Odată cu trecerea sărbătorilor de Paşti, am vrut să vedem cum au fost ele pentru credincioşii diferitelor confesiuni din oraşul Giurgiu, drept pentru care am făcut o vizită la Biserica Creştină Baptistă „Sfânta Treime”, acolo unde pastorul Viorel Dumitru a fost gata să ne răspundă la câteva întrebări.

Ce ne puteţi spune despre felul în care a decurs sărbătoarea Paştelui, anul acesta, pentru credincioşii baptişti ?

Vă mulţumesc pentru întrebare şi pentru amabilitatea de a vorbi şi despre credincioşii altor biserici din oraşul Giurgiu şi aici vreau să punctez faptul că în paginile dumneavoastră au fost relatate pe larg toate evenimentele spirituale petrecute în oraşul Giurgiu, inclusiv cele din Biserica Baptistă. Noi încă ne aflăm sub impresia sărbătorilor pascale, atât la începerea cât şi la finalul slujbelor religioase din Biserică cu toţi creştini cântăm „Cristos a înviat”, iar lucrul acesta se va face până la „Înălţarea Domnului”. Dacă este să vorbim strict de perioadă sărbătorii vreau să spun că ne-am bucurat de o participare frumoasă a credincioşilor, la eveniment, poate cea mai numeroasă prezenţă a fost la Slujba de Înviere. Am fost bucuros să văd biserica plină, şi asta în ciuda orei târzii în noapte, parcă numărul tinerilor a fost mai mare ca niciodată, lucru care nu poate decât să ne încurajeze. Dincolo de implicare şi participare la slujba de Înviere, rămâne provocarea permanentă de a demonstra că eşti Creştin, adică porţi pe Mântuitorul Isus Hristos în inima ta, am fost trist să aud nişte prieteni care lucrează la Ambulanţa Giurgiu, spunând de un caz de bolnav căzut în stradă chiar în Vinerea Mare, a trecut o oră până au primit o sesizare să se prezinte la caz, în timpul acesta zeci de oameni au păşit pe lângă cel căzut, se grăbeau la piaţă ori la biserică. Dar trebuie să vorbesc şi despre un caz pozitiv, imediat după Paşti eram pe un bulevard important din oraş şi am văzut un om căzând pe stradă; până să ajung eu lângă el nu mai puţin de cinci bărbaţi au sărit să-l ajute şi mai multe maşini s-au oprit să întrebe de starea lui, iată şi oameni cu suflet bun şi frică de Dumnezeu.

Ştim că şi anul acesta în prima zi după Paşti, aţi avut un marş al Învierii, ce ne puteţi spune despre el?

Da, este vorba despre tradiţionalul, putem să-l numim de acum, Marşul Învierii, anul acesta am fost la ce-a de a şaptea ediţie, ce vă pot spune este că a fost cel mai lung de până acum, ca şi traseu, dar şi foarte numeros ca şi participare. Au fost implicate toate bisericile evanghelice din oraşul Giurgiu, respectiv Bisericile Penticostale, Biserica Creştină după Evanghelie, Biserica Evanghelică Română şi Biserica Baptistă, desigur cu noi au venit şi credincioşi de la celelalte biserici, nu a fost refuzat nimeni . Ca şi însemnătate, Marşul Învierii, are în ceea ce ne priveşte, mai multe sensuri; un lucru foarte important este expresia unităţii creştine, noi ca şi Creştini suntem toţi fii aceluiaşi Tată, aşteptând viaţa veşnică ce va să vie ne pregătim să moştenim împreună împărăţia cerurilor, un alt aspect nu mai puţin important este mărturisim oraşului Giurgiu că noi suntem cei care ne rugăm pentru acest oraş. Un element simbolic în această acţiune este şi oprirea în faţa instituţiilor reprezentative pentru a citi din Sfânta Scriptură şi pentru o rugăciune către Dumnezeu.

Despre ce alte lucruri ne mai puteţi vorbi, din luna aceasta?

Mai este ceva despre care aş aminti, am pierdut luna aceasta un prieten, un colaborator, un slujitor al lui Dumnezeu lider în cadrul Bisericii Creştine după Evanghelie, este vorba de Ionică Paraschiv, care după o lungă şi grea suferinţă a plecat la cele veşnice. Am fost marcaţi de această despărţire toţi slujitorii bisericilor evanghelice din oraş, ne-am rugat mult pentru el şi am fi vrut să-l ajutăm mai mult, dacă Dumnezeu a hotărât să-l cheme acasă la 41 de ani noi, ca oameni, nu putem decât să ne rugăm pentru familia lăsată în urmă, ca bunul Dumnezeu să-i poarte în grija lui părintească.

Aveţi ceva proiecte în lucru?

Da, chiar acum mă ocup cu organizarea unui eveniment pentru data de 7 mai, este vorba despre Ziua Tatălui, pentru prima dată ţinută în mod oficial şi în ţara noastră. Organizaţia „Alege Viaţa” din Bucureşti m-au cooptat ca şi coordonator al proiectului „Sunt un tată bun!” pentru Giurgiu. Evenimentul în sine nu are neapărat o tentă religioasă, dar se vrea un timp de reflecţie pentru bărbaţi, în special pentru cei care sunt şi taţi. Am acceptat provocarea celor din organizaţia „Alege Viaţa” din cel puţin două motive, sunt tată şi mă preocupă perioada vârstei adolescenţei pentru fetele mele şi vreau să fiu cât mai pregătit pentru acest timp, apoi mă întâlnesc deseori cu părinţi care se simt depăşiţi de anumite lucruri din viaţa copiilor lor, vreau ca să vin şi în întâmpinarea acestor nevoi; mai este un motiv cred eu mult mai important decât toate celelalte; ca şi creştini ce aşteptăm Viaţa Veşnică ce va să vină ştim că singurele lucruri care le luăm cu noi din lumea aceasta sunt copiii cu care ne vom întâlni în Împărăţia lui Dumnezeu. Aşadar, înainte de 9 mai, atunci când este decretată Ziua Tatălui, vrem să ne întâlnim la Ateneul Nicolae Bălănescu, vineri seara pe data de 7 mai, cu toţi bărbaţii adevăraţi din Giurgiu.

Ce aşteptaţi concret de la acest eveniment?

Vedeţi, noi ne pregătim pentru foarte multe lucruri în viaţă, învăţăm o meserie, o limbă străină, un sport, să cântăm la un instrument şi multe altele, nu ne pregăteşte nimeni pentru calitatea de părinte. Vreau să vă fac o mărturisire: la vârsta de 30 de ani am devenit tată, emoţia, când am ţinut prima mea fetiţă în braţe, a fost copleşitoare, ea era aşa de mică, dar eu foarte speriat, nu învăţasem la nici un curs cum e să fii tată, desigur citisem multe cărţi şi auzisem experienţele multor taţi şi cu toate acestea sentimentul că sunt nepregătit persista; acum, să fiu sincer, nici azi nu mă simt complet pregătit pentru calitatea de părinte, dar mă perfecţionez. Revenind la evenimentul din 7 mai, cred că în situaţia mea sunt mulţi, ca să nu zic toţi bărbaţii; am citit nişte statistici care dau procente cu privire la timpul petrecut de copii cu taţii lor, cifrele sunt teribile, la întrebarea cât timp vorbeşti într-o săptămână cu tatăl tău 24,3% dintre cei intervievaţi au răspuns că nu vorbesc deloc cu tatăl lor într-o săptămână, iar 29,6% au spus că vorbesc mai puţin de 16 minute cu tatăl lor într-o săptămână. Atunci ne mai miră să auzim atâtea nenorociri ce se petrec cu copiii?

Avem un invitat pentru o temă specifică, prof.univ.dr. Otniel Bunaciu de la Universitatea Bucureşti le va vorbi bărbaţilor din Giurgiu, avem şi o lansare de carte e vorba de cartea „Sunt un tată bun?”, vor fi şi nişte videoclipuri, lucruri care sper eu va determina bărbaţii din Giurgiu să participe la eveniment. Ne rugăm ca bunul Dumnezeu să ne ajute tuturor celor cu gânduri bune şi inimi curate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here