1409245480be36ae5c

 Sâmbătă, 29 august, creştinătatea prăznuieşte cu evlavie şi tristeţe moartea martirică a Prorocului Ioan Botezătorul, sfântul care L-a botezat pe Domnului Iisus în râul Iordanului. Ioan Botezătorul este cel mai mare profet al Vechiului Testament şi Sfântul care a făcut trecerea spre Noul Testament, care-l vesteşte pe Mântuitorul cel Înviat.

 Prorocul Ioan Botezătorul, numit de Sfinţii Părinţi „Îngerul pustiei,”a dezvăluit lumii, pentru prima dată, că Iisus este Mesia trimis de Dumnezeu. Sărbătoarea orânduită în Calendarul ortodox în ziua de 29 august, închinată Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, este o zi de doliu şi de post aspru, fiind ultimul praznic important din Anul Bisericesc care se încheie pe 31 august. Totodată, creştinii postesc în această zi urmând exemplul Profetului Ioan Botezătorul, cel mai mare postitor dintre oameni.

Sfinţii părinţi mărturisesc în scrierile lor religioase că Ioan Botezătorul, propovăduitor al pocăinţei şi botezător al Lui Iisus, este cel dintâi model de viaţă călugărească. De asemenea, în opinia lor, Ioan a urmat cea mai importantă şcoală de formare duhovnicească în Pustiul Iodanului. Totdeauna cuvântul Prorocului Ioan era îndrăzneţ şi acesta nu l-a cruţat nici pe regele Irod Antipa, Tetrahul Galileei, pentru păcatul său de a se căsători cu Irodiada, soţia fratelui său, Filip, când acesta era în viaţă. Ioan a mers la rege şi l-a criticat aspru pentru adulterul cu Irodiada. Au rămas în istoria creştinismului vorbele moralizatoare ale Proorocului: ” Nu ţi se cade ţie să ai de soţie pe femeia lui Filip, fratele tău !”

 Din Evanghelia după Matei aflăm că, pentru curajul cu care l-a criticat pe regele Irod Tetrarhul pentru adulterul cu Irodiada, soţia fratelui său, Sfântul Ioan a fost închis de acesta în pivniţele Palatului Maherus. Din acel moment, pentru Sfântul Ioan au început zilele încărcate de suferinţă: Ioan Botezătorului pornise pe drumul jerfei. Totodată, pentru criticile moralizatoare primite din partea Prorocului, Irodiada îl ura de moarte pe ascetul Ioan şi aştepta un prilej de răzbunare.

 Regele Irod şi-a sărbătorit ziua de naştere cu mare fast, în apropierea sărbătorii de Paşte. La această aniversare, regele i-a invitat pe toţi nobilii din regat. Pentru Irodiada era momentul potrivit să se răzbune. Cu acest prilej, Salomeea, fiica Irodiadei din căsătoria cu Filip, fratele regelui, a dansat cu voluptate în faţa oaspeţilor. Ea a fost admirată de toţi nobilii invitaţi la aniversare şi, mai ales, de Irod. Acesta i-a promis, drept recompensă, că-i îndeplineşte orice dorinţă, chiar şi o jumătate din regat.

Sfătuită de mama sa, Salomeea i-a cerut regelui să-i împlinească o dorinţă surprizătoare: să i se aducă, pe un taler de aur, capul Sfântului Ioan Botezătorul. Documentele vremii susţin că Irod a fost uimit şi derutat când a auzit ce dorinţă trebuia să-i împlinească Salomeei. Din păcate, datorită asistenţei numeroase, martoră la eveniment, Irod a crezut de cuvinţă că trebuie să-şi respecte jurământul. În acelaşi timp, oaspeţii regelui, nobilii din regat, martorii nefericitei întâmplări, aşteptau cu multă curiozitate să vadă în ce măsură Irod îşi va respecta promisiunea. De aceea, sentinţa a fost executată imediat. Un soldat l-a decapitat pe Sfântul Ioan chiar în faţa temniţei din palatului Maherus.

Irod se temea, totuşi, că Ioan ar putea învia, dacă trupul ar fi îngropat alături de cap. De aceea, fiind prevăzător, regele le-a dat ucenicilor Sfântului Ioan, doar trupul acestuia. Cu toţii, ei au mers în cetatea Sevastia unde l-au îngropat; după aceea, ucenicii au mers la Iisus şi i-au povestit sfârşitul dramatic al Sfântului Ioan.  Irodiada a îngropat în secret capul prorocului martir Capul Sfântului Ioan a avut o istorie tulburătoare: în ziua dramei, capul a fost îngropat de Irodiada în secret în curtea locuinţei sale, la mare adâncime.

 Istoria zbuciumată a moaştelor Sfântului Ioan
Capul Sfântului Ioan Botezătorul se numără printre cele mai venerate moaşte. După tradiţia Bisericii, Capul Sfântului Ioan a fost „pierdut” de trei ori şi tot de atâtea ori a fost găsit „ aflat”. În Calendarul Ortodox sunt rânduite datele de prăznuire ale celor trei „Aflări”(descoperiri) ale Capului Sfântului Ioan: pe 24 februarie-„Întâia şi a Doua Aflare”a Capului Sfântului Ioan Botezătorul, iar pe 25 mai se omagiază a treia „Aflare”a Capului Prorocului Ioan. Tradiţia creştină spune că, totuşi, Ioana, soţia lui Huza, economul lui Irod, ştia locul unde Irodiada a îngropat capul Sfântului Ioan. În mare taină, ea l-a dezgropat şi l-a pus într-un vas de lut pe care l-a înhumat, în secret în Muntele Eleonului ( Muntele Înălţării).

 Prima „Aflare”a Capului Prorocului
După mulţi ani, un proprietar bogat şi credincios s-a călugărit sub numele de Inochentie. El a ajuns pe Muntele Eleonului, zidindu-şi acolo o chilie. Apoi, el a dorit să zidească în apropierea chiliei şi o bisericuţă. În timp ce săpa pentru temelia sfâtului lăcaş, Inochentie a găsit vasul de lut care ocrotea Capul Sfântului Ioan. Călugărul l-a păstrat în bisericuţa sa, până când a intuit că va trece la cele veşnice. De teamă că va fi pângărit de păgâni, călugărul l-a îngropat din nou acolo unde l-a găsit. În timpul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, Prorocul Ioan s-a arătat în visul a doi călugări şi le-a cerut să-i dezgroape capul. Acest moment este socotit „Prima Aflare” a veneratului cap. După ce Sfântul Ioan le-a dezvăluit călugărilor locul unde este îngropat capul său, cei doi monahi i-au îndeplinit dorinţa Prorocului. Au dezgropat moaştele şi le-au purtat într-un sac, oriunde mergeau.

După un timp, cei doi s-au împrietenit cu un olar şi i-au dat acestuia sacul, să-l mai ducă şi el. Sfântul Ioan s-a arătat şi în visul olarului, cerându-i acestuia să fugă de călugări. Olarul a ocrotit moaştele Sfântului, care i-au adus acestuia multe bucurii. Când şi olarul a intuit că nu mai are mult de trăit, el a pus capul Sfântului Ioan într-o raclă pe care i-a încredinţat-o surorii sale. La rândul ei, sora olarului a dăruit vasul cu preţioasele moaşte călugărului Eustatie, care locuia într-o peşteră. Aici, moaştele au făcut numeroase minuni, iar călugărul le spunea credincioşilor, care veneau să se roage la el, că toate minunile sunt rodul puterilor sale. Aflând că va fi trimis în exil, călugărul Eustatie a îngropat moaştele.

După un timp, peştera unde a locuit Eustatie a fost ocupată de mai mulţi călugări credincioşi, care au înălţat în apropiere o mânăstire. Prin anul 452, arhimandritul Marcel, stareţul mănăstirii, a văzut în apropierea oraşului Emesa un foc foarte mare, în timpul unei slujbe. După multe căutări, urmând traseul unei stele călăuzitoare, s-a descoperit cinstitul odor, care a fost aşezat în biserica cetăţii Emesa din Siria .

——————————————————————————————————————————————-

Ce nu ai voie în această zi

Potrivit tradiţiei, în această zi de post aspru, cunoscută în popor şi sub numele de Sfântul Ioan Cap Tăiat, se ajunează. Totodată, praznicul aduce cu sine o seamă de interdicţii: în această zi, pentru menţinerea sănătăţii, este bine să nu se consume fructe rotunde -mere, pere, prune şi nici căpăţâni de usturoi, care au formă rotundă, asemănătoare capului. În ajunul sărbătorii şi în ziua praznicului nu se mănâncă preparate din varză, deoarece Sfântului Ioan i s-a tăiat capul pe o căpăţână de varză, de şapte ori, şi iar a înviat. Dintr-un sentiment de pioşenie pentru moartea martirică a Prorocului Ioan, nu se mănâncă fructe şi legume de culoare roşie, nu se bea vin roşu şi nici o băutură de culoare roşie, pentru că aceste alimente amintesc de sângele vărsat de Proroc în timpul decapitării sale.

 Prin tradiţie, se împlineşte un ritual pentru ca persoanele grav bolnave să ajuneze sau să mănânce doar struguri în ziua praznicului. Se spune că prin împlinirea ritualului, bolnavii se vindecă de bolile moştenite din familie. În ziua praznicului se sfinţesc la biserică mere, pere, struguri şi castraveţi. Aceste alimente se împart oamenilor săraci, în amintirea rudelor decedate, dar nu se pun pe tipsie ( tavă mare, rotundă), aşa cum a fost pus capul Botezătorului, după decapitare.

 Potrivit tradiţiei, în majoritatea zonelor ţării, pentru sporul familiei şi pentru alungarea bolilor, în familiile care au rude decedate în condiţii suspecte sau de moarte năpraznică se respectă momentele de reculegere. Totodată, în memoria acestora se împart pachete cu struguri, pâine şi căni cu apă, ofrande sfinţite la biserică.

 În gospodărie nu se folosesc obiectele ascuţite
În acelaşi timp, în această zi, în gospodării nu se folosesc obiectele ascuţite-cuţite sau furculiţe. Chiar şi pâinea se rupe cu mâna. La oraşe şi la sate, pentru menţinerea sănătăţii, aproape toţi postitorii respectă o datină străveche : ei consumă în această zi doar turtă preparată din grâu sau din mălai. Tradiţia spune că, pentru a ne împlini o dorinţă, trebuie să postim până la apusul soarelui. În ziua praznicului, nu se face dezlegare la mâncarea de dulce şi este bine să ţinem seama de această interdicţie.

 Începând din această zi şi până la 14 septembrie, când se sărbătoreşte Înălţarea Sfintei Cruci, persoanele care au săvârşit păcate .  Credincioşii care se confruntă cu probleme de sănătate şi cu numeroase pabuge trebuie să practice postul negru şi să se roage la o icoană a Sfântului Ioan Botezătorul. Din vremuri îndepărtate, credincioşii care au împlinit această datină au scăpat de efectele farmecelor şi blestemelor.

(Jurnal)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here