După cum scria şi cotidianul nostru într-un material anterior, site-ul Ştiri pe surse confirmă faptul că numărul românilor  care aleg să emigreze, pentru a-şi câştiga existenţa în alt stat din Europa este în creştere cu 7%, conform ultimelor date statistice. După Siria (ţară de conflict!), România este ţara cu numărul cel mai mare de migranţi. Conform datelor ONU, sunt 3,4 milioane de români plecaţi în afara ţării. Acelaşi site vă oferă o analiză pertinentă a situaţiei din România  lui  octombrie 2017:

Am ajuns ca 9 români să plece din ţară aproape la  fiecare oră. Dacă ne uităm la „tabloul de ţară”, cred că avem şi explicaţia acestui exod. Numărul românilor care aleg să plece creşte de an la an,  odată cu scăderea speranţei că lucrurile se vor putea îmbunătăţii prea curând în România.

În domeniul economic, observăm că există o presiune din ce în ce mai mare asupra firmelor, a micilor antreprenori. După ce Guvernul a adoptat o serie de măsuri care au dus la măriri de pensii şi salarii, după ce au crescut cheltuielile bugetare, acum se vede cu ochiul liber că există o goană disperată după bani.

Guvernul nu mai ştie ce să facă, pentru a aduce bani la buget. Split TVA este ultima măsură care trădează disperarea actualului Executiv. Tabloul exact al primelor 8 luni a fost descris foarte bine de către deputatul USR, Claudiu Năsui: „Câteva cifre sintetizează aproape toată povestea: – investiţii (incluzând cheltuieli de capital şi programe de dezvoltare): -29.5%; – cheltuielile de personal: +21.4%; – asistenţă socială: +11.3%; – deficit bugetar: +109.2%

Astfel deficitul pentru primele 8 luni ajunge la 0.78% din PIB, faţă de 0.41% anul trecut. Speranţa guvernului este să reuşească să oprească creşterea deficitului la 3% prin creşteri de taxe, nu prin scăderea cheltuielilor.”

Cu alte cuvinte, cheltuim mai mult decât avem, tăiem tot ce putem la investiţii şi încercăm să astupăm găurile.

Disperarea a ajuns la cote maxime!

Noile accize pentru benzină exprimă exact problemele PSD. Ea este impopulară atât în mediul de afaceri cât şi în rândurile cetăţenilor obişnuiţi. PSD nu ar lua o asemenea măsură dacă nu ar fi nevoit sa încerce orice ca să echilibreze cât de cât bugetul.

Disperarea a ajuns la cote maxime. Am văzut cum Universităţile sunt silite să plătească drepturile salariale (cei 25% pierduţi la tăierile din 2009) profesorilor din fondul de rezervă, pentru că Ministerul nu mai alocă banii necesari.

Toate aceste măsuri dau fiori mediului de afaceri. Aproape niciun antreprenor nu mai are vreo speranţă şi nici o aşteptare din partea Guvernului. Toţi încearcă să se conserve şi să se păstreze pe linia de plutire.

Se moare cu zile în spitale! Numai bolnav să nu fii!

Din punct de vedere social, avem un tablou la fel de trist. În sănătate, în învăţământ, problemele sunt foarte mari. Se moare cu zile în spitalele din România, asta dacă „ai norocul” să prinzi un pat şi să fii internat. În 25 ani în România, în Bucureşti, statul nu a reuşit să construiască un singur spital. Cele vechi au un număr insuficient de paturi, asta şi din cauza faptului că de multe ori sunt preluaţi şi internaţi pacienţi din alte judeţe. Asta pentru că în provincie situaţia e şi mai tragică.

În învăţământ, avem o lipsă totală de predictibilitate. Vorbim de 25 de ani de aceleaşi probleme. Nu suntem în stare să schimbăm programa, ne bucurăm că facem un manual. De aceea, din ce în ce mai mulţi români aleg să îşi trimită copiii, la studii, în vest, pentru că ştiu că acolo se pot dezvolta şi se pot pregăti cu adevărat pentru a fi performanţi pe piaţa muncii.

”Siguranţă” cu poliţiştii depăşiţi !

Pe linia de ordine şi siguranţă, vedem că poliţiştii sunt depăşiţi. Au un deficit de peste 7000 de cadre, pregătirea lor este deficitară şi indiferent de faptul că sunt o grămadă de oameni care îşi fac meseria cu pasiune, efectul este dezastruos. În provinciei, multe oraşe sunt capturate de clanuri, iar cetăţenii corecţi sunt obligaţi să se descurce pe cont propriu.

Război pe toate fronturile în sistemul de justiţie

În Justiţie asistăm la o luptă continuă. Politicienii încearcă să pună botniţă DNA-ului, să îi aducă încet, încet la epoca Năstase. De partea cealaltă unele abuzuri ale DNA, în câteva cazuri celebre, au dus la crearea unei neîncrederi în instituţia condusă de Koveşi. Toate aceste lucruri sunt exploatate mediatic de PSD, încercând să creeze imaginea unei instituţii care face „poliţie politică”.  Avem un război în interiorul CSM, avem un război în cadrul Inspecţiei Judiciare. Pentru cetăţeanul simplu, este extrem de greu să cearnă toate aceste informaţii, mai ales când este bombardat de ştiri ce au rolul de a submina încrederea în instituţii. În schimb, toate aceste lucruri duc la o debusolare constantă, la pierderea încrederii. Românul se simte din ce în ce mai singur în ţara lui, mai lipsit de speranţă. După 30 de ani de la Revoluţie, suntem încă departe de momentul în care putem spune că România este o ţară stabilă, cu instituţii aşezate, cu mecanisme sigure.

Un PSD dornic de explicaţii şi o opoziţie palidă

Din punct de vedere politic, perioada în care a ajuns România este poate cea mai proastă. PSD are o serie de miniştri ce pot concura la categoria Gâgă, precum Liviu Pop, Mişa sau  Daea. Cred că la această oră, poţi spune că aceştia sunt cei mai proşti miniştri pe care i-a avut ţara, în ultimii ani. Avem un PSD care se chinuie să ne explice că se poate lua o „baltă” printr-o HG şi acest lucru nu este o infracţiune, un partid de guvernământ care nu mai ţine cont de nimic. A dat la începutul anului „măriri de salarii, măriri de pensii” şi acum vrea linişte. Vor să aibă linişte, pentru a putea decapita DNA, vor să aibă linişte pentru a-şi rezolva propriile interese. Încet, încet, vor să îl lase fără atribuţii pe Iohannis, pentru a avea astfel puterea totală.

Opoziţia este slabă. Fără lideri puternici. Da, este normal. E un plin proces de schimbare a clasei politice, doar că românul nu are către cine să privească, nu are în cine să investească încrederea sa. Nimeni nu este în stare să imprime speranţa. La acest moment, nu poţi să te uiţi pe scena politică şi să vezi un personaj care poate schimba lucrurile.

Iohannis este mult prea „moale”, mult prea „occidental” pentru acest context. Nu reuşeşte să înţeleagă că în acest război este nevoie de o atitudine mai ofensivă. Armele preşedintelui sunt puţine. Atribuţiile lui sunt limitate. Poate cea mai importantă „armă” este discursul. Trebuie să înţeleagă că electoratul are nevoie să vadă, să audă, viziunea şefului statului. Cum se raportează acesta la propunerile guvernului, cum se raportează la temele curente. Nu este o strategie câştigătoare apariţia publică doar pe momentele de criză, doar când lucrurile au ajuns în momentul culminant.

Ne afundăm economic…

Pe scurt, cam acesta este climatul din România. La aceste probleme, mai putem adăuga şi altele. Românii pleacă din ţară nu neapărat pentru că vor să câştige mai mult, ci şi pentru faptul că aici nu pot vedea speranţă, nu pot crede că lucrurile vor merge normal în ţara lor. Anul viitor s-ar putea să avem o criză şi mai mare, pentru că economic ne afundăm. S-ar putea, dacă mergem în ritmul ăsta, să avem o nouă cifră record, un număr mai mare de români care părăsesc România.

(PS – intertilurile articolului aparţin redacţiei noastre)

Ştiri pe surse –  Cristian Hrituc

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here