De curând, Călin Bucur, ultimul maestru croitor din Giurgiu, a împlinit 85 de ani. La această vârstă venerabilă, acesta nu folosește ochelarii decât foarte rar, și trudește cu aceeași pasiune, ca acum 50 de ani. Din mâinile lui au ieșit costume pentru mai-marii orașului, atât în perioada comunistă, cât și după Revoluție. Și acum, giurgiuvenii îi calcă pragul atelierului de pe strada Gării, pentru o croială sau chiar mici modificări. Cel mai greu, spune Călin Bucur, se lucrează sacourile, paltoanele sau pardesiele. Dar el a avut, de la început, curajul să lucreze, de la un capăt la celălalt, asemenea lucrări…

Călin Bucur a deprins tainele aţei, acului, metrului şi foarfecelor încă de la vârsta de 12 ani. I-a spus tatălui său că vrea să înveţe croitorie, drept pentru care a fost dus de acesta la un cunoscut croitor armean din Giurgiu, Garabet.

Nu am venit la oraş pentru că muream de foame acasă, ci pentru că îmi era dragă meseria” ni se confesează acesta. A stat aproape cinci ani în atelierul armeanului, muncind din greu, câte 17 ore pe zi, numai pentru hrană şi cazare. Începând cu anul 1952 s-a mutat la Cooperativa din oraş fiind angajat chiar de directorul instituţiei care obişnuia să “racoleze” tinerii ieşiţi din atelierul lui Garabet.

Om muncitor, dar și talentat croitor, Călin Bucur a devenit ulterior şef de unitate, având în subordine 20 de angajaţi, ajungând să câştige mai mult decât directorul.

Salariul mediu în oraş era cam de 2.000 de lei. Eu câştigam 5.000” spune el. Împreună cu soţia, croitoreasă, a început să lucreze acasă deşi autorităţile interziceau acest lucru. După Revoluţie, împreună cu fiul său, şi-a deschis o firmă de confecţii. Nu a putut sta departe de croitorie, aşa că, uşor, uşor, a început să aibă 20 de angajaţi şi în capitalism.

Croitoria mergea fantastic. Chiar şi muncitorii de la Şantierul Naval veneau să îşi comande haine” spune maestrul. Chiar dacă astăzi meseria de croitor este una pe cale de dispariţie, maestrul Bucur susţine că această branşă a fost mereu una respectată în Giurgiu.

“Oraşul ăsta are o tradiţie nemaipomenită în meşteşugărie. Îmi vin în minte maeştrii Vasile Roşescu şi Iancu Dragomir pe care am avut privilegiul să îi întâlnesc. Primul era cel mai mare croitor din Giurgiu şi avea o cultură aleasă. Mergea la vânătoare cu Mihail Sadoveanu. Cel de-al doilea, Dragomir, era un croitor şcolit la Viena” spune Călin Bucur. Din păcate, marele regret al ultimul meșter croitor din oraș, este că tinerii de azi nu mai vor să învețe o meserie, iar oamenii, în special cei ce au trecut la un alt nivel de venituri, nu prea mai au gusturi în alegerea hainelor…

Fișa biografică:

S-a născut la data de 17 iunie 1935, în comuna Gogoșari. A făcut cinci clase (școală), urmate de ucenicie și de cursurile de perfecționare la casa de modă „Venus” din Capitală, unde a ajuns la recomandarea directorului Cooperativei meșteșugărești din oraș, în anul 1970. A avut o soție care i-a înțeles dragostea pentru croitorie (venind din aceeași breaslă), dar care, din nefericire, a plecat din această lume cu cinci ani în urmă. Acum se bucură de prezența fiului (care nu i-a moștenit pasiunea pentru ac și ață) și de nepoata – studentă. Îi place să spună că, pe lângă meseria de croitor, marile sale pasiuni sunt grădinăritul și colecționarea unor obiecte de artizanat, dar este și un mare iubitor al bucătăriei tradiționale românești, ce se îmbină de minune cu un pahar de vin parfumat. Urăște minciuna și persoanele care urmăresc să îi facă rău. Nu îi urăște, dar nu suportă clasa politică. Nu vrea să audă de așa ceva, cum nu vrea să audă nici de politicienii de astăzi…

(Jurnal)