, acesta a înfiinţat mai multe societăţi-căpuşă spre care a deturnat toate serviciile oferite de ACR. Concret, este vorba despre SC ACR SRL, SC ACR Auto Turism SRL, SC ACR Info Media SRL şi SC ACR Broker de Asigurare-Reasigurare SRL. Practic, cu zero cheltuieli, Constantin Niculescu beneficiază, acum, de toată infrastructura ACR şi mai încasează şi profitul. Acesta deţine 60% din acţiunile de la ACR Broker de Asigurare-Reasigurare, firmă la care este şi unic administrator. SRL-ul lui Niculescu foloseşte sediile şi angajaţii ACR, în bilanţul anului trecut firma figurând fără angajaţi, dar… cu profit. Pe acelaşi sistem, preşedintele ACR, Constantin Niculescu, s-a asociat cu Constantin Niculescu (pe persoană fizică cum ar zice primarul “care este”) în societatea ACR Auto Turism, unde, bineînţeles, că tot el este acţionar majoritar, cu 52% din acţiuni şi unic administrator. Deşi scopul iniţial al înfiinţării acestei firme era acela de a funcţiona ca agenţie de voiaj, Niculescu s-a reorientat către efectuarea de testări şi analize tehnice ale automobilelor. Pentru început s-a instalat cu tot cu SRL în şapte spaţii ACR din ţară: Arad, Ploieşti, Sibiu, Târgu Jiu, Oradea, Bacău şi Focşani. Văzând că ţine, s-a pus stăpân şi la Craiova, Galaţi şi Buzău, după care, cu tupeu maxim, a mai luat alte 15 spaţii, toate amplasate în municipii reşedinţă de judeţ. Pentru ca ACR Auto Turism să mai şi producă, Niculescu a împrumutat aparatura şi personalul de la ACR. În mod ilegal, la Buzău, de exemplu, pentru a obţine avizul Autorităţii Rutiere Române (ARR), în calitate de administrator al ACR Auto Turism, Niculescu a declarat în fals şi pe proprie răspundere că aparatura aparţine SRL-ului şi nu ACR. Din acest motiv s-a şi ales cu o primă plângere penală, pe care procurorii buzoieni o au în lucru. Următorul tun gândit de Niculescu este legat de şcoala de şoferi a ACR pe care îşi doreşte  să o mute la ACR Auto Turism SRL cu tot cu maşinile instituţiei din întreaga ţară. În acest sens a pregătit din timp garajul din strada Jiului numărul 161, sector 1, Bucureşti, locaţie ce figurează în scripte drept punct de lucru al ACR Auto Turism SRL.

Tot pe infrastructura ACR, Niculescu a mai gândit o măgărie de proporţii: ACR-ul s-a apucat de schimb valutar. Aşa că s-a înfiinţat Casa de Schimb Valutar ACR SA, firmă la care tatăl preşedintelui ACR, născut în anul  1907, deţine “infimul” procent de  28, 11% din acţiuni. Bineînţeles, casierii sunt tot din rândul angajaţilor ACR, ca şi sediile. Probabil, pentru popularizarea propriilor afaceri, Niculescu a încercat prin intermediul ACR Info Media să înfiinţeze un post de radio. Proiectul a picat însă “cu brio” la testul cu CNA. Ingineria numită ACR Info Media are următorul acţionariat: Constantin Niculescu -20%, Fundaţia Civilizaţia Rutieră (preşedinte şi membru fondator – Constantin Niculescu) – 33%, ACR 25%, Tocan C.- 20% şi Gabra I.- 2%. Ultimii doi sunt doi foarte apropiaţi ai preşedintelui ACR, gata oricând să lustruiască nu doar pantofii, ci chiar şi urmele lăsate de aceştia pe caldarâm, după cum o demonstrează o scrisoare trimisă tuturor membrilor ACR de către Gabra. Aşa, ca să aibă, totuşi, o preocupare, Niculescu a vândut pe şest sediile unităţilor de service din toată ţara fără ca măcar preşedinţii de filiale să afle. Din patrimoniul ACR s-au evaporat astfel clădirile ACR din Piatra Neamţ, Roman, Bârlad, Slatina, Şimleu Silvaniei, Brăila, Tecuci, Agnita, Măgurele, Bazovici, Hârlău, Sângiorzu de Mureş, Câmpulung Moldovenesc sau Râşca, fără ca nimeni să cunoască destinaţia sau utilizarea banilor astfel obţinuţi. În schimb, preşedintele ACR a tocat banii instituţiei pe hoteluri ce nu au fost vreodată autorizate să funcţioneze, cum este cazul celor din Alba Iulia sau Nehoiu, judeţul Buzău. Camerele celor două clădiri, destinate a caza membri ai ACR stau goale încă de la inaugurare, de acum aproape zece ani. Motivul invocat de Niculescu ar lăsa pe oricine cu gura căscată: “Să nu se cazeze tot soiul de indivizi, care ar putea distruge hotelurile!” Cu materiale şi fonduri de la Hotelul din Nehoiu, Niculescu şi-a ridicat pentru sufleţelul propriu – spun o bună parte dintre acr-işti – un palat mai mititel în comuna Linteşti, judeţul Argeş, pe Dealul Negru, cum este mai bine cunoscută zona printre automobilişti.

Curajul lui Ion Toma a fost “răsplătit” cu destituirea din funcţie

După un sfert de veac în ACR, şi 15 ani în care s-a clasat între primii trei lideri de filială din ţară, Ion Toma s-a văzut aruncat din instituţia pe care a servit-o ca şi cum ar fi fost cel mai mare infractor. „Totul a început cu circa trei luni în urmă”, îşi începe povestea Ion Toma. „În cadrul şedinţei de comitet executiv, din care fac şi eu parte, am avut curajul de a-i atrage atenţia lui Niculescu asupra neregulilor pe care le tot face. Mi-am dat seama că ceva nu e în regulă odată cu apariţia Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 1019, care, printre altele, reglementa funcţionarea şcolilor de şoferi din ţară. Până atunci, şcoala de şoferi a ACR a funcţionat în baza unor derogări ale Ministerului, dar eu am reuşit, după multă trudă, să adaug pe lista acreditată de Minister şi Şcoala de Şoferi ACR. Doar că, la apariţia în Monitorul Oficial, noi am fost excluşi. Acela a fost primul semnal de alarmă pentru mine. Au urmat apoi o serie de cercetări proprii, şi atunci am constatat că atâţia ani de zile fusesem minţit de acest Nicolescu.

După şedinţa cu pricina, Constantin Niculescu a venit în vizită inopinată la Giurgiu, încercând să mă convingă să renunţ la a-l mai ataca. Doar că eu mi-am menţinut poziţia”, mai spunea Ion Toma. Pe de altă parte, în cadrul unei discuţii particulare, fostul director al filialei Giurgiu a ACR i-a cerut şefului său să plece în mod onorabil din fruntea instituţiei, asigurându-l totodată că va avea grijă să le propună colegilor săi chiar şi acordarea unei pensii, ce venea ca o completare a pensiei de parlamentar pe care o lua Niculescu. Mai mult, l-a avertizat pe Constantin Niculescu asupra faptului că nu „x” sau „y” îl vor trage la răspundere, ci toţi membrii ACR care au mai rămas (circa cinci mii din 120 000 la nivel naţional). De asemenea, Ion Toma a mai insistat asupra faptului că fiecărei filiale ar trebui să i se returneze personalitatea juridică, lucru „furat” cu câţiva ani în urmă de preşedintele ACR-ului. „Niculescu a vrut de la bun început să mă dea afară dar, ca să mă sperie, a acţionat mai întâi la Buzău, unde a concediat-o pe directoarea de acolo. Drept urmare, eu am lansat un zvon că aş avea documente compromiţătoare la adresa lui Niculescu la mine în birou”, mai spunea fostul director al filialei Giurgiu a ACR.

Pe data de 19 noiembrie, în jurul orelor 14, lui Ion Toma i-a fost înmânată personal, de patru persoane venite de la Bucureşti, decizia nr. 533/18.11.2010 prin care i se aducea la cunoştinţă faptul că, începând cu data de 19 noiembrie, îi încetează numirea în funcţia de director al filialei Giurgiu a ACR şi totodată i se desface contractul de muncă. Motivul principal: neprezentarea la cercetarea disciplinară programată cu ceva timp înainte. Doar că cei care au decis ca Ion Toma să nu mai fie angajatul ACR au omis câteva mici detalii: în ziua programată pentru cercetare – 10 noiembrie – Ion Toma se prezentase, şi ceruse o amânare pentru a se putea prezenta cu un apărător, ACR neavând nici lider de sindicat, nici reprezentant al angajaţilor. „Cei care au venit aici să „preia” filiala s-au prezentat cu răngi, cu bormaşină, şi s-au apucat să distrugă uşa de la intrare. În acea zi, pe 22 noiembrie, eu eram internat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Giurgiu, după câteva probleme cauzate de stresul la care am fost supus”, mai povesteşte Ion Toma. „Nu am putut scrie o delegaţie pentru singura angajată pe care o mai avea filiala, dar fata mea nu a fost primită în sediu, predarea şi primirea făcându-se de nu se ştie cine. I s-a spus că ea nu are ce căuta acolo, pentru că nu are… delegaţie. Dar ea era singurul angajat, şi avea tot dreptul să se afle la sediu! Văzând că se vandalizează sediul ACR, câţiva cetăţeni au anunţat la 112, s-a prezentat un echipaj de poliţie, dar între timp Niculescu sunase deja la prefectul Stănişteanu, căruia îi spusese să facă ce o şti numai să rezolve situaţia. Drept urmare, a fost trimis un alt echipaj de poliţie, care nu a făcut decât să stea şi să privească la ce se întâmpla la sediul filialei, pentru că aşa spuseseră cei din conducerea ACR, că spargerea se face „pe răspunderea lor”! La inventarul care s-a făcut, nu a participat niciun reprezentant al Giurgiului, iar domnii de la Bucureşti au omis un lucru: sediul nostru aparţine, de fapt, municipalităţii!!”, a mai precizat Ion Toma.

Şi astfel, după 25 de ani în care nu a avut nici măcar un avertisment, după ani în care, cu trei angajaţi (directorul, o funcţionară-casieră şi un instructor) a reuşit să menţină filiala în top 10, Ion Toma s-a văzut nevoit să renunţe – pentru moment – la munca de atâta vreme. Doar că renunţarea este aparentă, acţionând deja în instanţă decizia de concediere.

Vom reveni cu amănunte, pe măsură ce acestea vor apărea.

D.C.

10 COMENTARII

  1. dai tomita mosului sa suga ceva cum zicea gabra lingai nenorociti eu sunt ruda cu catrinel popescu si stiu cum a terminat-o si pe cimpoeru
    jagul de gabra compoieru avea un fiset in perete si niculescu a vrut actele dar cipoeru nu a vrut avem dovezi ca ia pus otrava in cafea deaia a mutit . sunt lucruru grave si anca mocanu stie doamna dub si sanda tanjala de la asociatie .jegoasa de luci care pute stie cine a facut actele pentru vapoarele di delta si dimache este magar a lit si el ceva bani stie fosta nevasta gunoiu de niculesccu
    a mancat bani oamenilor se lauda in centrala ca sotia scava lui fara scoala sapala cu parfum scump pe jos asa spala si jagul de la valcea nici nu stie sa se iscaleasca sa spovedit la maicutale de la manastire ubde dictatorul a vandut terenul rasca sa-l pateasca pe ginere sa stea cu fisa asistenta de la PLUS BUCURESTI care a cumparat diploma din america cu 200$ .O SAT- mai scriu mamaq a lucrat pentru nenorocit dictator si are 600lei pensie stie el cine e
    eu te felicit omita ca sa iti spunea si mama si iti urez succes.

  2. am intebat-o pe mama cine este fosila care a scris dar ce sa aflu ca tot un profitor care a lucrat in centrala la investiti.a furat si el in draci cand sa construit sat braila si stie el mai multe ,rusine ilie sa scri in numele unui mos ca tine .de ce nu dati explicatifilialelor la acuzatiile aduse de toma ,chir credeti ca toti sunteti destepti si directori de filiala prosti cai cumparati ore atat cat salariu valorati mai asa zisi directori cu un salariat si in anmite cazuri singuri

  3. mosule sa sugi ceva ca o mori de oftica ,macar gabra are muiere tanara mai are si limba si deget tu ce mai ai niciulescule? banuti in conturi gase tu si georgiana pe care la congresul FIA ai plasat-o unui francez din comisie drept bonus ca a ascuns sezizarea de la FRAS DAR NU MAI MERG METODELE COMUNISTE SI ASTA ,GEOGIANA ESTE EXPIRATA NU A PRESTAT BINE TU SI CA TI-A REPROSAT CLIENTUL SI NICI NU A PLATI BINE PRESTATIA FATA FIIND NEMULTUMITA ,DIN BANI NU SEA CUMPARAT DECAT UN PLOVER PE GAT DAR NU CUM DOREA DE FIRMA CI MAI PROST APROPO ASTAZI ESTE INBRACATA CU EL

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.