schimbarea_la_fataDin punct de vedere religios Schimbarea la Faţă a Mântuitorului reprezintă data la care Iisus ( împreună cu trei dintre mucenicii cei mai apropiaţi, Petru, Iacob şi Ioan), a urcat pe muntele Tabor ca să se roage. Aici, apostolii au fost învăluiţi într-un nor de lumină, în timp ce Iisus se ruga, iar apoi au auzit un glas care le-a spus: “Acesta este Fiul Meu cel iubit, în care am binevoit; pe Acesta ascultaţi- L”.

De asemenea, faţa lui Iisus a strălucit ca soarele, iar veşmitele lui s-au făcut albe ca lumina, după cum spune evanghelistul Matei. Iisus le-a poruncit celor trei să nu dezvăluie nimănui nimic din cele văzute şi auzite, până după învierea Sa din morţi. Motivul acestei dezvăluri a fost acela de a înţelege lumina credinţei şi de a deschide ochii pentru a vedea doar partea frumoasă a lucrurilor şi a ne umple de bunătate. Sărbătoarea semnifică şi schimbarea noastră în bine.

În această zi  Nu e bine să te cerţi cu nimeni!

Tradiţia spune că este bine ca sărbătoarea să fie trăită cu intensitate sporită prin rugăciuni pentru sănătatea şi pentru împlinirile familiei, dar și prin pelerinaje la biserici şi la mănăstiri. În popor se crede că oamenii care se roagă în această zi să scape de patimi, cum sunt cele ale beţiei sau tutunului, cu siguranță se vor vindeca. Totodată, se mai spune că în ziua praznicului creştinii nu trebuie să se certe cu nimeni, mai ales cu rude sau cu prieteni. Cine încalcă tradiţia va avea parte numai de supărări, până la viitoarea sărbătoare de Probejenie, cred cei mai superstițioși.  Se mai crede că este bine să evităm călătoriile de Schimbarea la Faţă a Domnului, căci s-ar putea să rătăcim drumul spre casă şi să ne mai întoarcem doar odată cu venirea berzelor.

 În această zi se duc la biserică mere, pere, prune şi mai ales struguri. Recolta aceasta se numeşte „pârga” din struguri. Fructele se duc la biserică pentru a fi sfinţite, apoi se împart credincioşilor care participă la slujbă. De asemenea, se împart pachete cu fructe şi cu bucate de post, în memoria rudelor decedate. În tradiţia populară, boabele desprinse din ciorchini poartă numele de „coliva de struguri”, aceste ofrande dăruindu-se în memoria rudelor plecate în eternitate.

Obiceiuri populare ale acestei zile

De Pobrejenie, cum mai este numită această sărbătoare în popor, care înseamnă “a certa”, este dezlegare la peşte. Este şi momentul de “ceartă” între vară şi toamnă. Mai exact, de azi natura se pregăteşte de toamnă. Iată ce alte tradiţii se păstrează la sate:

  • se spune că de azi păsările călătoare se pregătesc de plecare spre tărâmuri calde, iar animalele târâtoare încep să intre în pământ, pentru a se adăposti de vremea rece;
  • fetele nu trebuie să se spele pe cap sau să se pieptee de Obrejenie, fiindcă aşa cum iarba nu mai creşte în câmpuri, aşa nu le va mai creşte nici lor părul;
  • dacă speli rufe azi vor fi năpădite de păduchi şi ploşniţe;
  • dacă respectă această zi şi vor posti, femeile însărcinate vor avea o naştere foarte uşoară şi copii sănătoşi, fiindcă vor fi ocrotite de Maica Domnului;
  • nu este bine ca în această zi să te mai scalzi în apele repezi de munte, fiindcă acestea devin mai reci şi te poţi îmbolnăvi;
  • de azi nu se mai lasă noaptea ferestrele deschise din credinţa că în miez de noapte duhurile rele intră în case, de frig, şi că membrii familiei atinşi de ele rămân o vreme cu membrele înţepenite sau strâmbe;
  • dacă te cerţi astăzi cu cineva, vei petrece întregul an într-o gâlceavă. Există credinţa generală că până azi trebuie neapărat să te împaci cu toţi cei cu care te-ai certat de-a lungul anului;
  • se mai spune că ziua de Pobrejenie este una în care se deschid Cerurile, iar cei aleşi de Dumnezeu pot să vadă Porţile Raiului.
  • frunza codrului începe să-şi schimbe culoarea din această zi, iar iarba încetează să mai crească;
  • se recoltează plante şi fructe de leac cu puteri vindecătoare: leuştean, avrămeasă, usturoi, flori de muşetel, alune şi se descântă “de urât”;
  • se spune că de-acum se schimbă fructele care până la această vreme fuseseră “veninoase” şi că apare “prima” dulceaţă a lor;
  • cine mănâncă struguri înainte de Obrejenie, adică nesfinţiţi, o să aibă dureri de burtă. După ce sunt sfinţiţi strugurii se împart înmemoria celor decedaţi;
  • se spune despre oamenii care nu-și văd umbra capului la răsăritul soarelui, în dimineața acestei zile, că vor muri până la sfârșitul anului.
  • stupii care au fost transportaţi în pastorală sunt pregătiţi să fie aduşi acasă, din credinţa că florile “pălesc” şi nu mai au dulceaţă.              (Jurnal)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here