Este de notorietate faptul că la Giurgiu mulți dintre cei ce au deschis restaurante prin Municipiu fac comerț după ureche, motiv pentru care cei care își permit,  fug mai degrabă să ia masa în localurile  vecinilor noștri de peste Dunăre, la Ruse, în timp ce giurgiuvenii cu mai puțină dare de mână se mulțumesc cu grătarul făcut în spatele blocului , Pet-ul cu bere și semințele sparte pe băncuțele de la șosea.

Vina, așa cum menționam , nu este a cetățenilor, ci, în mare măsură, a celor care administrează barurile și restaurantele din Municipiu, care se mulțumesc să meargă ăn continuare pe sintagma:  Lasă  bă, că merge și așa!, gonindu-i în fiecare zi pe ipoteticii clienți, prin ignoranță și dezinteres, crezând că este suficient să deții un local în buricul  orașului pentru ca cetățeanul să se lase ademenit în el ca muștele la miere.

Un exemplu de crasă nepăsare și de mod  jenant de a-ți trata consumatorii este barul ce funcționează lipit de Ceasul cu Turn, o emblemă a orașului Giurgiu. Dincolo de faptul că barul arată ca o epavă, începând cu ușa de la intrare și până la aerul dizgrațios pe care îl conferă întregul interior kitschos al localului,  barul aproape că nu-ți poate oferi nimic de servit în afara unui sordid ceai și a unei cafele proaste care îți lasă un gust amar , atât  la figurat, dar mai ales la propriu!

Zilele trecute am pășit cu greu prin hoarda de maidanezi ce își are domiciliul pe sub băncuțele și brazii micului părculeț ce împrejmuiește barul,  pentru  a ne  întâlni cu un prieten, chiar în acest sanctuar de neglijență și de nepăsare în care personalul ( unul singur!) te întâmpină cu o teamă vizibilă  de a nu avea prea mari pretenții…

Așezați la o masă, singurii consumatori din local, nu am intuit că urma să avem, foarte  curând, o mare surpriză. Solicitând o sticlă de apă plată am aflat că barul nu deține o asemenea băutură și că doar cel mult te poți adăpa cu apă de la chiuvetă. Um sesizat totodată că băutura răcoritoare cerută avea dopul din metal aproape ruginit, fiind servită fără pahar. ( Într-un fel credem că a fost mai bine căci , vă dați seama, cam cum ar fi arătat un pahar într-o astfel de unitate comercială?).

Și atunci ce pretenție să ai de la bietul consumator când dai peste  asemenea localuri? Odată intrația aici, nu încercați să găsiți vreun meniu, vreo listă de băuturi sau altceva care să vă indice ce anume ați putea consuma într-un loc atât de sordid, în afară de apă chioară, de la chiuvetă.

Aviz instituțiilor care au ca obiect de activitate corectarea modului de servire a consumatorilor pentru ca astfel de exemple să nu se mai repete niciodată în acest oraș ce dorește să fie considerat europen!

Sau poate ( poți să știi?!), administratorul barului o avea manifestări masochiste, și intenționează să-l falimenteze și nimeni nu îl ajută în acest sens…Dar iată  că are noroc cu consumatori ca noi pentru a-și atinge acest scop, care nu înghit deloc o asemenea unitate pe care noi o considerăm o blasfemie la trecutul acestui oraș, al simbolurilor sacre pe care acest mic târg de provincie încă le mai deține…

(City ZEN)

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.