Se întâmplă des ca propriul tău copil să nu te poată urmări atunci când vorbeşti cu el? Se plictiseşte după foarte puţin timp de o activitate, chiar dacă aceasta este una agreabilă? Nu poate sta locului şi vorbeşte în permanenţă? Dacă răspunsul este DA, atunci se poate întâmpla să aibă o reală problemă.

Simptomele amintite pot apărea la un moment dat la orice persoană, însă când ele au o persistenţă în timp şi când provoacă tulburări de învăţare şi probleme în plan social, atunci le putem încadra în sindromul ADHD.

Denumirea provine din engleză – Attention Deficit Hyperactivity Disorder, pe româneşte spus, deficit de atenţie şi hiperactivitate. Cauzalitatea nu este cunoscută cu certitudine. Există voci care susţin că ar reprezenta un „defect” neurologic, datorat structurii particulare şi chimiei creierului ce se manifestă prin incapacitatea copilului de a se concentra pe o sarcină sau activitate şi hiperactivism.

Trebuie ştiut că în prezent se desfăşoară numeroase cercetări în acest domeniu, care pe viitor sperăm să elucideze multe dintre semnele de întrebare pe care le avem astăzi. La ora actuală nu există analize şi teste medicale care să conducă la diagnosticarea ADHD-ului. Diagnosticarea se face pe baza observării comportamentului specific, comportament observat în general înaintea vârstei de 7 ani. Pentru a-l putea diagnostica, simptomele trebuie să fie observate în cel puţin două locuri, spre exemplu la şcoală, acasă, în comunitate sau în creşe şi să persiste mai mult de 6 luni.

Iată câteva dintre simptomele principale ale acestei tulburări: l Are dificultăţi în a fi atent şi a-şi menţine atenţia pe parcursul unei activităţi; l Are probleme în a finaliza sarcinile de la şcoală sau de acasă şi sare de la o activitate la alta; l Pierde şi uită lucruri (ca de exemplu tema pentru acasă); l Are mari dificultăţi în aştepta să-i vină rândul;

l Dă din mâini şi din picioare, neputând sta locului; l Vorbeşte continuu; l Întrerupe conversaţiile şi deranjează jocurile altor copii; l Evită sarcinile care necesită efort mental (de pildă exerciţiile pe care trebuie să le facă în clasă, temele); l Face lucruri care sunt periculoase fără să se gândească la posibilele consecinţe.

Ce poate să facă părintele atunci când observă la copil caracteristici evidente ale sindromului ADHD? În primul rând să se adreseze unui specialist pentru o diagnosticare clară, apoi să formeze o echipă cu educatoarea sau învăţătoarea în a cărei grupă/clasă este integrat copilul pentru a crea o continuitate între cerinţele de comportament de acasă cu cele de la şcoală. Totodată, părintele trebuie să stabilească un plan de reguli stricte, cu o delimitare clară a aşteptărilor şi a limitelor în comportament, corespunzător unui program de pedepse şi recompense corespunzătoare. (Nu folosiţi niciodată pedepse fizice-bătaia, izolarea într-o cameră, lipsirea de hrană etc; acestea nu vor face decât să înrăutăţească situaţia!). Este recomandat să se întocmească un regim regulat de viaţă cu somn la ore fixe şi fără treziri bruşte, cu o alimentaţie sănătoasă, evitându-se excitanţii: cafea, ciocolată, ceai negru, coloranţi etc. Este de dorit chiar să se încerce o creştere în greutate a copilului, dar atenţie nu încercaţi acest lucru în mod ostentativ.

Inclus într-un astfel de program terapeutic susţinut, copilul va putea obţine o ameliorare în comportament, care să ducă la o evoluţie benefică în viitor. Pentru rezultate şi mai bune încercaţi o conlucrare cu psihologul sau psihopedagogul şcolii în care copilul este integrat. Acesta vă poate da mai multe indicaţii în ceea ce priveşte metodele de intervenţie, raportându-se la cazul dumneavoastră particular.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here