În fiecare an la 6 ianuarie Biserica prăznuieşte Botezul Domnului sau Boboteaza. Sărbătoarea se mai numeşte şi Epifania sau Arătarea Domnului. Cuvântul „epifanie” este de origine greacă (Epiphaneia), însemnând “manifestare” sau „apariţie”. „Teofanie”, termen ce semnifică „manifestarea lui Dumnezeu”.
Domnul nostru Isus Hristos s-a afundat în apele Iordanului ca să sfinţească firea apei şi s-o facă izvor de sfinţenie pentru om. Dacă apa s-a sfinţit şi s-a curăţit prin afundarea în ea a Mântuitorului, atunci de ce sfinţirea apei se face an de an de către Biserica Ortodoxă? – Deoarece omul continuă să poarte în el înclinarea spre păcat, iar prin păcatul său omul strică tot ce atinge. De aceea Mântuitorul a întemeiat Biserica Sa pe pământ, ca ea, prin puterea Duhului Sfânt şi prin rugăciunile preoţilor să fie mereu un izvor nesfârşit de sfinţire şi de viaţă.
Boboteaza este sărbătoarea sfinţirii tuturor apelor din lume, după cum Iisus s-a coborât în râul Iordan pentru a fi botezat de Ioan Botezatorul. Este de asemenea o ocazie pentru recunoaşterea Sfintei Treimi, căci se arată în acelaşi timp Fiul ce vine să se boteze, vocea Tatălui şi Sfântul Duh ce se coboară asupra lui Iisus în chip de porumbel.
De Bobotează se practică aruncatul crucii în ape. În ţările cu tradiţie ortodoxă, în special în România, Grecia şi Rusia, slujba de Bobotează nu are loc în biserică, ci lângă o apă curgătoare sau o fântână. Acesta este momentul în care preotul aruncă în apa îngheţată o cruce, iar bărbaţii se aruncă după ea. Cel care o aduce înapoi la mal va avea noroc tot anul.

După slujbă, credincioşii primesc Agheasma mare, apă sfinţită, cu puteri deosebite, care vindecă trupul şi sufletul. Se spune că sunt suficiente doar câteva picături din aceasta pentru vindecarea sterilităţii sau pentru a scapa de patima alcoolului. Agheasma mare este păstrată cu sfinţenie, lângă icoană, tot anul, pentru a fi folosită ca leac de boli şi pentru dezlegarea farmecelor.
Ea nu se alterează în timp, iar dacă totuşi devine vâscoasă sau capătă gust neplacut, se spune ca cineva din casa respectivă a comis un mare păcat sau casa respectivă a fost blestemată.

Tradiții în ”Ajun” și ”de” Bobotează
În unele zone ale țării , cei ce nu țin post, în ajunul Bobotezei pregătesc o masă asemănătoare cu masa din ajunul Crăciunului. Pe masa din „camera de curat” se așterne o față de masă, aleasă special pentru acest moment; sub fața de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colț se pune câte un bulgăre de sare. Deasupra se așează 12 feluri de mâncare: colivă ( grâu pisat, fiert, îndulcit cu miere și amestecat cu nucă pisată ), bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale , „găluște” umplute cu crupe, borș de „burechiușe” sau „urechiusele babei” ( borș de fasole albă în care se fierb colțunași mici, umpluți cu ciuperci), borș de pește, pește prăjit, „varzare” ( placinte de post umplute cu tocatura de varza acra ), placinte cu mac etc. Până la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se atinge de mâncare iar, imediat după sfințirea mesei, în mediul rural, o parte din bucate sunt adăugate în hrana animalelor pentru „a fi protejate de boli și pentru a fi bune de prăsilă”.
Boboteaza – practici populare de alungare a spiritelor malefice
Ajunul Bobotezei este, în egală măsură, și un moment favorabil farmecelor, descântecelor și altor practici magice. Dimineata, înainte de aprinderea focului, se strânge cenusa din sobă și gunoiul din casă pentru a fi păstrate pănă în primavară, când se presară pe straturile cu legume „pentru a le face rodnice și a le proteja de gujulii”. Se crede că dacă în dimineața Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcați cu promoroacă, aceștia vor avea rod bogat. De asemenea, se credea ca animalele din grajd vorbesc la miezul nopții dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile. În această zi sunt interzise certurile în casă și nu se dă nimic ca împrumut, nici măcar jăratec din focul din vatră. În seara de Ajun se savarșesc practici de aflare a duratei vieții. Înainte de culcare, se luau cărbuni din vatra și se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea că primul care va muri, va fi cel al cărui carbune se va stinge mai repede.

Ce semnifică Aghiasma – Apa sfântă a zilei de Bobotează. Cum și când trebuie ea luată…

Aghiasma este apa sfințită de preot în cadrul slujbei de Bobotează și în ziua Sfeștaniei. În funcție de slujba săvârșită pentru sfințirea acestei ape, aghiasma poate fi: Aghiasma mare, când se săvârșește „Sfințirea cea mare a apei”, în ziua de Bobotează și Aghiasma mică, atunci când se săvârșește slujba numită „Sfințirea cea mică a apei”.
„Pravila bisericească” ne învață că: Aghiasma – apa sfințită prin slujba bisericească – se face când preotul cheamă asupra ei puterea Duhului Sfânt, pentru ca ea să aibă puterea de a sfinți viața oamenilor și a naturii înconjurătoare, pentru ca ele să capete binecuvântarea Domnului. Apa este simbolul curățirii sufletești, a promovării și a sfințirii vieții. La Botezul Domnului se face aghiasma mare; aceasta se ia înainte de anaforă; se dă și celor ce sunt opriți de la Împărtășanie, ca întărire spre nădejdea pocăinței, a mângâierii și îndreptării lor pentru viitor (Constituțiile Apostolice VIII, 29).
Fiind folosită numai în cantități mici, aghiasma nu trebuie să fie înmulțită. O sticlă de aghiasmă mare este suficientă pentru un an, ea fiind folosită mai rar decât cea mică. În ce privește aghiasma mică, slujba pentru sfințirea acesteia poate fi săvârșită oricând în an, atât în biserică, cât și în casele credincioșilor. Când facem sfeștanie în casă, preotul poate sfinți o cantitate mai mare de apă, în funcție de dorința și nevoile fiecăruia.
Aghiasma nu se strică niciodată! Ea nu se strică datorită prezenței în ea a harului lui Dumnezeu, și nu a altor cauze precum intrarea în contact a apei cu argintul, considerat factor dezinfectant, sau prin asocierea ei cu busuiocul , teorie ce constituie doar o speculație. Dacă aghiasma capătă însă un miros neplăcut, din pricina vasului în care a fost păstrată, si nu mai poate fi folosită, aceasta se varsă într-o apa curgătoare, curată sau la rădăcina unui copac.
Atenție!  Aghiasma adunată la un loc din mai mulți ani sau de la mai multe biserici și mănăstiri nu este mai puternică decât aghiasma sfințită la oricare biserică. Harul lui Dumnezeu și darurile Duhului Sfânt nu se adună matematic, dupa mintea noastră, ci se dăruiesc fiecăruia din mila lui Dumnezeu, rodind după măsura credinței fiecăruia. Astfel, unul care bea aghiasmă de la biserica de care apartine poate fi mai folosit decât unul care bea aghiasma adunată de la mai multe mănăstiri.
Aghiasma se păstreaza curată și proaspătă vreme îndelungată, fără a da semne de învechire sau alterare. Deși acest lucru este unul dintre cele mai mici semne ale prezenței harului în această apă sfințită, el ar fi de ajuns singur să-l nască întru credință pe cel necredincios.

Aghiasma mare, apa sfințită la Bobotează

Slujba numită „Sfintirea cea mare a apei” se săvârșește de două ori pe an, și nu o singură dată, dupa cum se stie în popor. Mai întâi ea este săvârșită în ajunul Bobotezei, cu această aghiasmă mare stropindu-se casele credincioșilor, iar mai apoi, în ziua de Bobotează (6 ianuarie), aghiasma fiind luată de credinciosi acasă, pentru nevoile de peste an.
Sfințirea cea mare a apei, săvârșită de preoți în ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos a sfințit firea apelor, botezându-Se în râul Iordan, este oficiată numai în biserică sau lângă o apă curgătoare curată. În cadrul acestei slujbe, spre deosebire de cea în care se sfințește aghiasma mică, apa este sfințită printr-o dublă invocare a Duhului Sfânt. Astfel, aghiasma mare are o putere sfințitoare deosebit de mare, ea purtând în sine darurile minunate ale Duhului Sfânt, cu mult mai mult decât aghiasma cea mică.
Fiind sfințită numai la începutul anului, aghiasma mare este păstrată cu multa grijă în Sfântul Altar, ea fiind folosită de preot la multe rugăciuni săvârșite peste an. Aghiasma mare este folosită în slujba Botezului, la sfințirea bisericilor, a antimiselor și a Sfântului și Marelui Mir, cu ea se stropesc și obiectele liturgice și icoanele ce urmează a fi sfințite, cu ea se stropesc demonizații și cei vrăjiți, atunci când li se citesc rugăciunile de dezlegare și molitfele. Ea se folosește și la unele dintre rugăciunile din Molitfelnic, precum cele de deochi și de curățire a fântânii, holdelor etc.
În zilele de Bobotează, fiecare creștin este dator să ia acasă aghiasma mare și să o păstreze într-un loc deosebit și curat. Cu această ocazie, credincioșii beau aghiasma mare vreme de opt zile, începând din ziua Bobotezei și încheind în ziua de odovanie a praznicului (14 ianuarie). Numai în această perioadă se poate bea aghiasma mare, fără post și spovedanie.
După data de 14 ianuarie, aghiasma mare se ia numai cu post si cu spovedanie, intotdeuna inainte de anfura, cu binecuvantarea preotului duhovnic. Unii preoți obișnuiesc să dea aghiasma mare, după post și spovedanie, acelora care nu au binecuvântarea de a se împărtăși cu Sfintele Taine. Cu binecuvântarea duhovnicului, postind măcar în ajun, aghiasma mare se poate bea și in zilele de sărbătoare.
Cu aghiasma mare se pot stropi: casa, curtea, grădina, vitele, ogoarele și livezile, spre a fi păzite de lucrările necurate ale diavolului (doar de Bobotează sau periodic). Mai multe amănunte despre miraculoasele efecte ale aghiasmei și ce înseamnă pentru credincios agheasma mică puteți citi în numărul din 10 ianuarie al publicației ”Jurnal giurgiuvean”.
(B.THEODOR)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here