O ţară întreagă a stat joi seară pironită în faţa unei mascarade politice ,ai cărei actori şi-au jucat lamentabil rolurile. Nu ne vom opri  asupra tuturor scenelor caragialeşti la care am fost cu toţii martori, ci vom insista pe un amănunt care, nu ştim din ce motive, a scăpat atenţiei analiştilor, detaliu ce demonstrează cert că unul dintre actorii implicaţi a minţit fără măcar să clipească, sub luminile camerelor de luat vederi.

În declaraţia pe care premierul Mihai Tudose a avut-o  la finalul şedinţei CeX a PSD, dorind să dovedească bunăvoinţa Rovanei Plumb, onestitatea deosebită colegei sale de partid,  premierul a scos un porumbel din gură spunând că imediat ce Rovana a aflat că este implicată în cazul Belina, şi-ar fi depus demisia la cabinetul său de la Guvern, alături de cea a celeilalte bănuite, Sevil Shhaideh.

La scurt timp după declaraţiile făcute de Premier şi de Liviu Dragnea în faţa presei, abordată la ieşirea din  Kisseleff, sediul social democraţilor, fostul ministru al Mediului, Rovana Plumb a fost întrebată de jurnalişti, (atenţie!), de ce imediat după aflarea veştii că este suspicionată de către DNA în cazul Belina a refuzat să-şi dea demisia. Vizibil afectată de ceea ce se petrecuse cu câteva momente înainte în sala de şedinţe,  Rovana a fost sinceră  declarând, cu ochii umeziţi de supărare, că ea crede în continuare în nevinovăţia ei şi că a  decis să  îşi depună demisia abia acum pentru a nu pune partidul într-o lumină proastă!??

În concluzie, ce să înţelegem noi? Că Rovana Plumb şi-a depus demisia la Guvern  – aşa cum declara premierul – imediat ce a aflat că este bănuită în cazul Belina sau că  ministrul Mediului a refuzat să facă acest gest de onoare până joi, 12 octombrie, convinsă de nevinovăţia ei?

Este limpede pentru noi toţi că cineva minte ordinar şi că ne aflăm în faţa unui scenariu  alcătuit în pripă, pe genunchi, în studioul  de propagandă al PSD, scenele “live”, luându-i prin surprindere chiar şi pe cei ce l-au regizat, care au fost nevoiţi, sub presiunea momentului, să gafeze şcolăreşte.

Chiar şi în privinţa demisiei lui Răzvan Cuc făcătura a fost ambalată jalnic. Nu poţi înlătura, aşa cum spunea Liviu Dragnea, un politician, din propriul tău partid, de la conducerea celui mai important minister la acest moment doar pentru că nu a comunicat suficient de bine şi de eficient. Singurul adevăr din declaraţia preşedintelui PSD este acela că Răzvan Cuc a denunţat faptul că multe din proiectele ce ar fi trebuit puse în aplicare până acum au fost găsite de el rătăcite sau pierdute prin sertarele ministerului pe care l-a condus. Un adevăr care, aşa cum am constatat, l-a supărat atât pe premier cât şi  pe “il lider maximo”. Aşa cum cred că aţi înţeles, adevărata miză sunt  sumele uriaşe alocate acestui minister din care fiecare baron local (vezi povestea cu Ali Baba şi cei 40 de hoţi), îşi doreşte câte un sac plin, pe care să-l ducă acasă. Sinceritatea ministrului Cuc, după cum am văzut, l-a costat însă foarte scump pe giurgiuvean…!

Ce se va întâmpla de astăzi în colo? Scenariile vor continua să ne controleze, în timp ce minciuna – devenită, după cum observăm, instituţională –  ne va  fi servită ca pe bromură, cu convingerea LOR că odată cu fiecare doză primită dorinţa NOASTRĂ de a ne păstra virili în luciditate va  pieri încetul cu încetul… Ceea ce nu iau în seamă însă artizanii acestor cabale este faptul că noi, vulgul, beneficiarii acestor minciuni băgate pe gât, la miez de noapte,  ne-am putea lăsa inspiraţi de reflecţia lui Friedrich Nietzsche care spunea: „Nu sunt supărat pentru că m-ai minţit. Sunt supărat pentru că de acum nu te mai pot crede! Iată care este marele pericol ce îi paşte pe social democraţi de acum încolo!

Florian Tincu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here