DSCF5226Cu siguranţă unul dintre cei mai reprezentativi tineri ai generaţiei în blugi, de dinaintea revoluţiei Române din decembrie 1989, este şi tânăra giurgiuveancă Cătălina Bujan, născută în Zodia Peştilor în data de 9 martie 1986, astăzi un destoinic salariat al marelui brand local, SHIPYARD ATG. Primele studii le-a terminat în cadrul Şcolii gimnaziale nr. 6, apoi s-a înscris şi a frecventat cursurile Liceului Industrial ”Miron Nicolescu”, pe care l-a absolvit în 2005. Deşi a fost atrasă de chimie şi mai mereu de protecţia mediului, pasiuni pe care le-a îmbinat în mod armonios, timp de patru ani, cu practicarea dansurilor populare, pe vremea studiilor liceale. Până la urmă viaţa i-a călăuzit însă paşii spre un domeniu la care nici nu visase vreodată. ”În 2006, ne-a spus Cătălina Bujan încercând să rememoreze traseul paşilor urmaţi cu sau fără voia sa, m-am înscris la Universitatea ”Spiru Haret”, unde am urmat şi absolvit Facultatea de drept. În acelaşi timp m-am angajat pentru prima dată în câmpul muncii la noul şantier naval SHIPYARD ATG în funcţia de magaziner, funcţie pe care o îndeplinesc şi astăzi. Deci, în paralel am muncit, ca orice tânăr care doreşte să-şi câştige singur existenţa şi să nu depindă de banii familiei.

Fiind tânără şi fără o experienţă foarte îndelungată de viaţă şi de muncă nu mă pot lăuda ca alţii că am avut un principiu sau o deviză anume după care să-mi călăuzesc paşii în activitate, dar sigur pot spune că am, ca orice om câteva principii. Urmăresc întotdeauna corectitudinea, lucrul bine făcut şi mai ales la timp, o vorbă înţeleaptă spune ”timpul costă bani!”, şi în consecinţă nu trebuie irosit nicio clipă! Profesia mea de magaziner nu este simplă deloc, aşa cum ar putea părea pentru unii la prima vedere. Din această postură mă ocup cu recepţia tuturor mărfurilor care intră în şantier, mărfuri pe care ulterior le eliberez pe baza unor bonuri de consum pentru a intra în procesul de producţie.

La fiecare factură trebuie să întocmesc un NIR, care merge la serviciul de contabilitate. Toată această vastă şi complexă activitate o efectuez împreună cu o singură colegă. Fiind un volum uriaş de muncă, la propriu şi la figurat. Prin mâna mea trec valori foarte mari uriaşe chiar… Din acest punct de vedere aria de răspundere este enormă întrucât practic nu ai voie să greşeşti cu nimic nici cel puţin odată, pentru că poţi compromite munca multor constructori navali. În concluzie, din foarte multe motive obiective, pot spune că eu sunt nevoită să ştiu denumirea oricărei piese, material şi combustibil, din Şantier pentru a nu le confunda între ele.

Repere navale care i-au marcat destinul

Am rugat-o pe Cătălina Bujan să ne facă o scurtă radiografie a realizărilor şi amintirilor sale, momente care i-au marcat viaţa profesională de până acum. Fără să stea prea mult pe gânduri tânăra noastră interlocutoare ne-a declarat că din punctul său de vedere cea mai mare realizare profesională o consideră părticica sa de responsabilitate, care-i revine la fiecare navă construită în SHIPYARD ATG. Cea mai dragă amintire trăită de mine până acum printre navaliştii giurgiuveni s-a înregistrat în momentul când am fost naşă, cum se spune în industria construcţiilor navale, la un vapor destinat exportului. Am trăit atunci sentimente unice, de foarte mare bucurie presărate cu emoţii pe care nu le mai trăisem niciodată.

Tremuram din toţi rărunchii de emoţii! Trăiam clipe de neuitat, pe care nu vi le pot descrie în cuvinte oricât de mult m-aş strădui! Eram, cei drept, şi mult mai tânără ca acum, iar acest eveniment unic pentru mine probabil

s-a întâmplat atunci când nu aveam nici cel puţin doi ani de când lucram în SHIPYARD ATG. Eram un copil, de numai douăzeci de ani, în momentul când am văzut pentru prima dată în viaţa mea cum se botează o navă de către nişte oameni ce tocmai dăduseră viaţă unui munte de fiare. Botezul s-a efectuat pe instalaţia de SINCROLIFT, pe care am văzut prima dată cum se botează nava şi cum ulterior ea pleacă pe apă spre destinatarul său, respectiv proprietarul care o va exploata foarte mulţi ani.

Nava va duce cu ea pe ape tot talentul şi dragostea de muncă a constructorilor de nave din noul şantier naval giurgiuvean, şantier care duce mai departe peste ani o experienţă vastă în acest domeniu al industriei româneşti şi locale, de peste un secol. În plan familial sunt un om realizat, am o familie unită din toate punctele de vedere. În SHIPYARD ATG relaţiile de muncă sunt excelente şi se bazează pe spirit de colegialitate şi încredere reciprocă. De fapt, fără încredere în oameni nu poţi face nimic bun în viaţă! Relaţiile cu patronatul şi executivul şantierului sunt foarte calde. Personal am fost primită foarte bine de toţi salariaţii atunci când am păşit aici pentru prima dată în câmpul muncii, cum de altfel sunt primiţi şi toţi ceilalţi tineri care se angajează la noi. Am ”furat” meserie, aşa cum spun constructorii de nave, de la colega mea Petra Androne şi de la “şefa” – Sanda Ivan. Ele mi-au destăinuit fără nicio ezitare toate tainele profesiei de magaziner. Sunt o fire deschisă spre nou, optimistă şi încrezătoare în forţele mele, postură din care pot afirma că până acum nu regret nimic din ce s-a întâmplat în viaţa mea, simţindu-mă împlinită profesional şi personal. Pot spune fără să exagerez cu ceva că până acum în viaţă am făcut cam tot ce-am vrut! Iar, dacă aş mai fi din nou adolescenta aia de după absolvirea liceului şi cu bacalaureatul proaspăt luat aş alege să parcurg acelaşi traseu în viaţă, întrucât pe baza înţelepciunii dobândită odată cu trecerea anilor am constatat că fac zilnic ce-a ce îmi place. În plus la SHIPYARD ATG mă simt foarte bine din toate punctele de vedere. Condiţiile de muncă sunt bune, salariile la fel, şi în mod special vă pot menţiona că sunt achitate întotdeauna la timp. Aici nu se duce grija zilei de mâine, lucru foarte greu de întâlnit la alte firme din oraş, judeţ şi chiar din ţară, întrucât avem front de lucru asigurat de patronat şi conducerea executivă pentru câţiva ani buni de aici înainte.

Regrete necondiţionate

Ca exponent al ultimei generaţii de dinainte de Revoluţia care ne-a adus nu numai libertatea dar şi democraţia cât şi şansa sporită de acces la informaţii necesare pregătirii umane şi profesionale am şi eu câteva regrete necondiţionate. Regret faptul că tinerilor, mai mici ca mine ca vârstă, nu le prea place munca! Unii tineri giurgiuveni au venit în SHIPYARD ATG au muncit două – trei zile şi … au plecat!

Dacă nu mă consideră răutăcioasă, fiind bine intenţionată, i-aş sfătui pe tinerii din ziua de azi să aibă mai multă încredere în forţele lor, şi să plece în viaţă de la principiul că orice loc de muncă este bine venit! Nu contează dacă tragi de fiare sau navighezi pe calculator, important pentru viitorul fiecăruia dintre noi este să ai un loc de muncă sigur şi bine plătit.

Heliade CĂLIN

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here