Colegiul Naţional “Ion Maiorescu” a intrat, oficial, începând cu 4 noiembrie, în cel de-al 140-lea an de existenţă. Foste şi actuale cadre didactice, oficialităţi judeţene şi municipale sau elevi au ţinut să ia parte la acest eveniment special.

Programată pentru ora 11.00, “sărbătoarea maioresciană” a debutat cu o slujbă de pomenire oficiată de trei preoţi, urmată de o serie de mesaje prezentate de actualul director al Colegiului Naţional “Ion Maiorescu”, prof. Anca Chiţu, inspectorul general Cornel Bogdan, inspectorul general adjunct Marin Tudor, muzeograful Emil Păunescu sau Paraschiva Zimnicaru, fosta directoare.

“Aveţi grijă de templu” sau “În această zi spargem cerul prin lentila oamenilor de cultură din această instituţie care au citit cel mai bine în filigramul numit copil” au fost replici care au mişcat auditoriul şi au demonstrat încă o dată importanţa acestei instituţii de cultură. A fost nevoie de intervenţia fostului director, Ion Dincă, actualmente pensionar, pentru ca lucrurile cu adevărat importante în momentul de faţă să fie spuse.

“Am venit cu emoţie dar nu am ştiut pe unde trebuie să intru ca să iau parte la acest eveniment. Poarta profesorilor era închisă, cea a elevilor de asemenea… Cineva spunea, aici, că pe vremuri acestui liceu i se spunea Bastilia. Nu ştiu pe ce se bazează când spun asta, însă cu siguranţă în acest moment arată ca o Bastilie, care stă să se dărâme. Credeam că la 140 de ani vom sărbători acest eveniment în Sala mare a Ateneului Nicolae Bălănescu, nu în această sală în care ne înghesuim acum şi care am înţeles că este cea mai încăpătoare din actuala clădire” au fost cuvintele care au îngheţat asistenţa. După cum se ştie, Colegiul este în acest moment un şantier în lucru. Sau cel puţin ar fi trebuit să fie. Lucrările sunt sistate momentan, deşi mai este mult până la finalizare. Totul se rezumă la bani. Firma care trebuia să ofere o imagine modernă vechiului edificiu, aşteaptă şi acum cele 12 miliarde de lei promise, pentru a se reapuca de treabă.

Este nevoie ca de fiecare dată în această ţară să vină câte o persoană venerabilă care să spună celor tineri cum trebuie procedat şi ce anume trebuie făcut. S-a ajuns ca un fost director, unul care a condus cu o mână de fier, să se roage efectiv de autorităţile locale, judeţene şi “naţionale” pentru ca lucrurile să intre în normalitate.

Bogdan VLADU